Parcul Jurământului a făcut parte din investiţia de amenajare a centrului, pe tronsonul Bărăţie – Vila Iorgulescu, derulată în anul 2018. A fost proiectul care trebuia să-l continue pe cel chinuit, fostul „Kretzulescu”, din care s-au desprins fragmentele executate, unul, în mandatul lui Liviu Ţâroiu, altul, în mandatul Elenei Lasconi: Piaţa Primăriei şi Bulevardul „Pardon”. Parcul de lângă Piaţa Mare este, din păcate, populat de aceiaşi cetăţeni ieşiţi la „vânătoare” de portofele în rândul târgoveţilor în vârstă. Ursăresele nu sunt deranjate de lipsa băncilor – ce tevatură a fost în Consiliul Local, în legislatura trecută, pe acest subiect! -, trântindu-se direct pe iarbă, ca într-o şatră care se respectă.
De ce n-or fi intervenind agenţii Poliţiei Locale care au în responsabilitate supravegherea pieţei şi a împrejurimilor?! Punem întrebarea asta, şi scris, şi verbal, de ni s-a acrit. Este limpede că cetele de ursari nu vin să se odihnească în parc, unde, tolăniţi pe jos şi pe postamentul „Ţărăncii” lui Baraschi, creează un disconfort cel puţin vizual. În orice zi aţi merge la piaţă, imaginea este neschimbată, fie că e miezul săptămânii, fie că e week-end. Cel puţin în prima parte a zilelor de sâmbătă şi duminică, atunci când muscelenii fac piaţa, e prăpăd! Ursărime cât cuprinde!
Prezenţa acestora nu justifică înfrumuseţarea Parcului Jurământului cu flori şi arbuşti ornamentali, pentru că intră cu „copitele” – scuzaţi expresia – pe spaţiul verde. Deşi parcul are alei frumos pavate, la dispoziţia omului care este în stare să se deplaseze civilizat, pe aceşti cetăţeni fără ocupaţie îi vezi numai pe spaţiul verde. Calcă rondul de verdeaţă din jurul statuii la să ajungă la soclul din piatră, pe care să-şi trântească dosurile, batjocorind un monument amplasat pentru a bucura ochiul trecătorilor. Cine n-are loc aici nu strâmbă din nas la tolănitul pe iarbă, ca la ţară, adulţi şi copii, beneficiind de îngăduinţa excesivă a unei Poliţii Locale de-o comoditate insultătoare. Atât de inutil să fie acest serviciu al Primăriei, ai căror lucrători nu pot menţine un comportament de minimă decenţă într-un parc public, aflat pe o arteră principală a oraşului, tranzitată şi de lume străină de Câmpulung?!
Nu zice nimeni să-i alunge, căci au drepturi. Dreptul la odihnă de dimineaţă până seara, dar tăvălitul pe bunuri publice de valoare istorică şi arhitecturală, aşa cum este Crăcea Jurământului, altă atracţie pentru aceşti neştiutori de carte – şi nu doar pentru ei – nu este normal să treacă neobservată de agenţii aflaţi, teoretic, în patrulare în zona pieţei. Îi observă, fiţi convinşi, dar nu le pasă. După cum nu le pasă unor analfabeţi fără respect nici măcar de simbolul crucii, nemaivorbind de istoria pe care o are în spate monumentul amplasat nefericit lângă un bazar oribil, aşa nu le pasă nici poliţiştilor locali, care ar trebui măcar să-i zburătăcească pe cei trântiţi cu şezutul pe crucile mai mici care înconjoară edificiul. Pur şi simplu, nu le pasă.