Lipsa toaletelor publice generează imagini precum cele de care au parte locuitorii din Grui, care au vedere către înşiruirea de gherete metalice ori din termopan de pe strada principală a cartierului, rămase încă locului după campania de demolare a garajelor. Locul faptei: peste drum de parcul central, programat să intre într-o investiţie de modernizare. La fel şi terenul mărginit de magherniţele pe care le ştiţi dintotdeauna, pe care primăriţa şi-a propus să le înlocuiască cu unele executate după un singur model. Chioşcurile servesc ca paravan pentru cei presaţi de nevoi urgente, care nu se sinchisesc de faptul că sunt văzuţi de la ferestre de proprietarii de apartamente din blocurile învecinate.
Şi acest spaţiu face parte dintr-un proiect de amenajare, de fapt, din două proiecte, pentru că suprafaţa pe care trag căruţaşii este planificată să fie transformată într-un loc de joacă, cu fonduri UE. În caz că le ies aceste proiecte autorităţilor, copiii şi adulţii vor avea parte pe mai departe de manifestări ale nesimţirii unora cu dureri în cot de restul lumii?! Mai mult ca sigur, în cazul individului din imagini, faptul că WC-ul public din parcul pentru copii nu este funcţional nu are nicio importanţă, căci îi era mai la îndemână şirul de gherete.
Astfel de scene se succed des lângă redacţia noastră, pe spaţiul de acces dintre Clubul ARO şi casa Primăriei de lângă covrigărie. După mirosul groaznic care se simte pregnant şi acum, pe timp de iarnă, urinatul este o practică frecventă lângă notariatul din blocul Romarta. Clienţii şi proprietarii de apartamente suportă izuri înfiorătoare, fie vară, fie iarnă. Nu avem toaletele publice, iar aceasta carenţă se simte. „E.M.”