Cei patru angajaţi ai Casei de Cultură „Tudor Muşatescu” au pregătit, într-un timp foarte scurt, o şezătoare de Dragobete, găzduită de Cercul Militar Câmpulung. Au avut alături doamnele şi domnişoarele de la secţiile externe din Câmpulung, Bughea de Jos, Mioarele şi Poienarii de Muscel ale Şcolii Populare de Arte şi Meserii Piteşti, care şi-au arătat măiestria lucrului mâinilor, fie împletind ciorapi, fie cosând bete sau fluturaşi pe ii, fie ţesând, fie torcând ori meşterind mărţişoare cu crestături din lemn de cireş.
„Şezătoarea dragostei în Muscel” a avut de toate: folclor de foarte bună calitate, poezii dedicate momentului, poveşti de Dragobete, confesiuni de dragoste, superstiţii din credinţa populară, o întrecere de ghicitori, iar, la final, o frumoasă horă în care s-au prins toţi participanţii. Alt colaborator fidel al instituţiei de cultură câmpulungene şi al directorului Liviu Iana este Taraful Cătălin Iancu, al cărui repertoriu ales pentru ziua de astăzi a fost garanţia unei sărbători adevărate. Dacă avea şi public, era completă, însă, la anul, după cum a mărturisit managerul Liviu Iana va organiza o acţiune mai frumoasă, cu spectatori, pentru că generaţia adultă a zilelor noastre n-a prins acest obicei din viaţa satului de altădată, un ritual care îi unea pe oameni. Sărbătoarea Dragobetelui, spuneau gazdele, nu trebuie să-l poarte pe om cu gândul la dragostea dintre un bărbat şi o femeie, ci la dragostea faţă de semeni şi la dorinţa de a fi împreună.
Şezătoarea, recreată fidel de organizatorii „Şezătorii dragostei în Muscel”
„Pe 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele. Şi cum puteam noi să sărbătorim mai frumos de Dragobete decât într-un cadru tradiţional, la şezătoare? Rolul acestei şezători nu este doar unul artistic sau doar aşa… ca să marcăm momentul. Are şi un rol educativ, pentru că, prin astfel de manifestări, noi dorim să păstrăm şi să promovăm tradiţiile noastre româneşti. De un an, la Câmpulung se întâmplă evenimente frumoase şi valoroase, care au ca scop să promoveze cultura tradiţională românească şi, în mod special, a Câmpulungului şi a Muscelului. Ţăranii noştri trăiau în rânduială şi respectau cu sfinţenie obiceiurile şi datinile locului.”, spunea în deschiderea manifestării Liviu Iana.
Acesta a prezentat un istoric al obiceiului necunoscut în totalitate tinerilor, despre care au auzit doar în povestirile bunicilor. Şezătoarea de odinioară se organiza după încheierea muncilor de iarnă, în postul Crăciunului şi în perioada iernii, după Bobotează, până la începerea postului Paştelui. De organizare se ocupau fetele şi femeile. Prin şezători, lumea satului îmbina într-un mod plăcut lucrul cu voia bună. În cadrul întâlnirilor restrânse se analizau, se predau şi se exersau coduri comportamentale. Aici se cultivau respectul pentru vârstnici, grija pentru copii, relaţii oportune între vecini, unele deprinderi practice, raportarea la autoritatea civilă, militară şi religioasă. Pentru că se întâmpla într-un cadru comunitar, lucrul se făcea cu multă plăcere şi spor. După terminarea treburilor casnice, odată cu lăsarea serii, femeile îşi luau cele necesare, furcă, fus, caier de lână, pânză, pe care coseau prosoape şi feţe de masă, şi plecau către casa unde trebuia să aibă loc şezătoarea. La război ţesea doar gazda, pentru că nu puteau invitatele să vină de acasă cu războiul. Şezătorile se ţineau la lumina lămpii. Gazda servea musafirii cu mâncare şi băutură. „Noi avem o ploscă, pentru a servi o ţuică şi câteva mere. Gazda noastră ne-a promis că o să ne facă şi gogoşi.”, a anunţat managerul Casei de Cultură ce îi aşteaptă pe invitaţii săi.
Gazdele mai înstărite şi flăcăii tocmeau şi lăutari. Flăcăii ajungeau la şezătoare când aceasta era spre final. La apariţia lor, femeile opreau lucrul şi încingeau o horă. Liviu Iana şi colegii săi s-au străduit să recreeze cât mai fidel tabloul unei astfel de întâlniri.
Invitatele lui Liviu Iana: profesoarele din Grupul „Flori argeşene” şi cursantele Şcolii Populare de Arte şi Meserii
Ajutoarele organizatorilor au fost cursantele secţiilor externe din Muscel ale Şcolii Populare de Arte şi Meserii Piteşti, care au o îndrumare de nădejde în artizane talentate precum Isabela Ion, Roxana Mihăilă, Mona Ganea, Zizica Mihai, Nicoleta Filofteia Şulcă, Mirela Enaru, Georgeta Ştefănescu, de la care tinerele au ce învăţa.
Au întreţinut atmosfera de sărbătoare Andrada Cârciumaru şi Maria Gheorghiţoiu, care au interpretat cântece legate de temele evenimentului: şezătoarea şi Dragobetele. De asemenea, a contribuit la reuşita acţiunii Grupul vocal feminin „Flori argeşene” al Şcolii Populare de Arte şi Meserii din Piteşti, compus din Georgiana Gavrilă, profesor de Canto Popular, Alexandra Tăbuş, profesor de Canto Muzică Uşoară, Alexandra Neagoe, colaborator – profesor Pian şi Teorie Muzicală, Cristina Voicu, profesor de Canto Popular.
Pe 24 februarie, Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte Întâia şi a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Magda BĂNCESCU