Interviu cu Ion Jinga, ambasadorul României la ONU
Ambasador al României la ONU de aproape cinci ani, argeşeanul Ion Jinga este la ora actuală diplomatul român cu cea mai spectaculoasă şi apreciată carieră ca ambasador. Născut pe 1 septembrie 1961 la Câmpulung Muscel, Ion Jinga lucrează în diplomaţie din 1992, este absolvent a două facultăţi (Fizică şi Drept), doctor în Drept şi cu master la Colegiul Europei din Bruges. Ion Jinga a fost ambasadorul României în Regatul Belgiei între 2003 şi 2008, iar între 2008 si 2015 a fost ambasadorul României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Din 4 august 2015, Ion Jinga este ambasador extraordinar şi plenipotenţiar, reprezentant permanent al României la Organizaţia Naţiunilor Unite în New York. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Jurnal de Argeş”, ambasadorul Ion Jinga a vorbit despre situaţia de la New York, oraşul şi statul cel mai afectat din S.U.A. de pandemia de coronavirus, despre cum i-a afectat pandemia programul de lucru şi cum s-a adaptat la noile restricţii.
„Primele reacţii au fost că situaţia nu e atât de gravă”
Redactor: Cum au reacţionat new-yorkezii la această creştere mare a cazurilor de coronavirus?
Ion Jinga: -New York este cea mai mare metropolă americană, principala poartă de intrare în SUA şi cel mai mare centru financiar al lumii. Acum, oraşul pare încremenit.
Ca mai peste tot în lume, primele reacţii la nivelul populaţiei au fost de surpriză şi speranţa că situaţia nu este atât de gravă. E în natura umană să sperăm că ce este mai rău nu se va produce la noi. Realitatea a spulberat, însă, rapid optimismul iniţial. La nivelul statului New York, de marţi până sâmbăta trecută, deci în doar patru zile, numărul deceselor a crescut de la 1.550 la 3.600, iar numărul cazurilor confirmate a ajuns la 114.000.
Pe 30 martie, preşedintele Donald Trump a trimis la New York nava militară spital Comfort, care dispune de 1.000 de paturi, pentru a reduce presiunea enormă exercitată asupra sistemului medical local.
Specialiştii spun că solicitarea maximă va fi în 9 aprilie, când se estimează că vor fi necesare 9.400 ventilatoare şi 76.000 paturi de spital, dintre care aproape 12.000 la Terapie Intensivă.
Dar oamenii continuă să trăiască în New York, se încurajează reciproc şi comunică prin telefon, WhatsUpp, Twitter, Skype, Facebook. Sunt asigurate activităţile esenţiale pentru funcţionarea oraşului, de la aprovizionarea cu alimente, la strângerea gunoiului menajer. Pe străzi vezi, din când în când, tineri care aleargă sau persoane care îşi plimbă câinii – americanii sunt mari iubitori de animale.
Vor fi zile şi săptămâni critice, pentru mulţi aceasta este o luptă de supravieţuire fizică. Va urma apoi lupta de supravieţuire economică, dar războiul cu acest virus va fi câştigat. În România şi la New York, în Statele Unite, în Europa şi, sper, peste tot în lume, vom renaşte cu vigoare sporită.
Mi-aş dori să ieşim din această încercare mai buni, mai atenţi la nevoile şi suferinţele celor din jurul nostru, mai responsabili faţă de planeta pe care trăim, dar pe care o mutilăm zilnic, poluându-i râurile şi oceanele, tăindu-i pădurile, otrăvindu-i aerul, masacrându-i până la extincţie speciile de animale, exploatându-i sălbatic resursele. Dacă depăşim limitele comportamentului raţional şi începem să ne credem zei, planeta şi natura ne reamintesc că suntem muritori.
„La ONU am trecut la teleworking”
Redactor: -Cum este afectată activitatea Misiunii României la ONU şi, implicit, a ONU în această perioadă?
Ion Jinga: -A trebuit să ne adaptăm, astfel încât să asigurăm protecţia personalului propriu şi, în acelaşi timp, Misiunea să rămână pe deplin funcţională. Iniţial, ONU şi-a redus numărul şi dimensiunea evenimentelor şi reuniunilor programate în luna martie. De exemplu, sesiunea anuală a Comisiei privind Statutul Femeii, care trebuia să dureze două săptămâni şi ar fi reunit 12.000 participanţi din întreagă lume, a fost redusă la o singură zi şi s-a desfăşurat doar cu reprezentanţii misiunilor diplomatice din New York. A existat o anumită frustrare, dar s-a dovedit că, atunci când a recomandat statelor membre o astfel de măsură, secretarul general Antonio Guterres a anticipat corect riscurile prezenţei la sediul ONU a atâtor oameni veniţi din toate colţurile lumii, care apoi ar fi plecat înapoi în ţările de origine. La 7 martie, în New York a fost declarată starea de urgenţă, iar la 13 martie au fost introduse restricţii de călătorie dinspre Europa în SUA.
Secretarul general al ONU a dat dovadă de un leadership exemplar, mobilizând resursele umane şi materiale ale organizaţiei, discutând cu lideri mondiali şi lansând iniţiative pentru adoptarea unor măsuri de stopare a pandemiei.
La 25 martie, ONU a lansat Planul Global de Răspuns Umanitar COVID-19, prin care au fost alocate două miliarde de dolari pentru combaterea pandemiei în ţări care nu dispun de resurse proprii suficiente pentru a lupta cu virusul, iar la 31 martie a fost creat Fondul de Răspuns şi Recuperare COVID-19 – un mecanism interagenţii ONU menit să ajute ţările cu venituri mici să reducă efectele economice ale crizei şi să evite perturbări sociale.
Odată cu evoluţia negativă a situaţiei, reuniunile cu prezenţă fizică la ONU au fost înlocuite cu video-conferinţe şi decizii prin e-mail. Am trecut la ceea ce se cheamă „teleworking”: lucrăm prin computer, comunicăm prin telefon, WhatsUpp, e-mail. Consiliul de Securitate, Adunarea Generală, Consiliul Economic şi Social au adoptat proceduri de lucru on-line. Ambasadorii statelor UE şi diplomaţii misiunilor noastre au reuniuni cu aceeaşi frecvenţa ca şi înainte, dar prin sistem video, folosind platforma Zoom.
„Populaţia New-York-ului respectă restrucţiile”
Reporter: -Care sunt cele mai importante restricţii impuse la New York şi cum v-aţi adaptat la ele?
Ion Jinga: -În statul New York, primul caz de COVID-19 a fost depistat la 1 martie, iar la 3 martie guvernatorul a autorizat alocarea a 40 milioane dolari pentru combaterea virusului. La 7 martie a fost declarată stare de urgenţă, iar ulterior anumite zone au intrat în carantină. La 14 martie, oraşul New York a fost declarat „comunitate de transmitere generalizată a virusului” (existau atunci 183 cazuri confirmate de coronavirus). La 15 martie, toate restaurantele au fost închise (anterior aveau voie să funcţioneze cu 50% din capacitate). La 18 martie au fost închise şcolile şi universităţile, la 19 martie guvernatorul a emis un ordin executiv ce obligă firmele să reducă cu 75% personalul aflat la locul de muncă (se poate lucra, însă, de acasă), iar la 20 martie au fost suspendate toate serviciile neesenţiale. La 22 martie a fost emis un ordin de stat în casă, iar la 3 aprilie s-a recomandat ca toţi cei care ies pe stradă, în condiţiile aprobate de autorităţi, să poarte masca de protecţie.
Am enumerat, cronologic, aceste măsuri pentru a înţelege că situaţia evoluează de la o zi la altă, iar oamenii se adaptează permanent realităţii. Populaţia respectă restricţiile, iar încălcarea lor atrage amenzi semnificative. Ca diplomaţi, trăim în New York şi suntem solidari cu oraşul care ne găzduieşte cu prietenie – la 28 martie, ONU a donat 250.000 măşti de protecţie spitalelor din New York – avem însă obligaţia de a-i respecta regulile.
„La birou merg pe jos, pentru a nu îmi expune şoferul”
Reporter: -Cât de mult v-a schimbat pandemia de coronavirus programul zilnic de lucru?
Ion Jinga: -Din cauza restricţiilor de care vorbeam şi riscului real de infectare atunci când mergi pe stradă sau intri în contact cu alte persoane, a trebuit să reduc deplasările. O bună parte din corespondenţă o primesc şi transmit prin e-mail, reuniunile în format UE au loc prin video-conferinţă, iar la birou merg pe jos, pentru a nu expune şoferul. Când ies pe stradă, port mască de protecţie, ochelari şi mănuşi de latex. Secretariatul Misiunii şi personalul tehnico-administrativ lucrează echipat corespunzător şi prin rotaţie, diplomaţii îşi desfăşoară activitatea în mare măsură prin computer (cei mai mulţi locuiesc în clădirea Misiunii), iar într-un birou nu pot fi prezente două persoane în acelaşi timp. Volumul de muncă a rămas, practic, acelaşi: s-a redus activitatea pe anumite dosare dar a crescut pe altele.
„Trebuie să fim pregătiţi pentru mai rău înainte de a aştepta să fie mai bine”
Reporter: -Cum vedeţi evoluţia pandemiei de coronavirus în perioada următoare şi impactul ei asupra Americii şi lumii?
Ion Jinga: -Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a avertizat, la 3 aprilie, că „ceea ce este mai rău abia urmează. Virusul a arătat cât de rapid poate să traverseze frontierele, să devasteze ţări şi să distrugă vieţi”. Dacă privim curba evoluţiei pandemiei la nivel mondial, observăm că în primele două luni au fost infectate 100.000 persoane, iar apoi s-a ajuns ca în fiecare zi să apară alte 100.000 cazuri noi. În acest moment, în întreaga lume sunt circa 1,2 milioane persoane infectate şi peste 65.000 victime.
De aceea, cred că trebuie să fim pregătiţi pentru mai rău înainte de a aştepta să fie mai bine, iar răspunsul nostru să fie bazat pe ştiinţă, solidaritate şi politici inteligente. În primul rând, este esenţial să oprim transmiterea virusului, ceea ce presupune respectarea strictă a măsurilor adoptate de autorităţi.
Etapa următoare a răspunsului statelor şi organizaţiilor internaţionale va fi şi mai dificilă, pentru că vor trebui abordate consecinţele sociale şi economice dramatice ale crizei generate de această pandemie, care continuă să se răspândească ca un incendiu alimentat de vânt, riscând să cuprindă şi statele din emisfera sudică, unde sistemele de sănătate sunt mult mai puţin performante decât în Europa sau America de Nord, iar populaţia mult mai vulnerabila. În aceste condiţii, virusul ar putea devasta ţările în curs de dezvoltare, putând să revină apoi în zonele unde fusese eradicat, deoarece trăim într-o lume profund interconectată. Aşa cum spunea domnul Antonio Guterres, „suntem la fel de puternici că şi cel mai slab sistem naţional de sănătate din lume”…
Timpul şi efectele acestei crize vor rămâne prezente în relaţiile interumane, în economie şi în majoritatea domeniilor de activitate, depinde de durata pandemiei. În Statele Unite, de exemplu, în ultimele două săptămâni numărul persoanelor care au solicitat ajutor de şomaj a crescut cu 10 milioane. Dar vorbim de o ţară cu 330 milioane locuitori şi un potenţial economic şi uman enorm, care are rezilienţă şi o capacitate excepţională de regenerare.
În acelaşi timp, dacă plasăm situaţia actuală la scara timpului recent, s-ar putea ca lucrurile să nu arate atât de dramatic. Estimările Centrului pentru Controlul Bolilor şi Prevenţie din SUA arată că doar în iarna 2019-2020, gripa sezonieră a afectat în jur de 50 milioane americani, aproape 700.000 au avut nevoie de spitalizare şi s-au înregistrat circa 60.000 decese. Un alt exemplu recent: pandemia generată în anul 2009 de virusul N1H1 (gripă porcină) a produs în SUA 61 milioane îmbolnăviri, 275.000 de spitalizări şi 12.500 decese. La nivel mondial, se estimează că între 3,5 şi 5 milioane persoane au fost infectate cu virusul N1H1, iar peste 500.000 au murit. În cazul COVID-19, suntem (încă) departe de un astfel de bilanţ. Actualul virus este, însă, extrem de contagios şi afectează deja peste 150 de ţări. Probabil că nu o să dispară definitiv, dar sigur vom găsi vaccinul şi tratamentul care să împiedice o nouă pandemie în viitor.
(sursa: „Jurnal de Argeş”, nr. 1340 din 8 aprilie 2020, redactor Denis Grigorescu)