În momentul în care a dat jurnaliştii afară din sala de Consiliu, în care se ţinea A.G.A. la Edilul, cu predarea ştafetei noilor directori – în fapt, aceiaşi, rotiţi între ei -, primarul Liviu Ţâroiu a găsit repede justificarea cu care să închidă gura „protestatarilor” încolonaţi spre ieşire: las’ că face Edilul conferinţă de presă! Iar şefii Edilului de grija conferinţei de presă „dispusă” de primar n-au mai putut, ţinând-o şi ei tot aşa cum le ţine şi Ţâroiu. Că a venit vorba despre deschiderea autorităţilor către comunitatea locală, având ca liant mass-media, pentru răspândirea mesajelor importante. La jumătatea acestei săptămâni, conducătorul municipiului a lansat un anunţ de interes pentru cetăţeni, indiferent că sunt şoferi, pietoni, deţinători de puncte comerciale pe bulevard. Închiderea circulaţiei pe un tronson central, vreme de o jumătate de an, era un bun prilej de a convoca presa la Primărie, pentru a transmite personal către populaţie mesajul devierii traficului auto de pe Republicii, prima stradă „capitulată” în faţa constructorului piteştean, care, evident, odată blocată, afectează circulaţia şi pe Negru Vodă. Acesta era un eveniment cu adevărat notabil, de a cărei informare decidentul şef avea obligaţia să se achite onorabil. Nu ordonând expedierea unui comunicat sec, telegrafic, redacţiilor din târg, însoţit de o schiţă mâzgălită cu pixul, lăsându-i pe expeditori să interpreteze singuri schimbările care sigur interesează populaţia. Repetăm, era o ocazie perfect justificată pentru organizarea unei întâlniri cu ziariştii, avându-i alături pe angajaţii de la Urbanism şi Investiţii şi pe şeful Biroului Rutier. În trecut, precedentul primar obişnuia să-l aibă invitat pe Victor Buzescu la acţiunile prin care erau anunţate modificări ale traficului, care se cuveneau explicate pe îndelete câmpulungenilor. Acelaşi lucru putea şi trebuia să-l facă şi Liviu Ţâroiu, chiar dacă perturbarea circulaţiei reprezintă o măsură temporară, pe durata şantierului amenajării urbanistice pe Negru Vodă şi Republicii, de la „Bărăţie” până la „Dinicu Golescu”.
Însă primarul nostru a scăpat de deranjul conferinţei cu „mise-en-place-ul” de rigoare – un videoproiector pentru ilustrarea străduţelor cu sensuri modificate provizoriu, pe care, după nume, nici oamenii locurilor nu le cunosc – şi cu musafiri de la Poliţia Rutieră, cu cele două hârtii trimise prin poşta electronică presei câmpulungene. Adică era treaba presei să facă informarea cetăţenilor pe unde au voie şi pe unde nu mai au voie să se deplaseze la volan. Păcat că se bagatelizează astfel de acţiuni cu care Ţâroiu avea şansa chiar să iasă în faţă.
Noi ne facem datoria de a vă anunţa, studiind schiţa trimisă de subalternii lui Ţâroiu, că nu mai puteţi folosi, pentru coborâre, arterele de legătură către Republicii sau, mai departe, către Negru Vodă. Primul punct cu reguli noi este strada Petre Zamfirescu, de la fosta Sticlărie către „Ciobănaşul”. Până miercuri, doar se putea coborî pe ea, cum vii dinspre Nicolae Iorga sau dinspre Grădina Publică, pentru a fi mai uşor de înţeles. După schimbarea dispusă de nevoie de întâiul om al urbei, şoferul n-o mai poate folosi decât pentru urcare. De pe bulevard eşti obligat să faci dreapta, de la „Piatra Craiului”, ca să ajungi pe Matei Basarab, artera care preia traficul de pe Republicii. Al doilea punct bifat pe schiţă: strada cu taximetriştii de la Piaţa Mare, pe care, la fel, doar se urcă spre Matei Basarab. Aici, practic, se menţine regula valabilă până la schimbare. Pe cealaltă latură a Pieţei Centrale, „pică” sensul unic de coborâre pe strada cu terasa lui Ionică. Judecând după semnul „interzis” marcat pe harta trimisă de Ţâroiu, va putea fi folosită doar până la colţul parcului, la magazinul acestuia de sub piaţă. Restul străzii, nu, pentru că n-ai unde să ieşi. Pe strada cu Policlinica „Pargasat”, nu va mai putea fi utilizat decât sensul de urcare, nu şi cel de coborâre, iar pe următoarea, breteaua intitulată după numele inginerului Dragoş Băjan, care leagă Spitalul de Republicii, se va mai putea coborî cel mult până la Şcoala 2 şi Muzeul de Etnografie.
Peste drum, ulicioara cu un singur sens de lângă Biserica Domnească îşi pierde, practic, utilitatea, nemaiputându-se coborî pe ea din Republicii. De asemenea, nu mai poate fi tranzitată scurtătura către Spital pe strada dinspre „Marama Musceleană”, fiind limpede că nici din sens invers n-are cum să mai fie inclusă în itinerarul conducătorilor auto pe durata lucrărilor. Toate aceste restricţii şi alte date utile câmpulungenilor puteau răpi o oră din programul lui Liviu Ţâroiu, cel mai în măsură, alături de şeful Poliţiei Rutiere, să facă oficiul acestei comunicări necesare în condiţii de „criză”. Şi altfel erau primite scuzele transmise printr-o ţidulă rece, impersonală, pentru disconfortul creat, până la urmă, de înţeles, căci asfaltări şi pavaje fără străzi închise nu se pot face.
Altă informaţie pe care şeful Executivului o ţine pentru el: perspectiva intrării Pieţei Centrale în şantier. Nu se va întâmpla în acest an, deşi el a afirmat că demarează în a doua jumătate a anului, de care o lună ne mai desparte, în situaţia în care Compania Naţională de Investiţii nu acceptă să finanţeze proiectul Câmpulungului. Uite că C.N.I. n-a zis „nu” – dar nici un „da” cu toată gura -, relaţia dintre părţi, municipalitate şi Companie, fiind în faza strângerii de hârtii. Adică Primăria a depus cererea de a-i fi finanţată din bani guvernamentali investiţia de transformare radicală a complexului învechit al Pieţei Mari, care va beneficia, printre altele, de înălţarea halei cu un nivel. Până se vor decide oficialii de la Companie dacă bagă sau nu cele aproximativ 50 de miliarde de lei vechi în aducerea la o condiţie civilizată a zonei cu cel mai mare vad comercial din oraş, se poartă o corespondenţă între instituţii. C.N.I. cere hârtii, iar Primăria i le trimite. De aceea spuneam mai înainte că Liviu Ţâroiu nu va ataca Piaţa în a doua jumătate a anului, ci va aştepta verdictul C.N.I., în privinţa ajutorului căreia unii aleşi se cam îndoiesc, la câte stadioane s-a angajat că va construi în acest an. Şi de aici temerea că pierd timpul jucând după cum cântă Compania Naţională de Investiţii, în loc să treacă la treabă cu banii din rezerva Câmpulungului.
Totuşi, fiind o slabă speranţă să-i salveze, ai noştri le-au făcut pe plac oficialilor de la centru, care, la sfârşitul lui aprilie, au cerut câteva documente, pentru a purcede analiza proiectului de la Câmpulung, din care să reiasă acordul administratorului pentru reabilitarea Pieţei şi, cel mai important, pentru punerea la dispoziţie a zonei de lucru. Altfel spus, municipiul să predea Piaţa Centrală Companiei Naţionale de Investiţii, după schema în care Casa de Cultură „Tudor Muşatescu” a ajuns pe mâna Ministerului Culturii, care, la rândul său, a predat-o constructorului devenit jupân al Palatului Culturii. Unde mai mult a devastat decât a restaurat. Auzind ce le cere Compania, unii aleşi, încercaţi de un amar sentiment de „deja vu”, şi-au umflat obrajii, ca să domolească „fierbinţeala” iaurtului, de teamă să nu se frigă din nou. „Asta este Compania de Investiţii!”, s-a împăunat un aliat al puterii cu seriozitatea finanţatorului, de parcă Ministerul Culturii era un ursar valutist de la piaţă sau un cămătar interlop, care l-a jupuit până la os pe bietul constructor. Dimpotrivă, ministerul a pompat în firma care a nenorocit Palatul Culturii, pentru o treime din lucrare, dublul preţului contractului! Finanţatori ca acesta să tot ai!
În fine, până se îndură Liviu Ţâroiu să anunţe noutăţile, ne amăgim cu speranţa că între atâtea baze sportive pentru miuţe comunale, plătite de C.N.I., îşi va găsi loc şi Piaţa Centrală. Nu de alta, dar ne facem griji pentru salariile bieţilor funcţionari ai Primăriei, ameninţate deja de primar cu tăierea, ca să cumpere acţiunile lui Văsâi.