Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Logo

ADEVĂRUL CREŞTIN (continuare din numărul trecut)

 

 

2. Despre tainele unei vieţi abundente

Stricăciunea firii pământeşti

Credinţa se bazează pe puterea lui Dumnezeu. Iată, dragi prieteni, cea dintâi însuşire a credinţei. (2 Corinteni 2.5). „Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult.”

Deşi păcatul se află în firea pământească, nu aduce cu sine un cuget rău, decât dacă devine izvorul gândurilor sau al acţiunilor.

Nu vom părăsi nicidecum firea pământească până când nu vom înţelege cât este de rea în întregime. Din clipa în care ajung să ştiu că relaţia mea cu Dumnezeu depinde de ceea ce este El pentru mine şi de ceea ce a făcut El pentru mine în har, în El însuşi, şi nu de ce sunt eu pentru El, totul devine simplu. Nu mai exist deloc înaintea lui Dumnezeu ca fiu al lui Adam. Nu mai suntem în firea pământească, ci în Dumnezeu, dacă, într-adevăr, Duhul lui Dumnezeu locuieşte în noi. Dumnezeu nu vede păcat în Domnul Isus. Într-adevăr, în El n-a fost păcat. Iar noi suntem în El; de aceea, Dumnezeu nu vede păcat în noi.

Secretul biruinţei

Omul admite că este păcătos, dar nu şi ca nu are nici o putere în firea lui. „Purtăm totdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus... ”(2 Corinteni 4.10) şi lăsăm Crucea să fie singurul loc pentru firea pământească (altminteri n-aş putea să fac acest lucru). Spui tu, cu toată sinceritatea: „în mine, adică în firea mea pământească, nu locuieşte nimic bun“? Până când nu vei spune acest lucru nu vei obţine slobozenia, învăţătura perseverentă a prezervării sfinţilor este, de fapt, nu problema rămânerii lor, ci a credincioşiei lui Dumnezeu. „El vă va întări până la sfârşit” (1 Corinteni 1.18). Se întrerupe comuniunea? Desigur. Dar dragostea lui Dumnezeu nu este întreruptă, nici încrederea mea în El, deşi comuniunea se poate întrerupe deseori. Nu mă duc eu la Avocat să-L rog să intervină pentru mine, ci El Se duce ca Avocat la Tatăl pentru mine. „El i-a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.” (Evrei 10.14).

Laşitatea Eului

Se poate ca în sărăcia mea şi având sentimentul nimicniciei mele să fiu totuşi aşa de bogat încât să nu pot fi ucenicul Domnului Isus, la fel ca atunci când cred cu tărie că sunt cineva. Sunt eu gata să fac abstracţie de sentimentul că sunt cu totul gol? Aici începe descurajarea, care nu este decât iubirea de sine ...şi chiar iubirea predării mele în mâinile Domnului Isus poate fi iubire de sine.

„Domnul va purta de grijă”

Avraam a plecat fără să ştie unde se duce (Evrei 11.8). Ai plecat vreodată aşa? Una din cele mai grele întrebări în lucrarea creştină este: „Ce te gândeşti să faci acum?“ Tu nu vei şti ce să răspunzi.  Singurul lucru pe care-1 ştii bine este că Dumnezeu ştie ce face. Încearcă-ţi necurmat poziţia ta faţă de Dumnezeu şi vezi dacă ea este o despărţire totală, o renunţare totală, cu deplină încredere în Dumnezeu. Dacă îţi însuşeşti această atitudine care vede în viaţa creştină o continuă minune, nu ştii ce va face Dumnezeu în clipa următoare. Fiecare dimineaţă va fi o nouă ieşire, o zidire pe Dumnezeu în deplină încredere. „Nu vă îngrijiţi pentru hrana voastră, nici pentru trupul vostru...” adică nu vă mai îngrijoraţi de lucrurile de care v-aţi îngrijorat înainte de a ieşi. L-ai întrebat vreodată pe Dumnezeu ce intenţii are? El nu-ţi vă spune. Dumnezeu nu spune ce va face. El ţi Se descoperă cine este. Crezi tu într-un Dumnezeu Care face minuni şi vrei tu să mergi aşa de departe în predarea faţă de El încât să nu rămâi mirat de nici un lucru pe care-1 face El? Trebuie să înveţi să ieşi din convingerile tale, din mărturisirea ta de credinţă, din experienţele tale până când, în ce priveşte credinţa, nu va mai fi nimic între tine şi Dumnezeu.

„Nori şi negură îl înconjoară”

Un om nenăscut din nou îţi va spune că învăţătura Domnului Isus e prea simplă; dar, dacă am fost botezaţi cu Duhul Sfânt, găsim nori şi negură în jurul Lui...

Numai prin lumina Duhului lui Dumnezeu înăuntrul nostru putem să înţelegem învăţătura Domnului Isus. Oamenii care sunt faţă de El vorbăreţi şi familiari încă nu L-au cunoscut pe Domnul Isus Hristos. Numai după bucuria şi eliberarea pe care le aduce cunoaşterea a ceea ce face Domnul Isus Hristos, vine întunericul de nepătruns în care noi căutăm să vedem Cine este El. Domnul Isus a zis: „Cuvintele acestea pe care vi le spun, (nu pe care vi le-am spus) sunt duh şi viaţa!” (Ioan 6.63). Biblia cuprinde cuvinte tari pentru noi, nori şi negură; totuşi, deodată cuvintele acestea devin duh şi viaţă pentru că Hristos ni le spune din nou înainte în împrejurări cu totul deosebite. Acesta este modul în care Dumnezeu vorbeşte cu noi, nu prin vise şi viziuni, ci prin cuvinte. Dacă un om vine la Dumnezeu, acest lucru se întâmplă prin cel mai simplu mijloc: Cuvântul Său.   (continuare în numărul viitor) 

Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424

Evenimentul Muscelean