Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Logo

ADEVĂRUL CREŞTIN (continuare din numărul trecut)

 

2.Despre tainele unei vieţi abundente

Încrede-te în Dumnezeu

„Nu cerem de la Tine, Doamne, nimic mai mult decât ce ne poți Tu da, dar nici nimic mai puțin. Doamne, Te rog să faci ca viața mea să fie o dovadă a ceea ce poate da atotputernicia Ta!“ N-am spus să vă încredeți în atotputernicia lui Dumnezeu ca în ceva distinct de Persoana Lui, și nu v-am recomandat să vă încredeți în Cuvântul lui Dumnezeu, ca într-o carte oarecare, ci v-am cerut să mergeți la Dumnezeul atotputerniciei și la Dumnezeul Cuvântului. Cum a putut sutașul să creadă cuvintele pe care i le-a spus Hristos? Desigur că în privirea, în tonul și în glasul Domnului Isus, el a văzut și a auzit ceva anume care l-a făcut să simtă că se poate încrede în El. Și lucrul acesta îl poate face Hristos și pentru tine, și pentru mine.

Privește la Dumnezeu

Nu trebuie să te frămânți, ca să răsară credința prin eforturile tale. Am încercat adesea să fac lucrul acesta, dar a fost o nebunie. Nu poți face să răsară credința în cutele inimii tale. Lasă inima, privește spre Fața lui Hristos și ascultă ce spune El despre faptul că vrea să te păzească. Privește Fața Tatălui celui plin de iubire și fă-ți timp să stai în fiecare zi cu El. Începe o viață nouă, cu un adevarat sentiment de slăbiciune și sărăcie, ca un om care nu are nimic și care așteaptă să primească totul de la El, cu sentimentul reconfortant al omului care se odihnește în Dumnezeul cel viu, în atotputernicul Iehova. Apoi pune-L pe Dumnezeu la încercare și vei vedea dacă nu-ți va deschide zăgazurile cerurilor și nu va face să curgă peste tine o asemenea binecuvântare care îți va inunda inima, te va copleși pur și simplu.

Viața nouă, predată lui Hristos

„O, Doamne, descoperă-ne și nouă cine suntem, pentru ca nimeni să nu-și mai trăiască viața lui proprie!” Nu numai că Dumnezeu cere de la noi o predare deplină a vieții noastre, dar El asigură toate condițile necesare desfășurării acestui proces. Tot ce este în firea noastră: sentiment, rațiune, voință, puse împreună în cântarul lui Dumnezeu, pot să se arate absolut fără nici o valoare în privința mântuirii noastre, sau a mântuirii altora. Pentru a da o lovitură de moarte vieții noastre firești, felului acesteia de a aprecia lucrurile, resurselor ei, capacităților ei, este nevoie de amărăciunea unei deziluzii; trebuie să ni se deschidă ochii, în sfârșit, asupra nulități randamentului nostru, asupra punctului mort la care am ajuns în ce privește succesul spiritual; însă o viață de om nu este de ajuns pentru a încheia ciclul complet al acestei experiențe. Adevărul arătat aici este cheia enigmei și rezolvă întreaga problemă. Trebuie să învățăm să trăim o viață nouă, să umblăm într-o „înnoire de viață”. Dar această viață depinde mereu de învierea lui Hristos. Este o viață prin care Hristos a biruit lumea.

Apostolul Pavel spune că purtarea noastră trebuie să fie a unor oameni care sunt vii din morți cum erau. El înțelege prin aceasta că trebuie să arătăm, prin pietatea exterioară ca și prin cea interioară, că suntem părtași împreună cu Hristos ai puterii biruitoare a vieții Sale de înviere. Această viață este unul din planurile cele mai înalte ale lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu este obligat, pentru că acesta e singurul mijloc de a ne aduce la această viață, să ne lase să epuizam toate resursele vieții noastre firești, când, convinși de ineficiența propriilor noastre silințe în domeniul duhovnicesc al vieții noastre, vom depune armele. Noi nu putem fi așa cum ne vrea Dumnezeu. Numai viața Lui poate să producă în noi ceea ce Îi este plăcut, adică viața care ține de esența Sa. Dar dacă aceasta este o lege care constituie, în același timp, o piatră de încercare, viața aceasta este, totodată, un adevăr binefăcător. Hristos a venit tocmai pentru ca noi să avem viaţa aceasta şi s-o avem din belşug. Este mai bine să cazi, decât să stai nemişcat de teamă să nu cazi, sau să rămâi în neascultare firească.

Sfaturi pentru lucrătorul lui Dumnezeu

Cine lucrează pentru alţii trebuie să ajungă să cunoască puterea lui Dumnezeu în propriul său suflet. Spune-I lui Dum-nezeu: „Doamne, aratăŢi puterea în sufletul meu, zi de zi, ca să le pot şi eu arăta oamenilor că Dumnezeu este atotputernic, mai exact că poate să-i mântuiască şi să-i păstreze”. Cel mai important exerciţiu al creştinului este să privească neîncetat slava Domnului, cu faţa descoperită; dar n-ai să poţi face lucrul acesta decât dacă Duhul Sfânt ţi-o descoperă şi ţi-o face accesibilă. împărtăşirea cu Tatăl ceresc şi ungerea cu Duhul Sfânt se înnoiesc zilnic. Pocăieşte-te de orice mişcare a imaginaţiei, de orice impresie şi orice nor care-ţi tulbură părtăşia cu Duhul Sfânt! Aceasta este pocăinţa în înţelesul ei biblic. Încrede-te în El! El va birui şi în punctul acesta. Sângele lui Hristos nu numai ne iartă, dar ne şi curăţă şi ne dă slobozenie.

Îndreaptă-ţi privirile spre Domnul Isus şi apleacă-te adânc ruşinat înaintea Lui, pentru că El încă n-a devenit pentru tine atât de mare cât ar fi trebuit şi n-a triumfat încă asupra stării tale de creştin căldicel. El îşi va pune mâinile Sale străpunse pe fruntea ta obosită şi doritoare de curăţie şi va spune: „Este balsam şi pentru tine, există vindecare şi pentru sufletul tău!”

 (continuare în numărul viitor) 

Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424

Evenimentul Muscelean