Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

O lereşteancă se împotriveşte construcţiei capelei mortuare lângă gardul casei sale

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 1216

Neînţelegere între Parohia Bisericii Voineşti, din Valea Foii, şi o familie de lângă cimitir  

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2021_aprilie_2578_28.jpgb_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2021_aprilie_2578_6.jpgb_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2021_aprilie_2578_7.jpgb_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2021_aprilie_2578_8.jpgRedacţiei noastre i-a fost sesizată situaţia delicată în care se află vecina Bisericii Voineşti, din Valea Foii, pe care noi ne vom strădui să v-o prezentăm cu obiectivitate, fără comentarii suplimentare, care să lase loc de interpretare sau părtinire. Până la urmă, ambele părţi au dreptatea lor: Biserica, interesată şi obligată să-şi construiască o capelă mortuară, dar şi doamna nemulţumită de proiectul parohiei, din cauza poziţionării lui prea aproape de gardul proprietăţii sale. Din păcate, cu toată dorinţa noastră de a vă prezenta o relatare completă, cu versiunile celor două părţi, pentru ca cititorii să nu rămână cu impresia că favorizăm persoana care ne-a solicitat prezenţa în zonă, părintele Adrian Moisescu, parohul care păstoreşte comunitatea religioasă însemnată şi locaşul de cult, a fost prea ocupat, zilele trecute, pentru a sta de vorbă cu noi. Dar a rămas stabilit să purtăm acest dialog cum îşi face timp, nădăjduim că în această săptămână, pentru a adăuga subiectului sesizat de proprietara din vecinătate varianta Bisericii. 

Pe pământul pe care a existat o casă arsă într-un incendiu se va ridica o capelă mortuară    

Doamna care s-a adresat redacţiei noastre se numeşte Marilena Dragomir şi locuieşte lângă Biserica Valea Foii, la capătul unei fundături care dă în cimitir. Lângă gardul său se află amplasamentul pe care autorităţile bisericeşti intenţionează să ridice o capelă mortuară, probabil, cu sală praznicală anexată, după cum am aflat de la interlocutoarea noastră. Spunem „probabil”, deoarece nu ştim ce cuprinde proiectul. După cum v-am precizat la început, preotul n-a avut timp să poarte o discuţie cu noi în momentul realizării reportajului. În lipsa disponibilităţii părintelui, am căutat să ne documentăm la primarul Marian Toader, însă nici acesta nu cunoaşte investiţia în detaliu, întrucât procedura de autorizare a construcţiei n-a fost demarată. 

Doleanţa doamnei Dragomir arată astfel. Parohia din Voineşti a devenit proprietara unui teren de lângă Biserică, locuit de familia Bucurenci, a cărei locuinţă a fost distrusă într-un incendiu. Tragedia, în timpul căreia a pierit ultima ocupantă a casei, s-a petrecut cu mai bine de zece ani în urmă. Astfel, pământul a devenit disponibil înstrăinării de către urmaşii familiei Bucurenci. Cumpărătorul cel mai interesat a fost Parohia, căreia îi trebuia teren pentru capela mortuară. Sumarele amănunte ale tranzacţiei, necunoscute nouă deocamdată, le-am aflat de la primarul comunei, care ni l-a indicat pe preot ca fiind cea mai pertinentă sursă a unor informaţii corecte. Pe care, de altfel, ni le-am fi dorit şi noi.

Din terenul dobândit de Biserică, un colţ ar fi aparţinut unor vecini din zonă 

Un colţ din terenul ajuns la Biserică a aparţinut, în vechime, străbunilor familiei Dragomir, învecinate cu Biserica şi cimitirul. „Colţul acesta a fost al bunicilor noştri.”, ne-a arătat proprietara un lot în forma unui triunghi, poziţionat între gardul său şi restul suprafeţei ocupate de Bucurenci. Cu foarte mulţi ani în urmă, lângă înaintaşii interlocutoarei noastre s-a aşezat o familie necăjită, care, la începuturi, a avut o cămăruţă. Întrucât oamenii au avut patru copii, au mai făcut o cameră. În timp, aceşti vecini strâmtoraţi au apelat la ajutorul bunicilor povestitoarei noastre ca să-i ajute cu pământ, neavând suficient pentru anexele locuinţei. „Când ai noştri făceau gardul din uluci, cum se făcea pe vremuri, ei se rugau în genunchi: „Nea Neculae, mai dă-mi o juma de metru, mai dă-mi un metru.”, ne-a povestit doamna Dragomir cum a fost completată parcela, pe care a existat casa care a ars, cu bucăţele cedate, cu foarte mult timp în urmă, de strămoşii săi. 

Pe pământul donat a fost încropit şi un cuptor de care se folosea întreaga comunitate. Oamenii veneau şi îşi coceau pâinea aici. Cedarea pământului nu s-a făcut cu acte, nici măcar unele de mână, darămite oficiale. Asta o contrariază pe Marilena Dragomir: dacă bunicii n-au cedat cu acte, cum au putut urmaşii lui Bucurenci să vândă Bisericii şi ce au primit de la vecinul milos? Pentru că Parohia este proprietară pe tot ce este cuprins între drumul de acces - o cale foarte îngustă, care duce la cimitir - şi gardul familiei Dragomir, având cadastru pentru întreg lotul.

Din cauza celor şapte nepoţi, bunica respinge ideea unei construcţii funerare lângă locuinţa sa 

După ce, acum 11-12 ani, s-a prăpădit în incendiu ultima descendentă care a locuit în casa poziţionată între Biserică şi familia Dragomir, aceasta din urmă a încercat, fără succes, să întregească proprietatea bătrânilor. „Nu s-a putut, a fost imposibil. Din casa arsă rămăsese în picioare un zid. A căzut casa pe gardul nostru. Atunci când s-a prăbuşit, l-am întâlnit pe părinte prin cimitir şi i-am spus: „Părinte, trag gardul?” „Nu, tanti Mari, că vom veni cu măsurătorile şi atunci vedem la centimetru.” Nu m-a mai chemat, doar a venit cu patalamaua. Biserica are cadastru pe teren, mi-a încastrat şi acest teren (n.r. bucăţica donată de bunici). Mi-a spus că voi fi scrisă pe piatră că am donat. Deci, recunoaşte într-un fel că am donat. Numai ideea că este capela lângă casă! Eu am şapte nepoţi, care vin mereu la mine. Ca să locuieşti lângă o capelă… când îţi moare copilul, îţi moare soţul, îţi moare soţia, cum poţi să te duci să le ceri să tacă, pentru că eu am nepoţii la mine?!”, povestea Marilena Dragomir, nemulţumită de două ori. O dată, că n-a reuşit să obţină parcela donată de bunici, a doua oară, că proiectul Bisericii, care a devenit proprietara întregului lot - inclusiv a celui donat de străbuni -, se va întinde până la gospodăria sa. Iar, din curte, cei mici vor avea parte de imagini funebre, cu răposaţii aduşi şi scoşi de aici şi cu familiile îndoliate perindându-se la căpătâiul lor.      

Lucru care nu i se pare în regulă, fiind convinsă că reglementările legale impun o distanţă între proprietăţi. Cerinţe care, mai mult ca sigur, se vor regăsi în documentaţia pe care o va solicita Primăria Bisericii pentru a putea construi în acel spaţiu. Şi nu numai Primăria are un cuvânt de spus, ci şi Mediul, Pompierii şi restul instituţiilor de la care sunt solicitate avize în astfel de cazuri. 

Deocamdată, n-a demarat procedura de autorizare a construcţiei                                  

Fără îndoială, Parohia este avantajată de amplasamentul capelei lângă cimitir. Momentan, preotul s-a adresat Urbanismului Primăriei Lereşti, ca să se documenteze ce acte îi sunt necesare. „Proiectul îl are întocmit, dar încă n-a depus documentaţia pentru autorizare. Îi vom cere prin certificatul de urbanism avizele legale, cu respectarea distanţei faţă de limita de proprietate. Deocamdată, am avut o discuţie şi a vorbit cu doamna de la Urbanism, cu care colaborăm noi, prin Asociaţia Comunelor, şi a rămas să depună proiectul.”, ne-a spus primarul Marian Toader, care este la curent cu neînţelegerea pentru „o palmă” de pământ. Aşadar, Primăria Lereşti n-a emis certificatul de urbanism cu avizele pe care Parohia trebuie să le obţină, pentru a i se elibera autorizaţia de construire.  Magda BĂNCESCU

 

Google Ad

<script data-ad-client="ca-pub-8980371399763499" async src="https://pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script>

The most visited gambling websites in The UK