2 CORINTENI 6:11-7:4
COMENTARIUL VERSETELOR
V.11 Pavel începe să vorbească despre relaţia lui cu Corintenii. Le vorbeşte direct, călduros, nu se inhibă: „Am dat drumul gurii faţă de voi, Corintenilor. Ni s-a lărgit inima.” Expresia „ni s-a lărgit inima” dovedeşte afecţiunea şi grija lui Pavel pentm credincioşii din Corint. I’avel avea un spaţiu larg în inima lui pentru Corinteni. Ei erau obiectul i Iragostei şi afecţiunii lui.
V.12 Aceasta nu era însă şi atitudinea Corintenilor faţă de Pavel. „Voi nu sunteţi la strâmtorare în noi; dar inima voastră s-a strâns pentru noi”. Ei lăsaseră ca falsele suspiciuni să le îngusteze inima şi să le diminueze intensitatea dragostei lor pentm Pavel.
V.13 De aceea, în v. 13 Pavel îi numeşte „copii” şi le cere „să se lărgească”, să-şi lărgească inima pentru el. Pavel era părintele spiritual al Corintenilor: le-a vestit Evanghelia. Lipsa lor de afecţiune faţă de Pavel era prin urmare, nenaturală. Pavel ar fi fost îndreptăţit să-i disciplineze, să-i mustre aspru. Dar Pavel n-a procedat astfel. El a dovedit multă înțelepciune cum este scris în Proverbe: „ Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia” (Prov. 15:1; 25:15).
Folosind cuvinte aspre vom putea înfrunta dar nu câştiga un oponent. Pavel voia să-i câştige pe Corinteni. Nu era interesat să le câştige respectul, ci voia să-i câştige pentru Hristos. Avem de învăţat de la Pavel. Era un mare Apostol. Augustin îl numea „un mare Leu al lui Dumnezeu.” Totuşi, Pavel era smerit. El începe prin a le spune: „mi lărgit inima faţă de voi”, apoi îi roagă „să se lărgească şi ei”. Pavel avea o grijă mare. Corintenii erau copiii lui şi el îi voia aproape; nu renunţa la ei.
V.14 Unul dintre motivele distanţei dintre Pavel şi Corinteni era contactul Corintenilor cu învăţătorii mincinoşi care sădise în inima lor sămânța suspiciunii. De aceea, după ce-i îndeamnă să răspundă iubirii lui, să întoarcă iubire pentru iubire, el îi îndeamnă să se despartă de rău. ,,Nu vă înjugaţi cu cei necredincioşi!” Iată un îndemn cu un caracter general. Nu se referă numai la falşii învăţători, ci la o varietate de tovărăşii rele care pot fi dăunătoare credincioşilor, care-i pot atrage către lume. Grija lui Pavel nu era doar relaţia lui cu Corintenii, ci el era îngrijorat și de relaţia Corintenilor cu Dumnezeu. De aceea, avertizându-i cu privire la ispita de a fi înfăşuraţi şi prinşi de lume, Pavel foloseşte metafora jugului la care trage o pereche de animale. Este o metaforă întâlnită în Biblie. Întâlnim o asemenea situaţie la Deuteronom 22:10, unde se dă porunca: „Să nu ari cu un bou şi cu un măgar înjugaţi împreună”. Este vorba de principiul separării sau al despărţirii. Să nu amestecăm ceva curat cu ceva necurat. Chiar Legea o spune. Pavel face referire la principiul separării când arată că nu este potrivit să colaborăm strâns cu necredincioşii. Sfera colaborărilor este largă. Credinciosul este îndemnat să fie atent ce partener îşi alege. Principiile morale care călăuzesc pe credincioşi sunt diferite de principiile morale care călăuzesc pe necredincioşi. Principiul separării se aplică, bineînţeles în căsătorie.
1 Corinteni 7:39 arată că Pavel nu permite căsătoria cu necredincioși. El spune văduvelor că sunt libere să se recăsătorească dar „numai în Domnul”.
Această regulă este deseori încălcată. Emoţiile şi atracţia fizică influenţează puternic, mai ales pe tineri. Ea provoacă multe falimente.
Uneori, tânăra sau tânărul reuşesc să privească raţional relaţia dintre ei şi, prin urmare, se căsătoresc. Aceste cazuri sunt rare. Dumnezeu este plin de har. Deseori, tinerii nu se căsătoresc.
H.A. Ironside spunea despre doi băieţi care au prins pe câmp doi pui de inariţă – pasăre ciripitoare asemenea cintezei – şi au încercat să facă o experienţă. I-au adus acasă, i-au pus în colivii şi au aşezat colivia canarului, pe care-1 aveau deja acasă, între cele două. Când mama lor i-a întrebat ce făceau, au răspuns: „Am găsit pe câmp aceste păsărele și le-am adus aici, să înveţe de la canar cum să cânte”. A doua zi, au auzit păsărelele cântând şi pe canar ciripind precum inariţele. Aşa stau lucrurile şi cu noi, cei credincioşi, care începem să semănăm cu ei. Nu-i determinăm să semene cu noi. Trebuie să fim atenţi la relaţiile noastre. Dacă boul nu poate trage la jug cu măgarul, nici credinciosul nu va putea trage la jug cu necredinciosul. Ei vor trage în direcţii diferite. Ei au naturi diferite. Ei au valori diferite.
Publicat din cartea „Dumnezeul oricărei mângâieri” de Dan Duncan.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu Nr.3 Câmpulung Muscel. Telefon contact: 0745229760.