19.1 C
Campulung Muscel
19/06/2024

Scrisori din Câmpulung de Adrian Săvoiu – Elevele de altădată de la Liceul de Fete din Câmpulung

Foto: Eleve în uniforma timpului, purtând matricola LFC (Liceul de Fete – Câmpulung), circa 1933

Deschiderea şcolilor schimba în fiecare septembrie cromatica şi ritmul Câmpulungului, adăugând un farmec nou „peisajului” local. Elevii în uniformă, de la şorţurile pestriţe, cu pătrăţele şi funde roşii ale prichindeilor din clasele primare, la uniformele kaki ale elevilor de la Liceul „Dinicu Golescu” şi Şcoala Normală „Carol I”, până la uniformele elevelor de la Liceul de Fete şi Şcoala Profesională, fiecare cu semnul ei distinctiv, constituiau o lume nouă care punea stăpânire pe oraş. Îmbulzeala din timpul verii de pe bulevard se muta acum în librăriile oraşului…

După cum scrie Ioan Răuțescu în volumul „Câmpulung-Muscel. Monografie istorică” (1943), Liceul de Fete a fost înfiinţat în 1922, iar în 1925 s-a hotărât construirea unui local propriu. În 1930 a fost cumpărat terenul de 6.000 mp de la Banca Muscelului, iar arhitectul Dimitrie Ionescu-Berechet a întocmit gratuit proiectul școlii. Clădirea liceului, realizată într-un stil neo-românesc, recognoscibil la foişor, arcade şi coloanele de la parterul faţadei principale, a fost terminată „de roşu” în 1931 şi apoi inaugurată în aprilie 1934, când a fost oficiată de părintele-profesor Isaia Nicolescu o slujbă solemnă.

Contemporan cu elevele Liceului de Fete din Câmpulung, monograful Dumitru Baciu îşi aminteşte în capitolul „Cu ochii după fete” din volumul „Pe urmele luminilor muşcelene” (2004):

Clădirea Liceului de Fete – Câmpulung, dată în folosință în 1934. Astăzi Colegiul Tehnic Câmpulung. Foto: I. Munteanu, circa 1938.

Întâmplarea făcând ca locuinţa părintească să fie situată la câţiva zeci de metri de clădirea Liceului de Fete, aveam privilegiul ca în fiecare zi, excepţie fiind cele în care asigurând cumpărăturile din piaţă plecam mai devreme de acasă, să întâlnesc pe drumul meu spre liceu („Dinicu Golescu”, n.n.) o bună parte dintre elevele Liceului de Fete. Pe unele dintre ele, puţin mai mari sau mai mici decât mine, le salutam şi chiar schimbam cu ele câteva vorbe. Pe altele doar le salutam politicos şi le admiram atunci când aspectul lor exterior sau anumite relatări îndreptăţeau acest lucru.

În orice caz, puteam spune că începeam fiecare zi de şcoală cu plăcerea de a trece în revistă chipuri cunoscute şi, de multe ori, doar admirate în tăcere. Desigur că o bună parte dintre elevele liceului, locuind în alte zone ale oraşului, rămâneau pentru mine apariţii rare, ocazionale sau complet necunoscute.

În continuare, Dumitru Baciu conturează câteva schiţe de portret, care – din păcate! – sunt singurele mărturii scrise, rămase până astăzi, unde sunt evocate adolescentele anilor 1940 de la Liceul de Fete din Câmpulung. Iată, spicuite fugar, doar câteva „imagini” ale fetelor de altădată:

Foto: Dida Udroiu, premianta promoţiei 1943 a Liceului de Fete – Câmpulung. Foto: I. Munteanu, 1941

Astfel, din familia Chiculescu, din cele trei fete, toate premiante întâi, Mona – cea mai mare, devenită ulterior economistă – impresiona prin farmecul fizic. Torina mă uimea prin inteligenţa ieşită din comun. Din păcate, la doar 22 de ani, a murit într-un spital de ftiziologie. Colega mea, Elisabeta, renumită printr-o sensibilitate deosebită, a devenit un bun medic internist…

Adriana Muşatescu, cu un fizic plăcut şi cu multă personalitate, a ajuns o talentată arhitectă, dar care a dispărut în plină activitate creatoare. Tincuţa Lupescu, la fel de „dotată” ca înfăţişare fizică, amabilitate şi capacitate profesională, a condus ca farmacistă, pe rând, farmaciile Chiriţă, Dimitriu şi, după naţionalizare, Farmacia nr. 1, fostă Melcescu…

Geta Şerb era o frumoasă brunetă, sora bunului prieten al fratelui meu, Petre Şerb. A devenit soţia avocatului Ion Napotescu, mai vârstnic, renumit în profesie, dar mai puţin fericit în politică. Fiind liberal şi prefect, în perioada imediat următoare lui 23 august 1944 a suferit ani grei de închisoare nemeritată…

Dida (Alexandrina) Udroiu, concurentă la premiu cu Marioara Mareş, se remarca prin înfăţişare fizică, inteligenţă şi blândeţe, asemenea părinţilor săi. Încă din primul an de facultate a trăit un frumos „roman” de dragoste cu viitorul soţ şi medic, ginecologul Puiu Ţuluca. A avut însă un sfârșit prematur…

Cele două verişoare, Puica şi Marioara Duţoiu, prima brunetă şi dotată cu o inteligenţă ironică, a doua, blondă, la fel de atrăgătoare, formau un remarcabil cuplu prin aspectul fizic.

O figură deosebită era, de asemenea, Marilena Vlădescu, fiica lui „nenea Gică”, editorul, de la care moştenise aproape toate calităţile: aspect fizic, inteligenţă şi darul de a se face plăcută în societate. Din păcate viaţa nu a fost la fel de darnică cu ea cum a fost natura. Astfel, a avut o primă dragoste cu un tânăr avocat, întreruptă de probleme politice care i-au atras acestuia o detenţie prelungită. Locuind deasupra vechiului local al tipografiei „Gh. N. Vlădescu”, găzduieşte ori de câte ori e cazul prieteni veniţi la Câmpulung din diverse motive sau numai din dorinţa de a revedea o veche şi bună prietenă: mereu tânăra Marilena.

N.r. Fotografii din colecţia personală

 

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!