„Trebuie să abordăm şi zona Pieţei Jurământului”, spunea Ioana Marcu referindu-se la Parcul Jurământului, care conţine replica Crucii Jurământului încastrată în clădirea arhitectului Dimitrie Ionescu Berechet şi „Ţăranca” lui Constantin Baraschi, şi piaţeta din faţa Hotelului Regal. „Mai avem Hotelul Regal, „cuiul lui Pepelea”.”, a adăugat aceasta, cu menţiunea că Primăria nu are Hotelul Regal, ci doar o parte a parterului. Iar moştenitorii au în acte etajul, care, în fapt, este (şi nu este) al unor privaţi. Privaţi care se judecă şi între ei, se judecă şi cu moştenitorii. Iată, deci, ce şanse de „salvare” are Hotelul Regal care, poate, altfel ar fi arătat dacă urmaşilor li s-ar fi putut retroceda în totalitate. Indiferent că o vindeau integral sau pe bucăţi, impresionanta construcţie, de care dai cu ochii cum intri în centrul oraşului, n-ar fi arătat în halul deplorabil din prezent.
- Ioana Marcu, despre clădirea Hotelului Regal: „Mie, dacă mi-ai da-o gratis, n-aş vrea-o!”
Moral vorbind, însăşi prezenţa Primăriei ca proprietar în clădire a împiedicat să se întâmple ceva bun cu acest imobil care se distruge sub privirea noastră. Şi să-l fi avut pe tot, dacă este să fie cinstită cu ea însăşi, Primăria recunoaşte n-ar fi făcut nimic cu Hotelul Regal, aşa cum n-a făcut cu toate clădirile cu valoare arhitecturală deţinute în multele deceniile trecute de când le are în patrimoniu. Administraţia publică are destul „hrube” de care trebuie să se ocupe. Vezi Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, vezi Băile „Kretzulescu”, imobile ultracentrale, care trebuie renovate urgent, din cauza amplasamentului care alterează modernizările realizate sau planificate în vecinătatea lor.
Bine era dacă Primăria nu avea nicio treabă cu Hotelul Regal! O idee oarecum asemănătoare a exprimat şi administratorul public Ioana Marcu la o emisiune tv, la care a confirmat ceea ce ştie toată lumea: că Primăria nu are cu ce să-l repare. Oricum, deznodământul nu se va produce curând, deşi bine a punctat Ioana Marcu când a lăsat să se înţeleagă că nu se va încheia niciodată.
„Indiferent ce hotărâre va fi, în momentul în care s-a închis, se deschide alt proces. (…) Mie, dacă mi-ai da-o gratis, n-aş vrea-o! La câţi bani trebuie să bagi în ea! Am avut o discuţie cu doamna primar în care îi spuneam: eu aş renunţa la dreptul de proprietate. Să se spele pe cap cu ea! Eu nu m-aş mai duce la proces. Mai uşor ar fi dacă un proprietar aş câştiga-o şi ar vinde-o.”, spunea city-managerul Câmpulungului.
- Ca să nu poată fi expropriat, Hotelul Regal n-a fost declarat monument istoric
Ioanei Marcu i s-a părut nelalocul lui faptul că Hotelul Regal nu are statut de monument istoric. „O casă de pe Constantin Brâncoveanu, care are desenat un peşte pe ea, este monument istoric şi ditamai Hotelul Regal, când s-a făcut acea listă, n-a fost inclus. Este în situl istoric, dar nu este monument. Cum s-a putut aşa ceva? Pentru că monumentele istorice beneficiază de o clauză potrivit căreia poţi să expropriezi pe caz de utilitate publică şi de conservare. Mai mult de atât, în momentul în care s-a constituit lista cu monumentele istorice, a fost un demers susţinut între Ministerul Culturii şi Primărie. Acum este un „tren” pierdut, pentru că prin autodeclarare s-a terminat. Există o procedură de clasare, care este foarte stufoasă. Dar se poate face. Poţi să urmezi toţi paşii legali până la clasarea ca monument istoric şi dacă vom ajunge în acest punct… expropriere. Doar că, din ce înţeleg, pe cine expropriezi, dacă nu există regimul juridic stabilit ca să ştiu: bucata asta este a ta, bucata asta este a mea, eu pe cine despăgubesc?! Şi acolo se poate prevedea că se vor despăgubi în momentul soluţionării litigiului. Şi când identifici cine trebuie să fie despăgubit, va fi despăgubit respectivul. Este cu „bătaie lungă”, dar nimeni nu s-a apucat de această treabă.”, a continuat administratorul public Ioana Marcu.
- „Câmpulungul are două-trei spaţii. Nici nu-ţi vine, ca municipalitate, să bagi o cârcă de bani în acest scop”
O spune şi Ioana Marcu, aşa cum o spune o comunitate întreagă: „El trebuie salvat, pentru că este o emblemă. Doar că Primăria nu are cum să facă acest lucru. Investiţia este foarte mare.”
Încâlceala datează din perioada anilor ’90, menţinându-se astfel până în prezent, în ciuda celor trei decenii de procese care n-au clarificat decât parţial o speţă complicată pe parcurs prin intrarea altor „protagonişti” într-o piesă fără de sfârşit. „Toate serviciile de administraţie publică sunt făcute pentru a crea mecanismele prin care cetăţenii şi firmele să performeze. Primăria nu trebuie să performeze, nu trebuie să aibă venituri, nu trebuie să aibă profit. Noi trebuie să fim eficienţi în dezvoltarea serviciilor. Drept urmare, noi trebuie cumva să potenţăm atragerea unui investitor în zonă, care să-şi dorească să deţină acest hotel. Nu este singura clădire din România aflată în această situaţie. Hotelul Regal nu este un caz singular. Alţii au găsit o soluţie. Dacă s-a putut face, se poate face şi la Câmpulung. Însă necesită resurse financiare, pentru a lua o casă de avocatură pentru mediere… Câmpulungul are două-trei spaţii. Nici nu-ţi vine, ca municipalitate, să bagi o cârcă de bani în acest scop. Eu sunt convinsă că, într-o formă sau alta, o vom rezolva în momentul în care vom ajunge la concluzia că am rezolvat centrul şi hotelul a rămas aşa. Acum, este un lucru de care eşti conştient, dar nu este o prioritate absolută, pentru că avem probleme fundamentale: trebuie să atragem investitori, trebuie să dezvoltăm nişte zone industriale, trebuie să finalizăm infrastructura de apă şi canal, avem partea de infrastructură rutieră pentru care trebuie să dezvoltăm varianta de ocolire, să căutăm o soluţie pentru reabilitarea DN 73 pe teritoriul municipiului Câmpulung. Avem probleme care, odată rezolvate, vor genera bunăstare pentru comunitate. Tocmai din această cauză, Hotelul Regal, care ar consuma extrem de multe resurse, nu poate fi considerat o maximă prioritate. Pentru că nu avem oameni. Dacă am avea o sută de oameni, ar fi o prioritate.”, a conchis Ioana Marcu.