Colecţia de lucrări de specialitate, unele datând din anii ’50, care au aparţinut profesoarei Ileana Săvoiu, donate de fiul acesteia muzeului Colegiului Naţional Pedagogic „Carol I”, s-a îmbogăţit astăzi, 10 aprilie 2024, cu un dar de interes pentru cei care studiază istoria învăţământului pedagogic. Profesorul Adrian Săvoiu a oferit directorului George Radu un material consistent, „Cercetări în domeniul predării „Metodicii aritmeticii”, care cuprinde observaţiile şi concluziile Ilenei Săvoiu rezultate din activitatea concretă desfăşurată decenii la rând.
Gestul fiului se produce la 30 de ani distanţă de momentul pierderii mamei, în amintirea căreia a avut loc donaţia studiului cuprinzând experienţa de aproape trei decenii în învăţământul pedagogic. Numeroasele capitole ale cercetării voluminoase din punct de vedere al conţinutului au fost strânse după decesul mamei de profesorul Săvoiu, întrucât, atunci când au fost scrise, n-au format o lucrare unitară. În 1994, când Ileana Săvoiu s-a stins pe neaşteptate, fiul era în activitate la Bucureşti. Ca să dea forma de astăzi a manuscrisului, a trebuit mai întâi să identifice impresionanta cantitate de material lăsată de mama sa, care n-a apucat s-o închege sub forma unei scrieri adunate între aceleaşi coperte.
Este deosebit de important contextul în care a fost concepută lucrarea. După reforma în învăţământul primar, care a generat schimbări în structura manualelor de clasele I-IV, dar şi a manualelor de aritmetică destinate învăţământului pedagogic, profesoara Ileana Săvoiu a trebuit să aducă îmbunătăţiri metodicii de predare a acestei discipline. Prin urmare, documentul reprezintă produsul modificărilor intervenite în sistemul de învăţământ în urmă cu mai bine de patru decenii şi jumătate. Trudă, minuţie, logică sunt câteva dintre atributele întocmirii unui document valoros pentru patrimoniul muzeului şcolii.
Locul lui trebuia să fie la Colegiul „Carol I”, şcoala către care au purtat-o paşii pe Ileana Săvoiu 28 de ani, încărcată zilnic cu o sacoşă plină cu cărţi, în afara caietelor de teze, care o doborau, pur şi simplu, cu greutatea lor.
- În deschiderea studiului, profesorul Săvoiu a inserat biografia mamei sale realizată de ea însăşi
Lucrarea este deschisă de biografia profesoarei Ileana Săvoiu, pentru ca aceia care o vor răsfoi să aibă posibilitatea de a afla câteva amănunte despre autoare. O idee excelentă a profesorului Adrian Săvoiu de a o ataşa manuscrisului predat şcolii, astfel cititorul putând să cunoască detalii despre doamna cu chip blând şi privire caldă din fotografia aşezată în mijlocul standului organizat de şcoală cu ajutorul colaboratorului său statornic, pentru onorarea memoriei mamei sale.
„Am absolvit Facultatea de Matematică şi Fizică la Universitatea „I.C. Parhon” din Bucureşti în anul 1950. De la 1 septembrie 1950 am funcţionat ca profesor titular de matematică la Şcoala profesională I.M.S. (azi U.M.M.) de pe lângă Uzina Mecanică Muscel din Câmpulung.
În 1953 m-am transferat la Liceul Pedagogic din Câmpulung, unde funcţionez şi astăzi (n.r. textul era redactat în anul 1980). În componenţa catedrei de matematică am avut ore de predarea „Metodicii aritmeticii” atât la Liceul Pedagogic, cât şi la Institutul Pedagogic de doi ani pentru învăţători.
Ca profesor metodist, am îndrumat şi controlat practica pedagogică la specialitatea matematică atât la învăţători, cât şi la educatoare. În perioada anilor 1955-1960, la Piteşti am pregătit la matematică învăţătorii care se prezentau la examenul de definitivat.
În anii următori, aceste cursuri s-au organizat la Câmpulung; şi aici am făcut parte din colectivul de profesori care pregăteau învăţătorii pentru examenul de definitivat.
La cursurile de pregătire cu educatoarele, secţia fără frecvenţă, am predat „Metodica număratului şi socotitului în grădiniţele de copii”. Am fost profesor examinator la examenul de absolvirea anului I educatoare, curs fără frecvenţă.
În anii 1968-1969 şi 1969-1970, în vacanţa de iarnă, am predat ore de matematică învăţătorilor care se pregăteau în vederea susţinerii colocviului pentru gradul III.
Am fost profesor examinator la colocviul învăţătorilor pentru gradul III, sesiunea aprilie 1970.
În afară de munca la catedră, am desfăşurat activitate metodică, în calitate de şef al catedrei de matematică din şcoală.
La cercul de matematică al elevilor, în calitate de responsabil, am stimulat interesul şi spiritul creator al elevilor. Mulţi dintre ei au obţinut succese apreciabile la concursurile de specialitate, ajungând la faza pe ţară şi obţinând premii.
În direcţia muncii social-culturale, am activat ca membră şi mai târziu ca responsabilă a brigăzii ştiinţifice organizată de Comitetul orăşenesc de cultură şi artă Câmpulung, deplasându-mă la căminele culturale săteşti sau în întreprinderile la care brigada a fost planificată.
Am colaborat la revista „Tribuna şcolii argeşene” cu câteva articole.”, este prezentarea în rezumat a activităţii distinsului cadru didactic, aşezată în deschiderea unui material amplu, care şi-a găsit locul lângă celelalte lucrări care au servit activităţii Ilenei Săvoiu.
- Profesorul Adrian Săvoiu: „M-am gândit că acest manuscris ar trebui să rămână alături de celelalte cărţi de matematică şi de metodică din biblioteca mamei, care au servit unor generaţii întregi de elevi”
Ileana Săvoiu a fost şi profesoara de matematică a directorului George Radu. Inclusiv metodică a studiat cu acest reputat dascăl câmpulungean, a cărui activitate profesională a fost legată, din 1953 până în 1981, de Liceul Pedagogic. După 27 de ani de profesorat la această şcoală, Ileana Săvoiu a aşternut pe hârtie un studiu de dimensiuni considerabile, bazat pe experienţa de lucru cu copiii şi cu viitorii învăţători şi educatoare. „Vorbim de anul 1980, când s-a schimbat programa de matematică la învăţământul primar.”, spunea George Radu care, atunci când a predat ca elev practicant, a studiat după o altă programă şi alte manuale la învăţământul primar. „Însă, atunci, a apărut o reformă a învăţământului primar prin introducerea mulţimilor. Cadrele didactice – viitorii absolvenţi – au trebuit, din punct de vedere metodic, să fie pregătiţi pe noua metodică a predării la matematică.”, spunea directorul George Radu despre contextul în care a fost concepută o asemenea lucrare.
Acesta a descoperit în conţinutul ei şi o altă disciplină: limba română şi metodica limbii române, un curs din anul 1975. „Cred că era o corelaţie între metodica limbii române şi metodica aritmeticii privind metodele de predare la învăţământul primar. Sunt nişte lucruri extraordinare pentru perioada respectivă.”, a adăugat profesorul George Radu.
Studiul Ilenei Săvoiu conţine un capitol intitulat „Folosirea unor noţiuni logico-matematice în activităţile cu preşcolarii”, pe care Adrian Săvoiu l-a găsit în „Şcoala Argeşului”, un volum publicat de Casa Corpului Didactic în 1977. Articolul al cărui titlu coincide cu cel din lucrarea profesoarei câmpulungene se întinde pe câteva pagini „foarte interesante, foarte logice”, după cum spunea profesorul Săvoiu, fiind urmat de un alt articol, „Numerele şi număratul în limitele 1-10 în grădiniţa de copii”. Ambele conţin şi planuri de activitate.
„Era greu să publici în anii ’70-’80 o lucrare ca aceasta, pentru că, atunci, publicaţiile erau din ce în ce mai puţine. M-am gândit că acest manuscris ar trebui să rămână alături de celelalte cărţi de matematică şi de metodică din biblioteca mamei, care au servit unor generaţii întregi de elevi pentru a se pregăti. Inclusiv domnul director s-a pregătit după unele dintre cărţile de aici. Chiar a recunoscut o carte de aritmetică ce i-a dat oarece bătăi de cap în timpul şcolii.”, spunea profesorul Adrian Săvoiu.
- Directorul George Radu: „Doamna profesoară nu venea în faţa noastră fără ca o activitate de metodică, de aritmetică să fie minuţios pregătită”
„În acest manuscris – a continuat directorul George Radu – sunt activităţile didactice pregătite de doamna profesoară în decursul anilor. Nu venea în faţa noastră fără ca o activitate de metodică, de aritmetică să fie minuţios pregătită. Este un exemplu pentru actualele şi viitoarele generaţii de dascăli. Acest lucru l-a demonstrat prin lecţiile la care eu am participat cinci ani, nu numai la matematică, aritmetică, trigonometrie, ci şi la metodică, plus activitatea de predare. Planul nostru de lecţie era minuţios verificat şi eram foarte frumos îndrumaţi.”
Evocarea profesoarei Ileana Săvoiu s-a încheiat cu câteva destăinuiri de natură personală ale autorului donaţiei, care vorbeşte întotdeauna cu delicateţe şi emoţie despre părinţii săi. „Ce nu înţelegeam eu, în şcoală, la ai mei… tata… cu literatura, dar mama, întotdeauna, toate exerciţiile şi problemele pe care le rezolva şi le alegea cu multă minuţiozitate acasă, înainte. Nu lua culegerea, o punea în geantă şi venea la şcoală. Nu! Eu nu înţelegeam de ce stă ea atâta timp la masă. Eram copil şi îmi spuneam că ea este profesor şi… de ce îi mai trebuie profesorului să studieze? Stătea tot timpul la măsuţa ei de brad şi tot ce este aici (n.r. în lucrare) pregătea acasă, spre deosebire de tata, care citea aşezat în pat. Nu înţelegeam nici de ce el, profesor de literatură, citeşte autori români. Nu i-a studiat la şcoală?! Mai târziu, şi eu aveam să fac exact acelaşi lucru pe parcursul vieţii.”, a continuat profesorul Săvoiu, care el însuşi a aplicat la redactarea manualelor şcolare metodele folosite de mama sa la conceperea studiului despre care relatăm.
Acesta ne-a mai spus că o parte din ce a lucrat mama sa a fost testat cu nepoata ei, Laura, fiica cea mare a profesorului Săvoiu. În „Jurnalul Laurei”, o lucrare care prezintă consemnările Ilenei Săvoiu din perioada în care nepoţica s-a aflat în îngrijirea sa, sunt menţionate observaţiile bunicii profesoare, după aplicarea unora dintre experimentele cuprinse în studiu.
Magda BĂNCESCU