11.6 C
Campulung Muscel
24/05/2024

La două luni de la inaugurarea căii ferate Câmpulung-Goleşti, pe 21 iunie 1887, trenul a deraiat între staţiile Mihăeşti şi Stâlpeni. Au fost răniţi serios maşinistul, fochistul şi frânarul

Inaugurarea liniei ferate Câmpulung – Goleşti, eveniment produs pe 21 iunie 1887 printr-o ceremonie cu oficialităţi din Guvernul României, a fost precedată de o serbare în luna martie. Cu câteva luni înainte de darea în folosinţă a căii ferate, la Câmpulung, avea loc o sărbătoare prilejuită de intrarea în gara în construcţie a primei locomotive. S-a petrecut şi în martie, s-a petrecut şi în iunie, pentru ca, în septembrie, acelaşi an, 1887, veştile triste din Muscel despre un incident nefericit să răzbată până în presa centrală: între staţiile Mihăeşti şi Stâlpeni, trenul a deraiat, rezultând trei răniţi din rândul personalului. Au fost relatări în ziarele vremii care îi dădeau decedaţi pe bieţii angajaţi, în timp ce victimele din rândul pasagerilor zăceau înşirate pe câmp. Proporţiile au fost mai reduse, însă, chiar şi aşa, accidentul a furnizat material de presă jurnaliştilor din ţară.

  • În martie 1887, o primă sărbătoare. În gara în construcţie sosea „prima locomotivă de drum de fier”

6 martie 1887, zi de sărbătoare pentru oraşul nostru, după cum transmitea „corespondenţa particolară” a „Universului”, la rubrica „Ecouri din ţară”. Evenimentul, pe care îl redăm integral, a fost prezentat astfel în presa centrală:

„Câmpulung, 6 Marte

Astăzi a fost pentru oraşul nostru o adevărată sărbătoare. O mulţime de oameni din toate clasele venise din oraş la locul unde se construieşte gara liniei ferate Câmpulung – Golesci. Se anunţase în ziua precedentă că, la orele 12 din zi, are să sosească în gară prima locomotivă de drum de fier care leagă oraşul şi judeţul nostru cu centrul ţării.

La o mică distanţă de gara în construcţiune, se improvizase un mic, dar frumos arc de verdeaţă, împodobit cu drapele tricolore. Pe linia de la arc şi până la gară erau înşirate, de asemenea, drapele tricolore. Terasamentul nefiind încă bine bătătorit, locomotiva înainta cu greutate. În fine, pe la orele 2 se zări în depărtare fumul de la maşină.

Pentru primire, se aflau în gară muzica militară ş-un taraf de lăutari. La sosirea în gară, musicele intonară un marş. Împreună cu locomotiva era şi un vagon, în care veniseră mai multe persoane, pentru a fi de faţă la serbare.

Între cei sosiţi am distins pe d. Boisguerin, antreprenorul construcţiei acestei linii, d-nii ingineri Tzapardea, Popovici, Mărăcine şi alţii. După ce toate persoanele descinseră din vagon, d. primar al oraşului nostru ridică un toast în onoarea guvernului, corpului tehnic, urând prosperitate oraşului şi judeţului nostru. După aceea, d. Al. Chiriak, inginer şef al secţiei de aici, ridică al doilea toast în termeni foarte simţitori, urând, de asemenea, prosperitate şi fericire judeţului nostru. După toasturi, d-nii ingineri, împreună cu o mare parte din asistenţi, intrară în oraş, în sunetul musicelor.

Ajunşi la Bulevardul oraşului, se opriră; musicele plecară şi toţi asistenţii se despărţiră, ducând cu dânşii suvenirul acestei frumoase serbări. Sperăm că, la inaugurarea oficială, serbarea va fi şi mai frumoasă. Se crede că, în iunie sau iulie, linia se va pune în circulaţie.”,  este o informaţie valoroasă pentru istoria Câmpulungului, transmisă de „un spectator”, după cum este semnat autorul articolului.

  • Linia ferată, inaugurată într-o zi de duminică, 21 iunie 1887

În iunie 1887, presa naţională anunţa evenimentul aşteptat. „D.M. Paciurea, şeful Tracţiunei Căilor Ferate, a plecat să inspecteze linia Goleşti – Câmpulung, care, după cum se ştie, va fi inaugurată la 19 iunie. Această inaugurare se va face cu mare ceremonie.”, publica „Lupta”. Anunţată peste tot pentru data de 19 iunie, inaugurarea a avut loc duminică, 21 iunie. Datorită amplorii evenimentului inaugural, la care au luat parte miniştri, deputaţi, directori şi multe alte notabilităţi ale timpului, vom dedica o relatare separată acestui subiect.

Doar îi enumerăm pe participanţii de la Bucureşti: miniştrii P. S. Aurelian, D. Sturdza, M. Pherekyde, C. Nacu, general Al. Angelescu, Gr. Cantacuzino, director general al Căilor Ferate, Căpăţâneanu, directorul Ministerului Lucrărilor Publice, C. Filitis, membru în Consiliul de Administraţie al Căilor Ferate, Miclescu, subdirector al Căilor Ferate, C. Poroineanu, deputat, S. Populeanu, procuror general al Curţii de Apel, I. Dobrovici, ajutor de primar al Capitalei şi proprietar în judeţul Muscel, I. Neniţescu, dr. Racoviceanu, Barbu Păltineanu, I. Cantacuzino, inginerii C. Zeiceanu, V. Istrati, G. Marin, C. Mănescu, N. Zahariadi, A. Cotescu, etc., reprezentanţii ziarelor „Voinţa Naţională”, „Telegraful” şi alţii. „I. P. S. S. Mitropolitul Primat Iosef Gheorghian, fiind în imposibilitate de a părăsi Capitala, însărcină pe S. S. arhiereul Timuş, doctor în teologie şi decanul Facultăţii de Teologie din Capitală, a-l reprezenta la această serbare, la care din inimă ar fi luat parte.”, nota „Voinţa Naţională”, ale cărei impresii de la eveniment au fost preluate şi de alte publicaţii.

  • La scurt timp de la inaugurare, trenul a deraiat     

La două luni de la inaugurarea liniei ferate, se şi producea un prim incident. Aflăm despre el din mai multe ziare. „Gazeta Transilvaniei” a publicat o ştire în luna septembrie a anului 1887, citând o publicaţie centrală. În ciuda gravităţii accidentului, lectura rândurilor „bâjbâite”, în lipsa unor surse certe de documentare, nu se poate să nu vă smulgă un zâmbet uşor.

„Trenul ce mergea vineri, în săptămâna trecută, de la Câmpulung la Golesci, a deraiat între staţiile Mihăilesci şi Câmpeni (n.r. Mihăeşti şi Stâlpeni), scrie „România Liberă”. Primul raport adresat Direcţiei Căilor Ferate anunţă: şeful de tren şi conductorul morţi; din pasageri zac victime pe câmp. „Războiul” află că numai maşinistul, fochistul şi frânarul au suferit. Cei dintâiu doi au fost răsturnaţi odată cu maşina, arşi de cărbunii care au sărit din focar şi copleşiţi de lemnele din magazia locomotivei. Frânarul, asemenea, a suferit contuziuni serioase. Dintre călători s-a constatat că nimeni n-a suferit vreo contuziune. În urma deraierii, toţi au fost înapoiaţi la Câmpulung de către trenul care mergea din Bucuresci.”

Şi „Lupta” a prezentat incidentul, dar într-o manieră mai credibilă: „Trenul din Câmpu-Lung, care trebuia să sosească vineri seara, a deraiat între Câmpu-Lung şi Goleşti. Câţiva voiagiori au fost contuzionaţi, un conductor, însă, a fost mult mai greu rănit, fiind pe moarte. O anchetă s-a început de însuşi directorul general, care a pornit la faţa locului imediat ce a primit ştirea dezastrului. Ni se comunică de mai multe persoane care au voiajat pe linia Goleşti – Câmpulung că pe Râul Doamnei există un pod de lemn pe care trec trenurile şi care este foarte slab. După unii, acest pod nu mai poate rezista mult timp şi, de aceea, ar fi bine ca Direcţiunea Regală să îngrijească de timpuriu, spre a nu se mai întâmpla noi accidente.”

Şi încă o relatare şi mai bogată în amănunte aşezate pe realitate, relatate în „Vocea Covurluiului”, ediţia din 2 septembrie 1887. „Cetim în „Voinţa Naţională”: Vineri, 28 August, trenul care venia de la Câmpu-Lung la Goleşci a deraiat. Iată amănuntele în privinţa acestui accident, ce ni le-am procurat chiar de la o persoană care a fost în tren.

Accidentul a avut loc la 5 fără un sfert seara, între staţiele Mihăesci şi Stâlpeni, la o distanţă de 3 kilometri departe de Mihăeşci. Terasamentul în locul unde s-a făcut deraierea are o înălţime ca de 2 metri şi mai bine. Locomotiva, în mersul ei, a scos din loc o şină şi a mers pe traverse şi pe petriş pe o distanţă de vreo 10 metri; ea s-a împedecat de alte două şine, pe cari le-a încovoiat şi cari au împedecat maşina să meargă înainte; maşina s-a răsturnat de pe terasament la o adâncime de vreo trei metri, cu roţile în sus, cari încă se învârteau în aer. Maşinistul şi fochistul au fost cuprinşi dedesubt şi au fost scoşi asfixiaţi pe fereastra acoperemântului sub care stau; abia după o jumătate de oră şi-au venit în simţiri; ei sunt răniţi la cap.

Îndată ce maşina s-a răsturnat, vagoanele s-au lovit şi au produs o sguduitură îngrozitoare, după ce, în timp de vreo 3 secunde, merseră în sdruncinături printre traverse. Spaima a fost foarte mare, căci maşina, care a suferit oarecari stricăciuni, după răsturnarea ei încă funcţiona şi era o temere foarte mare ca cazanul să nu facă explosiune. Un conductor se răpezi la maşină şi dădu drumul aburului şi, numai după vreo 10 minute, maşina încetă cu desăvârşire să funcţioneze.

Accidentul ar fi avut consecinţe mai grave dacă trenul n-ar fi mers încet, fiindcă suia o pantă. Afară de maşinist şi de fochist, frânarul de la vagonul cu bagagie, fiindcă se afla sus în cabina sa, a fost strivit între această cabină şi acoperământul vagonului de clasa II. El a fost grav rănit în spate şi sub bărbie.

Aceşti trei răniţi au fost puşi pe o maşină sosită la Mihăeşci, care i-a recondus la Câmpu-Lung. La 7 ore, o maşină cu două vagoane a sosit la locul accidentului, pentru a lua pe pasagerii ce au voit se reîntoarcă la Câmpu-Lung. O anchetă serioasă s-a deschis spre a se afla causa deraierii trenului de la Câmpu-Lung.”

În ediţiile viitoare ale ziarului nostru ne vom întoarce la subiectul inaugurării liniei ferate Câmpulung – Goleşti, dar şi la zbaterile piteştenilor care au lansat o petiţie Camerei Deputaţilor în vederea construirii unei linii ferate Piteşti – Câmpulung.

A consemnat Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!