5.5 C
Campulung Muscel
22/04/2024

Centrul Cultural Oratia, gazda unui eveniment axat pe imagine. Producători de dulceţuri, siropuri, zacuscă, brânzeturi şi bere, învăţaţi să-şi prezinte bunătăţile

Săptămâna trecută, Centrul Cultural Oratia, deţinut de Carmen Bârloiu, a găzduit o sesiune de instruire a mai multor producători, mai mari sau mai mici, care activează în domeniul realizării de produse naturale – de la gemuri, dulceţuri, siropuri, zacuscă, până la brânzeturi şi bere -, cu scopul de a-i ajuta să se promoveze. Mentor le-a fost un fotograf profesionist, care le-a împărtăşit din experienţa sa de promotor, ajutându-i cu sfaturi şi lecţii practice, de folos în activitatea de punere în valoare a rezultatului muncii în atelierul de producţie, în fermă, în bucătăria pensiunii ori a punctului gastronomic local. Alături de invitatul cu rol de „trainer” şi de „cursanţii” acestuia s-au aflat două doamne binecunoscute muscelenilor, datorită activităţii lor aşezate pe această direcţie: „a face imagine”. Prin intermediul Centrului de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara, Raluca Busioc mediatizează viaţa culturală şi socială a zonei şi organizează la răstimpuri evenimente dedicate accentuării specificului locurilor şi a obiceiurilor comunităţii. Iar în privinţa lui Carmen Bârloiu, pe care o vom aşeza înaintea prezentării oaspeţilor săi, fiind cea mai vizibilă personalitate a acţiunii, datorită preocupărilor sale într-o multitudine de domenii, este de prisos a insista asupra calităţilor sale de „om de imagine”. Este exact ce-i trebuie unui eveniment, care are nevoie de o organizare impecabilă, cu tot ceea ce presupune: contactarea şi primirea invitaţilor, comunicare, socializare, prezentare ş.a.m.d.

  • Carmen Bârloiu: „M-am îndrăgostit iremediabil de această zonă. Lumea spune despre mine că sunt mai musceleancă decât muscelenii”

S-au aşezat la aceeaşi masă, în scopul de a afla cum să-şi prezinte „marfa” cu ajutorul unor instrumente aflate la îndemâna tuturor, reprezentanţii următoarelor unităţi comerciale: Ramona Pîrvu şi Dani Ţuţea, „Poiana Fermecată”, din Bughea de Jos; Mariana Găncilă, „Casa Tanti Maria”, din Lunca Gârtii; Andreea Drulă, „7 Muscele”, din Câmpulung; Berea artizanală „Pardon”, din Lereşti; producătorul de dulceaţă ecologică „Grădinile Hodor”, din Câmpulung; producătorul de dulceaţă tradiţională şi fără zahăr „Sănătatea din Natură”, din Şuici; Diana Vasilescu, deţinătoarea pensiunii agroturistice „Casa de Oaspeţi”, din Nucşoara; Mihai Constantinescu, căutător şi comerciant de trufe româneşti, vândute sub brandul „Luna’s Premium Truffles”, destinate, în proporţie de 90%, exportului; Ioana Nicolae, de la Punctul Gastronomic Local „La Măgheruţ”, din Rucăr; Daniela şi Marius Dorcea, de la Punctul Gastronomic Local „La Familia Dorcea”, din Cetăţeni, alături de reprezentantele Taberei Oratia şi Centrului de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara, Carmen Bârloiu şi Raluca Busioc.

Vom începe prezentarea participanţilor care au povestit despre afacerile deţinute cu gazda Carmen Victoria Bârloiu, datorită palmaresului său de om de imagine provenit din media, domeniu în care a atins performanţa de a fi primul reporter român de război cu trei misiuni în Angola.

Timişoreancă la origini, Carmen Bârloiu s-a pregătit şi a activat profesional la Bucureşti, însă, de peste 17 ani, s-a retras în Muscel. „M-am îndrăgostit iremediabil de această zonă, care îmi place foarte mult. Lumea spune despre mine că sunt mai musceleancă decât muscelenii.”, a afirmat aceasta, după care a oferit ascultătorilor săi o descriere a locului care găzduieşte acţiuni variate, şi pentru copii, şi pentru adulţi. Complexul turistic de la Podu Dâmboviţei funcţionează ca tabără pentru copii, nefiind om în zonă care să nu fi auzit despre Tabăra Oratia. S-a auzit şi în ţară, şi datorită celor care au trăit experienţa unei vacanţe „la Carmen”, dar şi datorită prietenilor ei din rândul jurnaliştilor şi, în general, al oamenilor de imagine, asemenea ei, care au dus vorba (şi imaginea) despre ce face Carmen în Muscel.

Încăperea frumos aranjată, în care primeşte musafirii, este rezultatul transformării unui grajd, atât de mult a muncit, împreună cu familia, pentru valorificarea construcţiilor în care funcţionează tabăra. „Am transformat acest loc într-o tabără de copii tocmai în ideea ca acei copii, care vin, mai ales, din mediul urban, să poată să simtă „la firul ierbii”. Tot ce se mănâncă aici este făcut chiar ca la mama acasă, fără fiţe de restaurant. Totul… cât mai natural. Merg pe principiul ca ei să simtă şi să vadă tot ce ţine de natură. Sunt foarte mulţi copii care, în ziua de astăzi, se împiedică pe trotuar. Când urcă până la ruinele Cetăţii Oratia, care sunt la 300 de metri, aproape îşi dau duhul. În ultima perioadă, am înfiinţat, tot în această zonă, Centrul Cultural Oratia, pentru că m-am îndrăgostit foarte tare de Muscel. Cred că este foarte important să promovăm valorile locale, istorie, tradiţii, etnografie, şi am făcut-o la modul temeinic, studiind. Este bine să încercăm să promovăm lucrurile autentice. Din punct de vedere etnografic, este o zonă extraordinar de puternică. Aşa că bucăţica aceea care există hai să o facem bine!”, este îndemnul lui Carmen Bârloiu, ale cărei strădanii se încadrează cap-coadă în conceptul de promovare. A tot ceea ce merită promovat.

În continuare, vom prezenta câteva dintre poveştile producătorilor care fie s-au impus, fie fac eforturi să se impună în preferinţele clienţilor care caută să mănânce cât de curat se poate.

  • Andreea Drulă, „7 Muscele”, Câmpulung. „Suntem o afacere de familie, de fapt, a două familii, a noastră şi a Laurei, suntem împreună în acest business. Am pornit în pandemie, fiindcă am simţit că este nevoie de o brânză maturată în piaţa de dincolo de Carpaţi, mai jos. În partea de sus, spre Ardeal, există foarte multe business-uri cu brânză maturată, la noi nu existau. Aici, există brânza de burduf din zonă, caşul afumat şi telemeaua, care sunt foarte bune. Noi am vrut să ne axăm pe altceva, pe acest produs, care este mai deosebit. Avem reţete din Italia, avem aparatură foarte bună şi vrem să facem controlul calităţii un pic mai bun de la mulsul vacii, pentru că brânza este doar de vacă, până la ambalare. Adică suntem puţin mai atenţi la partea de igienă, de control al produsului, al calităţii.

Abia am pornit, de un an suntem pe piaţă, avem o fermă frumoasă. Vrem să facem excursii cu copiii de-o zi, pentru că avem şi animalele noastre la fermă. Am încercat vara trecută, am avut două excursii cu copiii şi a fost chiar foarte interesant, şi pentru noi, şi pentru ei. Mai facem produse de patiserie, pentru că oamenii sunt foarte pricepuţi şi ştiu să le facă şi, atunci, profităm, pentru că este bine să ai cât mai multe produse, mai ales dacă eşti mic. Când îţi vine cineva să cumpere, dacă ai un singur produs, pe acela îl vinzi, dacă ai mai multe, poţi să mai prezinţi. „Uite, ai venit pentru brânză, nu vrei să guşti şi un fursec? Poate îţi place”. Deocamdată, nu avem magazin de desfacere în Câmpulung, vrem să avem. Vindem şi noi la băcănii în Bucureşti şi Bruxelles, căci acolo avem prieteni şi ei ne-au ajutat. Stăm prost la conţinutul media, pentru că nu am fost pasionaţi de fotografie şi de conţinut. Ştim să facem fotografii, dar nu ştim să le postăm, nu ştim cum să facem să arate frumos filmuleţele sau cum să fim atrăgători. La noi vin oamenii, cumpără, le plac produsele şi vin din nou. Noi ţinem legătura cu ei, ei ne caută şi noi suntem mulţumiţi. Poate există loc de mai bine. Dar este greu să devenim mai vizibili.”

  • Ramona Pîrvu, „Poiana Fermecată”, Bughea de Jos. „Suntem producători de dulceaţă, zacuscă, siropuri de 13 ani. Am început modest, doar cu şase produse, dar noi, de la început, am ieşit pe o nişă de „altceva”. Am ieşit într-o sticlă de sticlă, acum 13 ani, am ieşit cu un capişon colorat deasupra unui borcan sau a unei sticluţe şi am crescut uşor, dar am crescut alături de clienţii noştri. Noi avem 180 de produse la ora actuală. Sunt convinsă că este cea mai mare gamă de dulceaţă care există vreodată şi care poate să existe la un producător, pentru că facem produse de nişă. Adică avem şi dulceaţă de căpşuni, simplă, dar avem foarte multe produse sofisticate, pe care noi le-am adus la un alt nivel.

Facem foarte multe sortimente de zacuscă. Avem o gamă foarte mare, zic eu, de sosuri picante, care au diferite denumiri: „Strigoii înfuriaţi”, „Strigoiul fierbinte”. Încercăm să ne punem amprenta şi să le scoatem în evidenţă. Avem foarte multe produse fără adaos de zahăr, care sunt pe bază de suc de mere natural. Avem un magazin în Sinaia, cu produsele noastre, de cinci ani. Ceea ce este foarte important este că oamenii ne caută după cinci ani, pentru că este un magazin de dulceaţă, nu de mezeluri sau carmangerie. Oamenii vin special pentru tine în magazin, căci alte produse nu ai, decât produsele tale.

Trebuie întotdeauna să venim cu noutăţi, pentru că este cartea noastră de vizită. Gama de dulceaţă, gama de siropuri, marcă înregistrată încă de la început, pentru că a fost foarte important pentru noi, fiindcă se numeşte „Delicatese din Poiana Fermecată”. Era munca noastră de ani buni. La un moment dat, am avut nişte discuţii cu oameni care erau interesaţi de ideea de „Poiana Fermecată”. Suntem la evenimente foarte mari. Vindem on-line, pentru că ne-am dat seama, de doi ani, că nu este bine să le faci tu pe toate. Ca să poţi să faci 180 de produse, ca să poţi mergi la magazinul din Sinaia, să fii alături de client, pentru că este foarte importantă întâlnirea ta, ca om de afaceri, cu omul care este cumpărător. Dacă ai un vânzător acolo este altceva, chiar dacă tu îţi înveţi vânzătorul, chiar dacă tu încerci să-l pui pe vânzător să facă parte din familia ta, niciodată nu va fi la fel. Şi atunci, ca să fii şi acolo, să faci şi 180 de produse şi să faci conţinut, este foarte greu.

Atunci am luat o firmă care se ocupă de PR şi care face, de două ori pe săptămână, postarea, vine la evenimentele la care tu eşti şi îţi face tot ce ai nevoie, care vine în producţie şi îţi face filmuleţele, care îţi face ţie munca. Nu că nu ai putea, dar mă gândesc că este greu la început, dar tu, de fapt, te defocusezi de la ceea ce este foarte important şi de la ceea ce tu ştii să faci cel mai bine. Până la urmă, tu ştii să faci dulceaţă, fă dulceaţă! Asta nu înseamnă că nu facem poze la oala care ni s-a părut nouă că este foarte interesantă sau ceva, asta le facem şi noi, sigur. Dar nu este de ajuns. Dacă vrei să te adresezi altui public. Vin cu nişte produse tradiţionale, de un nivel foarte înalt de calitate, vin cu o poveste, vin cu produse fără zahăr, mă adresez tuturor. Mă adresez şi celui care îşi doreşte o cireaşă amară sălbatică, pe care nu a mai mâncat-o din copilărie. Mă adresez şi celui sofisticat, care vrea dulceaţă de portocale, pentru că are raţă la prânz.

Este evident că întotdeauna este nevoie de mai multă promovare, pentru că nu este de ajuns. Cam aceasta a fost ideea, este un mixt din „de toate”, am încercat să le facem pe toate, am păstrat aceeaşi imagine de colorat. În momentul în care mergem la un eveniment este, de fapt, oglindirea magazinului. Oamenii ne recunosc, pentru că suntem veseli, pentru că suntem din alt film, dar asta este muncă de ani de zile. Sunt 13 ani în care am fost la evenimente foarte multe, 13 ani în care am promovat foarte mult, 13 ani în care am greşit reţete, 13 ani în care am luat-o de la capăt. Trebuie să ai răbdare, foarte multă răbdare ca să culegi roadele şi ca să-ţi ţii clienţii aproape de tine, trebuie să vii mereu cu ceva nou. Nu este de ajuns că tu faci dulceaţă de nuci verzi. Este foarte fain, dar omul se satură, mănâncă o săptămână, mai mănâncă şi peste trei luni un borcănel, dar îşi doreşte şi altceva. Trebuie să vii întotdeauna cu un plus, cu ceva inedit.”

  • Pardon Brewery, Lereşti. „Reprezentăm Pardon Brewery, creator de bere. Spre deosebire de alţi producători de bere craft sau bere artizanală, avem altă tehnologie, altă procedură, alte procedee, care ţin de vechile şi înnăscutele procedee din Germania din 1516. Adică se folosesc malţ, hamei, drojdie şi apă, nimic altceva. Printr-un proces destul de îndelungat, fierberea berii durează până la 10-11 ore şi fermentarea până la 4-6 săptămâni. Este o bere de calitate, o bere curată, de aceea vrem şi suntem în top. Pe site-ul nostru există respectarea „Legii Purităţii Berii”, din 1516, concepută de nemţi, potrivit căreia, la acea vreme, erau doar trei ingrediente. Nu era hamei. Hameiul a intervenit ulterior, după ce s-a constatat că este un surplus de aromă, dar, în acelaşi timp, are rol şi de stabilizator. Atunci, şi-au dat seama că cea mai bună şi performantă bere aceasta este. Între timp, bineînţeles că s-a denaturat, intervenind tot felul de siropuri, de arome… Noi rămânem pe un segment, să zicem, mai clasic, nu ne extindem cu foarte multe variante şi variaţiuni, dar respectăm nişte reguli de bază, care aduc o altă savoare berii. Este altceva. Încă ceva foarte important. Noi producem berea Carpathia, prima bere certificată ecologic. Malţul şi hameiul sunt din culturi ecologice din comunitatea europeană, drojdia este nemodificată genetic, iar apa de Lereşti este foarte bună.”

  • Mariana Găncilă, „Casa Tanti Maria”, Lunca Gârtii. „Am plecat într-o mică afacere, de la câteva tuciuri de zacuscă de ciuperci de ghebe, de la noi din pădure, din zona Stoeneşti. Acolo este „Casa Tanti Maria”, în satul Lunca Gârtii, un sat extraordinar de frumos, drept pentru care am rămas acolo. Eu sunt de la Topoloveni, de la Călineşti. Am plecat de la zacusca de ciuperci de pădure şi am ajuns – pentru că mi-a plăcut ceea ce fac, pentru că îmi doresc ceea ce fac – să avem 150 de produse, începând cu siropuri, dulceaţă, zacuscă, murături. Mă pot lăuda că avem 25 de produse acreditate „montan”. Mai nou, de aproximativ doi ani, avem şi partea de catering şi de festivităţi. Gătim la diverse evenimente. În acest an, vom fi din nou la „Ceaun Fest”, la Borsec, am lucrat, anul trecut, cu Carpathia, la Cobor, am fost la Porumbacu, am avut la Muzeul Goleşti „Roadele Munţilor”, am reprezentat Argeşul la Realitatea TV, la „Cu drag despre România”. O să acredităm şi un punct gastronomic local, pe care noi, de fapt, îl avem, servim acolo, dar nu este acreditat, momentan. Mergem mai departe cu o pensiune, dar o să mai dureze. Lucrăm cu diverse băcănii, de la Bucureşti, Piteşti, Câmpulung. Avem un stand la Muzeul Satului, la Bucureşti, şi suntem prezenţi cam la fiecare final de săptămână şi la diverse evenimente care se organizează acolo. Avem stand la Muzeul Goleşti, că suntem argeşeni şi trebuie să reprezentăm Argeşul. Muncesc foarte mult, împreună cu şapte oameni angajaţi. Mai nou, mă ocup de cei mici, din comuna Stoeneşti, lucrez foarte bine cu copiii. Alaltăieri a fost un prim eveniment la noi acasă, unde am organizat o şezătoare. Copiii trebuie să mai iasă puţin şi afară, să-şi cunoască tradiţiile, obiceiurile, mai ales că trăim într-o zonă de sat şi avem satul românesc foarte frumos. Copiii trebuie să ştie să taie un lemn, fetele să toarcă lâna, să facă un ciorap, să coasă o ie. Avem copii foarte frumoşi, care ştiu să cânte la acordeon, la nai, la saxofon, din gură, dar se simt cumva marginalizaţi de restul copiilor. Acel copil care cântă la nai sau la acordeon munceşte mult mai mult decât un copil care stă pe telefon.”
  • Ioana Nicolae, Punct Gastronomic Local „La Măgheruţ”, Rucăr. „Sunt deţinătoarea unui punct gastronomic local nou înfiinţat şi, în curând, a unei căsuţe de vacanţă, construită integral din lemn, cu materiale prietenoase cu mediul. Un alt fel de locaţie de cazare, nespecifică zonei noastre, la Rucăr. Este o căsuţă cu trei camere, target-ul fiind familia. Avem o microfermă, încercăm să combinăm, pe lângă căsuţă, experienţa cu ferma cu punctul gastronomic.”

  • Daniela şi Marius, Punctul Gastronomic Local „La Familia Dorcea”, Cetăţeni. „Eu am trăit la ţară, soţul meu este bucureştean, mi-a făcut şi mie buletin de Bucureşti şi ne considerăm relocaţi la ţară. Punctul gastronomic local l-am făcut din două motive: 1. Pentru că vrem să ne mutăm la Cetăţeni după ce termină fiica noastră liceul. 2. Pentru că sunt consultant pe fonduri europene şi am zis de ce să nu iau şi pentru mine, iau doar pentru alţii. Este o întreprindere socială ca structură juridică. Activăm acolo doar când organizăm evenimente, pentru că nu locuim tot timpul acolo, însă, de când am pus pe Google, tot sună oamenii care trec de la munte şi se duc spre Bucureşti, ca să treacă de acolo. Din păcate, nu putem să-i servim întotdeauna, pentru că nu suntem acolo. De regulă, sună duminica, atunci când se întorc. Ne bucurăm să fim aici şi să aflăm cum ne-am putea promova în momentul în care am porni activitatea.”

A consemnat Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!