Este şocant ce se întâmplă în unele localităţi muscelene, care resping progresul de teama pierderii avantajelor de către slujbaşii statului! Numai ei ştiu, săracii, cum au ajuns în funcţiile din administraţia publică locală, chipurile, ameninţate de „sperietoarea” digitalizării! Pentru învechiţii din instituţiile statului, digitalizare nu înseamnă să dai omul afară şi să pui un robot în locul lui, cum au impresia unii politicieni din Consiliile Locale, care dau senzaţia că trăiesc pe sub pământ. De la Rucăr, o comună mare, vizitată de oameni plimbaţi prin lume, care intră în contact cu localnicii, aveam nişte pretenţii. Nu este cazul ca rucărenii să aibă aşteptări de mers înainte dacă, la votul de la vară, nu-i schimbă pe „mucegăiţii” din scaunele tocite, care refuză intrarea comunei în rândul lumii. „Rândul lumii” presupune şi digitalizare, un proces care simplifică munca angajaţilor Primăriei, nicidecum nu-i lasă pe drumuri. Gabriela Gheorghe, membră a unui Consiliu Local cu gândirea îngustă, format din colecţionari de mandate, mai mult cu interese decât cu viziune, a încasat un eşec din partea colegilor, în încercarea de a aşeza principala instituţie a localităţii în direcţia normală.
- La Rucăr, nu le trebuie digitalizare, pe motiv că e populaţia îmbătrânită
Cât de bătrânicioasă este mentalitatea unor politicieni disperaţi să nu-şi piardă alegătorii din rândul angajaţilor Primăriei, al familiilor şi neamurilor acestora s-a văzut din dezbaterea unui proiect de hotărâre firesc: digitalizarea operaţiunilor care se repetă în activitatea zilnică a salariaţilor. La Rucăr, după cum v-am mai povestit, nu este neobişnuit ca şi aleşii să iniţieze proiecte de hotărâri, ca să-şi justifice indemnizaţia încasată din banii cetăţenilor. Mai grav este că votează contra binelui oamenilor, aşa cum s-a întâmplat la şedinţa ordinară din 6 februarie 2024, când aceştia au respins o iniţiativă care uşura atât munca personalului Primăriei, cât şi efortul contribuabililor solicitanţi de documente.
Sunt rucăreni plecaţi în ţară sau în afară, care nu pot ajunge la Primărie, pentru obţinerea actelor de care au nevoie. Sau, pur şi simplu, nu vor să vină pe capul funcţionarului, fiindu-le mai comod să acceseze online, de acasă, documentul solicitat. În sprijinul ambelor părţi, Gabriela Gheorghe a iniţiat o hotărâre de Consiliu Local pe tema digitalizării, realizabilă cu ajutorul unei finanţări atrase. Însă, la Rucăr, o asemenea iniţiativă n-a fost dorită, culmea, de Legislativul localităţii, care are obligaţia să modernizeze comuna, inclusiv instituţia care serveşte comunitatea.
„Se aprobă demararea procedurilor pentru implementarea proiectului „Digitalizarea serviciilor comunei Rucăr”, care va fi depus în cadrul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Sumele reprezentând cheltuieli conexe, ce pot apărea pe durata realizării procedurilor pentru implementarea proiectului, vor fi suportate din bugetul de venituri şi cheltuieli al comunei Rucăr, în limita sumelor stabilite cu această destinaţie.”, a dat citire Gabriela Gheorghe propunerii sale primită cu un privit chiorâş din partea colegilor, cărora nu le-ar strica meritata pensionare după votul din iunie.
Un pensionar în sensul propriu al termenului a prezidat şedinţa şi acesta a părut cel mai înverşunat împotriva proiectului mult mai tinerei sale colege. Pentru început, iniţiatoarei i s-a cerut să explice ce înseamnă digitalizare, deşi este ruşinos pentru o persoană care activează în administraţie de mandate bune, cu durata măsurată în decenii, să pună astfel de întrebări în plenul unei şedinţe publice.
- Gabriela Gheorghe: „Dacă mutăm totul în online, n-o să mai fie un efort atât de mare din partea angajaţilor”
„Cetăţenii trebuie să aibă acces rapid, fără prea multă birocraţie, la serviciile şi informaţiile publice. În formatul adecvat, datele pot fi prelucrate şi gestionate mult mai rapid, cu ajutorul tehnicii de calcul, iar accesul la ele poate fi realizat în orice moment, inclusiv de la distanţă.”, şi-a prezentat Gabriela Gheorghe argumentele pe care şi-a întemeiat iniţiativa de Consiliu.
„Dacă cineva de la Bucureşti vrea un certificat fiscal – a explicat aceasta pe înţelesul colegilor paraleli cu noţiunea de digitalizare – îl poate obţine imediat contra cost. De exemplu, la Registrul Comerţului, dacă vrei un certificat constatator, plăteşti dublu. Acest lucru ar fi benefic şi pentru noi, căci încasăm în plus. Plus că omul are un acces mult mai rapid la documentul solicitat.” „Digitalizarea permite surmontarea tuturor acestor probleme, presupunând eforturi mult mai reduse pentru gestionarea comunicării cu cetăţenii şi pentru realizarea fluxului informaţional. Consecinţa este modernizarea modalităţii de interacţionare cu cetăţenii, care devine mai prietenoasă prin facilitarea accesului de la distanţă la servicii publice. Digitalizarea administraţiei publice constă în transpunerea în mediul online a activităţilor interne, derulate de către autoritatea publică şi a serviciilor oferite populaţiei. De asemenea, digitalizarea nu permite ştergerea documentelor din arhiva instituţiei, cum s-a mai întâmplat, precum şi reducerea aparatului de specialitate. Dacă mutăm totul în online, n-o să mai fie un efort atât de mare din partea angajaţilor.”, a adăugat acesta.
- „Digitalizarea nu înseamnă c-o să dispară oamenii şi o să băgăm roboţi!”
Preşedintelui de şedinţă, Ilie Nica, de la PSD, nu i-a plăcut maniera de concepere a referatului care justifică necesitatea aplicării procesului de digitalizare a Primăriei, pe care nişte aleşi deschişi la minte ar fi trebuit să-l aprobe cu ambele mâini. De data aceasta, şi cu una era prea mult, din două motive: liniştea votanţilor angajaţi la Primărie, care nu trebuiau băgaţi în sperieţi cu eliminarea „hârţogăriei”, mai ales într-un an cu patru runde de alegeri, şi statutul de opoziţie politică al iniţiatoarei.
Dialogul a fost mutat în direcţia convenabilă electoral pentru reprezentanţii puterii, interesaţi s-o discrediteze pe rivală în ochii alegătorilor: reducerea personalului, situaţie care, la Câmpulung, nu s-a întâmplat după introducerea procesului digitalizării în instituţie. Toată lumea şi-a păstrat posturile. A doua justificare a aleşilor de la Rucăr de a nu vota hotărârea a reprezentat-o populaţia îmbătrânită, din rândul căreia maximum 10% (şi asta peste câţiva ani!) ar accesa online serviciile! „Ce se va întâmpla cu cei care nu pot accesa online?!”, a fost frământarea refractarilor la schimbare, care întrebau ca să se afle în treabă, pentru că, oricum, n-au acceptat nicio explicaţie firească.
„Vorbim despre cei tineri, care sunt plecaţi în alte părţi şi care nu pot să ridice ceea ce au nevoie. Va fi personal, căci va exista birou şi fizic.”, a replicat Gabriela Gheorghe. „Eu sunt un om care are o vârstă – într-adevăr, preşedintele de şedinţă are o vârstă – şi nu prea sunt în temă cu digitalizarea. Ce înseamnă digitalizarea în concepţia dumneavoastră? Ce trebuie să facă un om ca să meargă la digitalizare? Eu stau acasă. Ce trebuie să fac?”, a mai întrebat o dată Ilie Nica, deşi Gabriela Gheorghe tocmai explicase acest lucru la cerinţa PNL-istului Sebastian Cosma. Nu mai spunem că este frapant pentru ascultător să audă întrebându-se în Consiliu astfel de lucruri banale, care te obligă – este adevărat – să înveţi să accesezi un portal de primărie adaptat furnizării unor astfel de servicii.
Mai mult, un ales care recunoaşte că nu este în temă cu un concept modern, specific manierei de lucru actuale în administraţiile puse la punct cu tehnologia, ar trebui să se retragă, să-şi vadă de grădină şi de animale. „Digitalizarea nu înseamnă c-o să dispară oamenii şi o să băgăm roboţi! Dar o să reducem mult activitatea oamenilor. Cei de la Taxe şi Impozite îi trimit pe oameni la Registrul Agricol, ca să vină cu braţul de hârtii, ca să poată să plătească. De exemplu, Registrul Agricol îl facem tot electronic. Mie nu-mi apare casa părintească! Să vă spună domnul secretar! Nu-mi apar zece proprietăţi! E bine, că nu mai am impozite de plătit în acest an. La Rolul Agricol nu mai apar cu proprietăţi „datorită” cadastrării. Eu vreau să stau acasă, să trimit online şi să primesc fiscalul! Să nu mai fac un drum până la Primărie, că trebuie să mă îmbrac frumos şi să ies pe stradă. Şi, poate, eu am treabă.”, a căutat zadarnic Gabriela Gheorghe să-şi convingă colegii că digitalizarea este un lucru benefic.
„Lumea din Rucăr a cerut aşa ceva?!”, a uluit din nou pensionarul Ilie Nica, un om care nu înţelege că era obligaţia lui, a restului Consiliului Local şi a Primăriei să implementeze un astfel de program. Nu să-l ceară o colegă, a cărei propunere au luat-o în derâdere ca să nu se complice.
Iniţiativa Gabrielei Gheorghe a înregistrat doar cinci voturi favorabile, PSD-iştii şi PNL-iştii opunându-se ideii de a simplifica lucrurile pentru cetăţeni, fie angajaţi, fie beneficiari de acte, pentru obţinerea cărora este musai să facă potecă la birourile Primăriei.
Magda BĂNCESCU