La jumătatea lunii iunie 1971 terminam clasa a X-a la Liceul „Dinicu Golescu” din Câmpulung şi abia așteptam să intru în vacanța de vară. Pe strada Parcul Mirea, unde locuiam cu părinții, trecea zi de zi poștașul nostru Albuleț, care, cu vocea lui sonoră și plină de energie, dar și voioasă în același timp, striga de fiecare dată în dreptul casei noastre de la nr. 11: „Poșta Română! A sosit Poșta Română!” Atunci știam că au venit ziarele și revistele la care erau abonați ai mei și alergam imediat la cutia poștală de la poartă, unde Albuleț ne lăsa presa ori scrisorile.
Mă obișnuisem în liceu să citesc revistele „România literară” și „Contemporanul”, preferatele tatei, dar îmi plăceau deopotrivă săptămânalul de politică externă „Lumea” ori revistele „Cinema” și „Magazin istoric”, cu apariții lunare. Toate colecțiile acestor publicații le păstrez și acum în bibliotecă, iar uneori le mai răsfoiesc, plecat în… „căutarea timpului pierdut”.
„Submarinul galben” la Televiziunea Română?
În afara acestor ziare și reviste, ai mei mai aveau abonament și la „Programul radio-tv”, unde obișnuiam să-mi încercuiesc emisiunile preferate (ceea ce fac până și în ziua de azi!), mai ales documentarele ori anumite filme. Citind „Programul radio-tv” din săptămâna aceea de iunie 1971, mi-a atras atenția ceva ieșit din comun: era anunțat filmul britanic de animație „Yellow Submarine” („Submarinul galben”), care conținea unele dintre cele mai cunoscute melodii ale celor patru Beatles.
Foto: The Beatles, 1967
În 1971, dar și după aceea până la căderea regimului comunist, formația Beatles nu putea fi ascultată la postul național de radio și, cu atât mai puțin, la Televiziunea Română, fiind considerată de oficiali ca… „decadentă”. Asemeni oricărui adolescent al acelei perioade, eram un fan al muzicii lor și căutam cu insistență tot ce era legat de ei. Ca urmare, a vedea la televizor filmul „Yellow Submarine”, de care auzisem la emisiunea „Metronom” a lui Cornel Chiriac de la Radio Europa Liberă, mi se părea a fi o ocazie de neratat. În plus, în afară de coperta discului „Abbey Road” (1969), zărită în clasa a X-a la colegul meu de clasă Siegfried Schön, pe Beatles nu avusesem ocazia să îi văd în nicio fotografie. Pare bizar astăzi, dar așa se trăia dincoace de Cortina de Fier.
Așa că, după ce mi-am încercuit în „Programul radio-tv” ora filmului, am început să număr zilele până la prima întâlnire de la TV cu ei. Când s-a apropiat ora difuzării, m-am așezat cu ceva timp înainte, ceremonios aproape, în fața televizorului nostru marca „Grigorescu” și fremătam de nerăbdare. Am așteptat și iar am așteptat. Uitându-mă impacientat la ceas, am constatat că ora începerii filmului fusese depășită. „Nu se poate, scrie în program!”, tot încercam să mă încurajez, pentru că, pe minut ce trecea, deznădejdea punea tot mai mult stăpânire pe mine. (Pe vremea aceea încă mai credeam că tot ce este scris în program e… de neînlocuit!)
Foto: The Beatles, „Yellow Submarine”. Coperta discului single, care a aprins imaginația unei întregi generații (1969)
Bănuind că totuși se produsese o schimbare orară în programul acelei seri și ca nu cumva să ratez întâlnirea cu Beatles, am rămas în continuare în fața televizorului, deși nu mă interesa ce se difuza. Am așteptat zadarnic toată seara, pentru că filmul n-a mai fost dat până la închiderea programului, spre teribila mea dezamăgire.
Mult mai târziu am înțeles cu adevărat de ce am așteptat degeaba în fața televizorului filmul „Yellow Submarine”. În iunie 1971 Ceaușescu tocmai făcea… „istorica” sa vizită în Coreea de Nord, China și Mongolia, unde a văzut pe viu cum poate fi controlat un popor prin propagandă și manipulare. După întoarcerea lui în țară, treptat-treptat avea să schimbe totul în România, iar relativa relaxare ideologică începută în 1965 urma să se transforme curând în dogmatism. Începea, cu o expresie cunoscută în epocă, „să se strângă șurubul”. Iar șurubul se strângea nu dintr-o dată, ci filet cu filet.
Acel adolescent aflat la sfârșitul clasei a X-a asista așadar, fără să știe, în acea seară de iunie 1971, la rotirea unui prim filet: scoaterea la ordin din programul Televiziunii Române a filmului „Yellow Submarine”. Pentru România începea o nouă orientare politică în domeniul cultural, pe care oficialii regimului, cei care hotărau grila din programul TV, o adulmecaseră deja imediat ce se încheiase vizita lui Ceaușescu în țările comuniste din Asia. În curând vor începe în România „indicațiile prețioase”, care vor sufoca o întreagă țară.
Epilog
Foto: „Yellow Submarine”. Audio CD. Contribuitori: George Harrison, John Lennon, George Dunning, Peter Batten, John Clive, Paul Angelis, Ringo Starr, Lance Percival, Paul McCartney, Dick Emery
Aveam să văd filmul „Yellow Submarine”, întâia oară, abia în ianuarie 1990, când, după căderea Cortinei de Fier, a putut fi dat la Televiziunea Română. Ce conținea filmul interzis? Așa cum este descris într-un sinopsis de prezentare, filmul „este o călătorie suprarealistă plină de umor britanic, în care videoclipurile muzicale psihedelice se derulează unul după altul prin universului muzical al trupei Beatles. Animația este un amestec de imagini pop-culturale și stiluri artistice moderne, aduse cu un mesaj naiv anti-război și un comentariu politic inteligent”.
Acum, din când în când, obișnuiesc să revăd fragmente din filmul „Submarinul galben”, intrând în lumea culorilor lui vii, ca un memento a ceea ce a fost imposibil pentru un adolescent în urmă cu o jumătate de veac.
(Fragment din volumul „Dincoace de Cortina de Fier. Amintiri”, Editura Art, București, 2023)