Pe 10 octombrie 1907, la Şcoala Normală „Carol I” din Câmpulung lua fiinţă Societatea de Gimnastică „Şoimii”, care era afiliată Federaţiei Române de Gimnastică. Iniţiativa i-a aparţinut maestrului de gimnastică Theodor Vasilescu, împreună cu elevii care practicau această disciplină sportivă sub coordonarea sa. Iniţial, Societatea număra 129 de membri, numărul acestora crescând ulterior la 150. „Şoimii” pregătiţi la Câmpulung participau la concursurile Federaţiei Române de Gimnastică, mărturie fiind trofeele care au supravieţuit timpului şi timpurilor. Tradiţia în gimnastică a Şcolii Normale „Carol I” este mai veche de 1907, începuturile producându-se în perioada în care şcoala a funcţionat la Bucureşti. Gheorghe Moceanu, un nume de reţinut. Primul profesor de Educaţie Fizică din România, considerat părintele gimnasticii româneşti, a pregătit nu numai elevi, ci şi dascăli, în ajutorul cărora a publicat o lucrare considerată primul manual de Educaţie Fizică. Cu ajutorul unui continuator al activităţii sportive iniţiate de cei doi dascăli, Sebastian Cealîcu, director adjunct al Colegiului Naţional Pedagogic „Carol I”, ne întoarcem din nou în trecutul Şcolii Normale, pentru a vă dezvălui amănunte inedite despre importanţa unei preocupări care depăşea sfera unei simple materii şcolare.
- Gheorghe Moceanu a fost şi instructor de dansuri populare. În 1898, a avut spectacole la Calcutta, în India
Foto: Gheorghe Moceanu (al doilea din dreapta), alături de colegii săi profesori şi absolvenţii seriei 1880
Tradiţia sportivă a Şcolii Normale „Carol I” a început cu Gheorghe Moceanu, primul profesor român de Educaţie Fizică, un profesor vizionar, ca, de altfel, toţi dascălii care au pus bazele şcolii. Gheorghe Moceanu (1835-1909) a activat în perioada de început a Şcolii Normale „Carol I”, perioada bucureşteană, cuprinsă între 1867-1896. În urmă cu 157 de ani, când, prin Decret Regal, s-a înfiinţat Şcoala Normală, profesorul Gheorghe Moceanu, împreună cu colegul său, Constantin Constantiniu, a pus bazele Societăţii Centrale Române de Arme, Gimnastică şi Dare la Semn. „Dare la semn” era denumirea iniţială a „Tirului”. „Societatea a impulsionat dezvoltarea primelor sporturi în România modernă, formând încă de la început, într-o primă fază, peste 40 de profesori de Educaţie Fizică pentru şcolile statului.”, ne împărtăşea directorul Sebastian Cealîcu informaţii necunoscute câmpulungenilor.
Foto: Gheorghe Moceanu (al patrulea din dreapta), alături de profesorii şi absolvenţii seriei 1883
Gheorghe Moceanu este considerat părintele gimnasticii româneşti şi a contribuit la introducerea gimnasticii în şcoli şi în armată, fiind, totodată, organizator de competiţii şcolare şi formator de cadre de specialitate. În anul 1869, a scris prima carte cu ilustraţii despre gimnastică. „Carte de gimnastică cu figuri”, avându-l ca autor, publicată la Bucureşti, în urmă cu 155 de ani, este considerată a fi primul manual de Educaţie Fizică.
În arhiva şcolii se păstrează câteva fotografii deosebite cu Gheorghe Moceanu îmbrăcat în costum popular, acesta fiind şi un excelent dansator popular şi instructor de dansuri populare la şcoală. Una dintre acestea îl înfăţişează în portul tradiţional românesc, la întoarcerea în ţară, după spectacolele de la Calcutta – India, 1898. În alte imagini de colecţie, cu absolvenţii seriilor 1880 şi 1883, alături de dascălii lor, apare şi maestrul de gimnastică Moceanu.
- La iniţiativa maestrului Theodor Vasilescu, în decembrie 1907, în cadrul Şcolii Normale era înfiinţată Societatea de Gimnastică „Şoimii”
Facem un salt de la perioada bucureşteană a Şcolii Normale la cea câmpulungeană, care a început în anul 1896. Printr-un document din anul 1906 reprezentând o cerere către direcţiunea şcolii, maestrul de gimnastică Theodor Vasilescu a solicitat o intervenţie a conducerii la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, pentru a trece de la statutul de profesor provizoriu la cel definitiv. Maestrul Vasilescu fusese transferat la Câmpulung, în interesul învăţământului, în anul 1896, apoi numit la Şcoala Normală „Carol I” în anul 1899.
Iată ce solicita acesta: „Subsemnatul, maestru de gimnastică, cu titlu provizoriu la Şcoala Normală „Carol I” şi la Gimnaziul din Câmpulung, întrunind condiţiunile cerute de lege, pentru a fi numit cu titlu definitiv, cu respect vă rog să binevoiţi să interveniţi pe lângă Ministerul Instrucţiunei Publice, pentru a-mi conferi acest titlu. Pe baza concursului ce am depus în Bucureşti, la Liceul „Sfântul Sava”, în ziua de 15 octombrie 1891, am fost numit, cu titlu provizoriu, la Gimnaziul din Buzău, cu ordinul (…) din 23 noiembrie 1891. Am fost transferat la Gimnaziul din Câmpulung, în interesul învăţământului, cu ordinul (…) din 30 august 1896. Am fost numit la Şcoala Normală „Carol I”, cu ordinul (…) din 4 octombrie 1899. De la numirea mea şi până în prezent, am funcţionat în învăţământ, fără nicio întrerupere. Primiţi, vă rog, domnule director, asigurarea deosebitei mele stime. Th. Vasilescu”.
La începutul anului şcolar 1906-1907, maestrul Vasilescu şi elevi ai şcolii s-au sfătuit în privinţa înfiinţării unei Societăţi de Gimnastică, Jocuri şi Dare la Semn. În decembrie 1907, Vasilescu a întocmit un raport către conducerea şcolii, în vederea aprobării constituirii acestei societăţi, cu care directorul de la acea vreme a fost de acord. Astfel a luat naştere Societatea de Gimnastică „Şoimii”. „Elevii plăteau o taxă de 20 de bani şi o cotizaţie lunară de 30 de bani, ca să facă parte din această asociaţie. Banii erau folosiţi pentru procurarea aparatelor, repararea lor, participarea la concursuri, întrucât ministerul asigura numai transportul elevilor la competiţii. Astfel, elevii participau la concursuri organizate de Federaţia Română de Gimnastică, întrucât Societatea de Gimnastică „Şoimii” era afiliată Federaţiei la acea vreme.”, povestea profesorul Sebastian Cealîcu.
- Echipa de oină a Şcolii Normale din Câmpulung a câştigat de patru ori la rând Campionatul Naţional Şcolar de Oină, între 1906-1909
Nu numai gimnastica a fost preocuparea sportivă a dascălilor şi elevilor, ci şi oina, voleiul, tirul. Cupele câştigate la competiţiile din ţară, câte s-au mai găsit în patrimoniul şcolii, au fost salvate şi expuse în Secţia de Istorie a Muzeului colegiului. Sunt puţine distincţiile rămase, căci în „Monografia Liceului Pedagogic Câmpulung Muscel – 1867-1967”, realizată de profesorii N. Nicolaescu, Al. Bunescu şi Gh. Pîrnuţă, autorii relatează despre „o adevărată colecţie de trofee”.
„Activitatea sportivă a fost una dintre cele mai îndrăgite activităţi din şcoală. Dintre elevii şcolii se desprindeau adevărate talente. La toate competiţiile organizate pe ţară, echipa de oină a şcolii era nelipsită şi, ani de-a rândul, a obţinut titlul de campioană naţională pe plan şcolar. Tot pe linia competiţiilor sportive interşcolare, menţionăm şi întrecerile de gimnastică organizate de Regiunea a VII-a şcolară, în 1925, la Câmpulung şi, în 1927, la Târgovişte, când echipa noastră a ocupat locuri fruntaşe. De asemenea, şcoala mai dispunea şi de o echipă de volei tot aşa de puternică.”, scriau cei trei autori ai monografiei apărute la aniversarea centenarului şcolii.
Şcoala Normală din Câmpulung Muscel a câştigat de patru ori la rând Campionatul Naţional Şcolar de Oină, în 1906, 1907, 1908 şi 1909. Informaţia apare în cartea lui Nicolae Postolache, „Fascinaţia oinei, jocul românilor de pretutindeni”. Lucrarea a reprezentat un dar făcut Colegiului Pedagogic „Carol I” de preşedintele Federaţiei Române de Oină, pe 20 iulie 2022, când a avut loc un meci demonstrativ inclus în programul Zilelor Municipiului. Oficialul le-a făcut o surpriză directorilor Colegiului „Carol I”, oferindu-le un tricou, bastonul de bătaie, mingea de oină şi cartea despre istoria acestui sport.
Vizita şi darul n-au fost întâmplătoare. În lucrarea care a însoţit obiectele sportive – cele mai noi exponate din cadrul secţiunii de istorie a muzeului şcolii – apare şi numele instituţiei câmpulungene într-o enumerare a câştigătoarelor Campionatului Naţional Şcolar de Oină de la începuturi, 1899, până în anul 1918.
„Preşedintele Federaţiei Române de Oină a găsit la noi ceva ce nu credea că mai există. Nici ei nu au. Este vorba despre două cupe oferite echipei de oină, în perioada în care a câştigat de mai multe ori la rând Campionatul Naţional.”, spunea directorul adjunct Sebastian Cealîcu. Musafirii de la Federaţie n-au rezistat tentaţiei de a se fotografia cu trofeele având o vechime în jurul a 117 ani. Expoziţia muzeală mai include o fotografie din 1938 cu echipele de volei, oină şi tir. Echipa de sărituri şi echipa de tragere „Străjerii” apar pe cărţi poştale din 1936, respectiv 1938, pe ultima fiind imprimată marca atelierului fotografic al lui Ion Munteanu. Pe verso sunt menţionate numele sportivilor din componenţa celor două echipe şi ale celor care i-au pregătit.
Magda BĂNCESCU