Şantierele prezentului şi cele care vor urma vor „mânca” nervii câmpulungenilor, experienţă pe care au testat-o deja locuitorii străzilor Valea Bărbuşii, Leculeşti şi Livadiei, unde noroiul este la ordinea de zilei. Străzi răscolite, fără mocirlă, nu s-au pomenit şi asta se întâmplă în prezent pe arterele municipale pe care se introduce conducta de canalizare. Acelaşi lucru îi aşteaptă şi pe cetăţenii din zonele în care urmează să se extindă sau să se înlocuiască reţelele de apă şi canalizare, în varianta optimistă în care Primăria va obţine finanţarea europeană nerambursabilă pentru proiectul depus. Prin urmare, dacă sunt atâtea neplăceri cauzate de alterarea condiţiilor de circulaţie pe rutele în şantier, lumea trebuie să se hotărască ce doreşte. Vrea sau nu vrea modernizare? Vrea sau nu vrea schimbare? Căci, dacă nu doreşte deranj, noroi, gălăgie, să meargă cu jalba la Primărie şi să anunţe că nu-i trebuie apă, canalizare, gaz, asfalt. Şi scapă administraţia de o grijă. Elena Lasconi a făcut un apel la înţelegere şi la răbdare, căci inconvenientele inerente unei lucrări care presupune spargerea carosabilului şi săpătură vor fi o amintire după turnarea asfaltului.
- „Îmi consum un sfert de pachet de şerveţele umede, când intru în maşină, ca să mă şterg de noroi, căci nu pot să vin la Primărie plină de noroi”
„Dacă lucrăm tot în acest fel, mai avem nevoie de minim zece ani ca să scoatem oraşul la lumină.”, este estimarea deloc flatantă pentru un municipiu rămas mult în urmă cu infrastructura de utilităţi şi rutieră. Neînvăţaţi cu deranjul cauzat de şantiere, cetăţenii din partea sudică a Câmpulungului i s-au plâns primăriţei, care n-are cum să-i consoleze decât rugându-i să accepte chinul încă puţin până când va ajunge covorul bituminos pe căile de acces de domiciliu. Nici pentru ea nu este o bucurie să se umple de noroi din curte până la maşină, dar n-are încotro. Aşteptarea deznodământului lucrării este singura opţiune.
„Cel mai important este să facem lucrurile ca la carte. Eu stau pe Valea Bărbuşii. Acum se lucrează la canalizare. Cred că toată lumea mă înjură. Toţi vecinii mei şi toţi cei care stau pe Livadie şi Leculeşti, căci, nu-i aşa?, primarul este vinovat de tot ce se întâmplă. Ştiu că îmi consum un sfert de pachet de şerveţele umede, când intru în maşină, ca să mă şterg de noroi, căci nu pot să vin la Primărie plină de noroi. Este un deranj, este îngrozitor! Da, mă deranjează şi pe mine, pentru că ies din curte şi calc prin noroi. Sunt mulţi oameni care îşi lasă maşinile acasă. Chiar astăzi am luat o vecină şi am dus-o până în centru. Mi-a spus că i-a zis şeful soţului ei să nu mai ia maşina la firmă, că este parcare privată şi o umple de noroi. Este un deranj. Pe Valea Bărbuşii mai durează câteva luni, după care va începe asfaltarea. Asta se va întâmpla pe fiecare stradă din Câmpulung. Este foarte greu, dar vreau să vă rog să aveţi răbdare. Câmpulung nu are bani pentru a face nu ştiu ce asfaltări. Acestea sunt lucruri pe care le fac unii primari, dacă nu majoritatea, în anul electoral. Mai dau un asfalt ca să mai obţină nişte voturi. Eu vă spun că îmi doresc să fac reabilitarea unei străzi exact aşa cum trebuie făcută, adică să aibă apă, canalizare, gaz. Măcar în centru să avem îngropate toate cablurile de internet şi curent electric. Vrem să facem lucruri de care să nu ne mai atingem cel puţin 15-20 de ani. Eu asta îmi doresc. Nu mai suport să-i văd pe cei de la Edilul că dau anunţuri că au altă avarie şi altă avarie… Nu mai pot să-i văd pe cei de la ADP că se duc să acopere gropi după o avarie, în loc să facă altceva. Un trotuar, de exemplu. O bucăţică de stradă. Mai avem de muncă. Mult, foarte mult. Mai durează până când vom obţine finanţarea pentru cei 40 de kilometri de extindere de reţea de apă şi canalizare în Câmpulung, ca să avem pe toate străzile apă şi canalizare. Greu o să fie acolo unde există deja, pentru că trebuie schimbate. De exemplu, acolo unde avem conducte de apă din azbociment, nu putem să le lăsăm în pământ şi să băgăm prin ele, ca să fie ca un fel de protecţie, conductele de apă şi canalizare. Pentru că acelea trebuie să dispară din pământ.”, este apelul Elenei Lasconi la cetăţenii Câmpulungului de a accepta că orice schimbare – aşteptată cu deceniile – nu se întâmplă peste noapte, ci cu disconfortul nelipsit unei zone aflate în şantier.