Din 15 ianuarie până pe 29 aprilie, la Muzeul Naţional „Brătianu” – Vila Florica din Ştefăneşti este deschisă o atractivă expoziţie de fotografie „Familii din Câmpulung (1880-1950)”, imaginile şi documentaţia fiind asigurate de profesorul Adrian Săvoiu. Potrivit autorului, expoziţia bazată pe colecţia sa de fotografii „îşi propune să ne spună istorii de acum o sută şi mai bine de ani. Ştergând uitarea de pe vechi imagini, expoziţia doreşte să reconstituie o lume dispărută şi să îi dea viaţă sub ochii noştri.” Profesorul Săvoiu a ales cinci familii din oraş, ale căror poveşti de viaţă au inspirat evenimentul vernisat de Ziua Culturii Naţionale, pentru a le aduce în faţa publicului interesat de amănunte despre cei care s-au perindat înaintea noastră pe aceste locuri. Din componenţa fiecăreia dintre cele cinci familii, care au trăit în perioade diferite din intervalul de timp ales de autor, acesta a evidenţiat câte un reprezentant a cărui biografie a detaliat-o, pentru delectarea vizitatorilor şi cu informaţii, nu numai cu imagini.
- Mărturii cu valoare istorică şi documentară
Foto: Muzeul Naţional „Brătianu” – Vila Florica din Ştefăneşti
În prezentarea realizată expoziţiei pe care câmpulungenii şi muscelenii sunt invitaţi s-o vizioneze în timpul liber, Adrian Săvoiu a punctat cine sunt protagoniştii istoriilor de viaţă construite în jurul familiilor rămase în amintirea colectivă, graţie scrierilor care le-au adus în mod repetat în actualitate.
„Unul dintre ei este scriitorul Mihai Moşandrei, cel mai bun prieten al lui Ion Barbu, care a trăit retras la Câmpulung până la vârsta patriarhilor. Zâmbindu-ne galeş, dincolo de timp, asemenea Giocondei, o vom întâlni într-o vitrină pe învăţătoarea Elena Rotaru – Miss Muscel 1929, una dintre cele mai frumoase fete din Câmpulungul interbelic, participantă la marele concurs Miss România 1929. Îi vom mai putea cunoaşte pe profesorul Benone Săvoiu – autorul primei teze de licenţă despre Mateiu I. Caragiale, pe poetul Dimitrie Nanu – descendent dintr-o veche familie musceleană, laureat în 1937 al Premiului Naţional pentru Poezie, ori pe ofiţerul de artilerie Octavian Isbăşescu – combatant în Al Doilea Război Mondial, care alături de soția sa Marioara, prin frumuseţea lor, par desprinşi dintr-un film de altădată. Pe stativele expoziţiei sunt expuse fotografii mari, tip tablou, cu ipostaze din viaţa învăţătoarei Zoe Rotaru, sora Elenei Rotaru.”, a punctat profesorul Adrian Săvoiu cine sunt cei aleşi pentru a le dezvolta poveştile de familie şi de viaţă.
Acesta dezvăluie publicului şi cine sunt artiştii fotografi, cărora li se datorează aceste mărturii cu valoare istorică şi documentară. „O lume diversă răzbate din clişeele unor fotografi renumiţi din Câmpulung, fie că se numesc Cecilia Cavallar sau Emilie R. Speek, fie Ion Munteanu, Eduard Constantinescu sau Constantin Dobrescu. Alte imagini poartă marca unor ateliere fotografice de prestigiu din Bucureşti: Eduard Pesky, Franz Mendy şi Julietta.”, notează profesorul Săvoiu.
- Autorul expoziţiei: „Aceşti oameni trăiesc prin faptul că noi îi păstrăm în memoria noastră”
Foto: Muzeul Naţional „Brătianu” – Vila Florica din Ştefăneşti
Cu ocazia deschiderii expoziţiei, Mihai Alexandru Alexăndrescu, directorul Muzeului Naţional „Brătianu” – Vila Florica din Ştefăneşti, a realizat o scurtă prezentare a evenimentului „de nişă”, aşa cum l-a numit. „Câmpulungul, după părerea mea, este un oraş care păstrează încă urme regale, amintirea regală, cultura de altădată. L-am invitat pe domnul Adrian Săvoiu alături de noi, cu o expoziţie de fotografie „Familii din Câmpulung”, familii din care noi am preluat câte un exponent, pe care îl descriem.”, a precizat acesta, enumerând familiile aduse în atenţia vizitatorilor muzeului, la acest început de an: Săvoiu, Nanu, Rotaru, Moşandrei, Isbăşescu.
Având în faţă un public preponderent tânăr, Adrian Săvoiu le-a dezvăluit ascultătorilor săi câte ceva despre el. Şi anume faptul că este profesor şi că se trage dintr-o familie de profesori, insistând asupra „legendei” începuturilor sale. „În urmă cu vreo 200 de ani, după zavera lui Tudor, trei ciobani au coborât dinspre Moeciu spre Câmpulung. S-au aşezat în apropierea Câmpulungului, la Bughea de Sus, zona Mălinului. Unul dintre ei a pus ochii pe o fată şi s-a căsătorit. Acesta era stră-străbunicul Moise Săvoiu. Unul dintre copiii săi, Pătru, a avut un fiu, Ion, care a căzut în Primul Război Mondial. Se păstrează ultima lui carte poştală trimisă de pe front. Fiul lui Ion a fost Benone Săvoiu. Eu sunt fiul profesorului Benone Săvoiu, m-am născut la Câmpulung şi am fost profesor o viaţă întreagă la Bucureşti. Poate, spre surpriza voastră, de peste douăzeci de ani scriu manuale şcolare.”, sunt câteva amănunte despre obârşia sa, pe care profesorul Săvoiu le-a destăinuit celor prezenţi.
După scurta parte introductivă, organizatorii şi oaspeţii lor au făcut un tur al vitrinelor în care au fost expuse fotografiile din arhiva personală a autorului. „Aceste fotografii n-au rămas doar într-un scrin cu amintiri, în nişte albume, ci au ieşit la lumină, ca să le vedem cu toţii, pentru că aceşti oameni trăiesc prin faptul că noi îi păstrăm în memoria noastră.”, le spunea tinerilor profesorul Adrian Săvoiu.
- Adrian Săvoiu, într-un interviu acordat jurnalistului Constantin Paşol: „Sunt un om norocos, pentru că părinţii au păstrat aceste fotografii”
Foto: Muzeul Naţional „Brătianu” – Vila Florica din Ştefăneşti
Într-un interviu acordat jurnalistului Constantin Paşol, pentru Radio România Antena Satelor, profesorul Adrian Săvoiu mărturisea că această idee interesantă de a prezenta câteva instantanee din viaţa unor familii respectabile din oraş a prins contur datorită invitaţiei conducerii Muzeului Naţional „Brătianu”. „Poate s-a vorbit, poate nu s-a vorbit despre aceste familii, dar sunt puţin cunoscute vizual. Aceste fotografii vechi, care au stat în arhiva personală, ies pentru prima dată şi sunt expuse în vitrinele unei expoziţii. Două dintre familii sunt reprezentative, familia lui Mihai Moşandrei şi familia lui Dimitrie Nanu, care au dat doi dintre scriitorii importanţi ai noştri, formaţi în atmosfera Cenaclului „Sburătorul” al lui E. Lovinescu în perioada interbelică. Cele mai vechi fotografii sunt de la sfârşitul secolului al XIX-lea, sunt format „carte de visite” şi îl reprezintă pe Mihai Tănăsescu Moşandrei, tatăl poetului, unul dintre primii ingineri silvici care au studiat la Nancy, în Franţa. Sunt un om norocos, pentru că părinţii au păstrat aceste fotografii. Toate au menţiuni pe spate, se ştie cine este în fotografie, când a fost făcută, eventual, contextul. Pe mine m-au ajutat foarte mult ca să fac această reconstituire. Sunt alb-negru sau sepia şi aparţin unor mari fotografi, fie că vorbim despre câţiva dintre fotografii renumiţi ai Câmpulungului, fie că sunt realizate de fotografi celebri din Bucureşti. Cred că aceste imagini sunt un îndemn să păstrăm trecutul şi valorile trecutului.”, a transmis Adrian Săvoiu.
În continuare îi vom prezenta pe exponenţii asupra cărora autorul a pus accentul, realizând pentru fiecare câte o mică biografie, pentru a încânta vizitatorii şi cu istoria scrisă a familiei respective.
- Profesorul Benone Săvoiu
Născut în 1910, la Mălin (Bughea de Sus), lângă Câmpulung, Benone Săvoiu (1910-1973) este descendentul unei familii de moşneni. Dinspre partea tatălui, străbunicul său, Moise Săvoiu, s-a stabilit în zona Muscelului, venind de la Moeciu, după zavera lui Tudor Vladimirescu.
Dinspre partea mamei, spiţa familiei Isbăşescu este identificabilă în documente până la jumătatea veacului al XVIII‑lea. Bunicul matern al lui Benone, Nicolae Isbăşescu, sosit din Transilvania, s‑a aşezat în Albeştii de Muscel. Al şaptelea copil al său, Elisaveta Isbăşescu, s-a căsătorit cu Ion Săvoiu, strănepotul lui Moise. Ion şi Elisaveta Săvoiu au avut trei urmaşi: Victoria, Benone şi Nicolae.
Rămas orfan de tată în Primul Război Mondial, Benone Săvoiu s‑a ţinut de învăţătură. La Liceul „Dinicu Golescu”din Câmpulung Muscel a fost un elev meritoriu. A urmat apoi Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii din Bucureşti. În 1936, la stingerea din viaţă a lui Mateiu I. Caragiale, şi-a susţinut lucrarea de licenţă cu o teză despre autorul „Crailor de Curtea Veche”, prima cu acest subiect.
Benone Săvoiu a fost profesor de limba şi literatura română vreme de 36 de ani, la Bucureşti, Arad, Mediaș, iar din 1940, la Câmpulung, oraşul natal. Toate seriile de elevi şi l-au amintit ca un profesor integru, cu o solidă formaţie intelectuală.
În 1953, s-a căsătorit cu profesoara de matematică Ileana Stănescu. Una dintre primele fotografii realizate împreună îi arată fericiţi, privindu-se unul pe celălalt. Amândoi şi-au construit o locuinţă în oraş, pe strada Parcul Mirea, la nr. 11. În acest mic univers, au trăit bucuriile simple ale vieţii, rânduite de când e lumea şi pământul.
- Poetul Dimitrie Nanu
În jurul anului 1820, după represiunile turcilor îndreptate împotriva creştinilor din Castoria şi Bitolia, Ion Enache Hristodor, de credinţă ortodoxă, român macedonean, a hotărât să-şi salveze viaţa. Transformând podgoriile şi stupii în lire turceşti de aur, a traversat Balcanii călare, a trecut Dunărea şi s-a stabilit la Câmpulung. Aici s-a căsătorit cu jupâniţa Păuna Gogu.
Unica lor fiică, Zoe Hristodor, s-a căsătorit la rându-i cu Gheorghe Nanu, negustor de vază din Câmpulung. În „Casa Nanilor”, locuinţa lor, li s-au născut cei şase copii: Ion, fiul cel mare – viitor savant de renume şi profesor universitar, Constantin – viitor medic, cu preocupări literare, Gheorghe şi Niculae – morţi de tineri, Dimitrie – viitor poet şi traducător, şi Maria.
Dimitrie Nanu (1873-1943) a urmat cursurile primare la Şcoala Domnească din Câmpulung, iar apoi Liceul „Sf. Sava“ din Bucureşti. Deşi a terminat Facultatea de Drept, firea lui, cu puternice înclinări literare, l-a îndreptat spre Facultatea de Litere din Bruxelles.
Întors în ţară, a fost bibliotecar-şef la Ministerul de Industrie şi Comerţ din Bucureşti. Strângând ban cu ban, şi-a construit o casă în cartierul Floreasca, unde a trăit o viaţă tihnită, după dura experienţă a Primului Război Mondial, când a fost luat prizonier.
Cu stabilitatea dată de o slujbă convenabilă şi o locuinţă confortabilă, Dimitrie Nanu s-a putut ocupa intens de literatură. În anul 1934, i-a apărut volumul reprezentativ, „Poezii”, o selecţie a creaţiilor sale răspândite în periodice. La propunerea lui N. Iorga, a primit pentru el Premiul Naţional de Poezie.
Neavând urmaşi direcţi, Dimitrie Nanu a lăsat casa nepotului său Mihai Moşandrei, iar cărţile din bibliotecă şi economiile, unor apropiaţi. S-a stins discret, aşa cum trecuse şi prin viaţă, la Câmpulung, în braţele nepotului Mihai…
- Elena Rotaru – Miss Muscel 1929
În anul 1889, când la Bucureşti se stingea din viaţă Mihai Eminescu, iar după scurt timp Veronica Micle, din disperare, se otrăvea cu o doză letală de arsenic, la Câmpulung se întemeia o nouă familie. Simion Rotaru, vizitiu de lux al Câmpulungului, o cerea în căsătorie pe domnişoara Ioana Baloleanu, în vârstă de numai 16 ani. Simion şi Ioana vor avea împreună șase copii: Maria, Gheorghe, Zoe, Valeria, Elena și Sabina.
Elena Rotaru (1908-1946), cel de-al cincilea născut, a fost una dintre cele mai frumoase fete ale Câmpulungului interbelic. Studioasă, absolventă de Şcoală Normală, declarată Miss Muscel 1929, învățătoarea Elena Rotaru a participat la marele concurs Miss România 1929, organizat în Bucureşti de revista „Realitatea ilustrată”.
S-au înscris la preselecţie nu mai puţin de 800 de fete din toată ţara, dintre care au fost selectate 72 de concurente. Li s-a cerut să aibă între 16 şi 25 de ani, să nu fie măritate, să aibă o moralitate desăvârşită, să se prezinte în faţa „comitetului” nefardate şi purtând rochii simple, pentru ca juraţii să poată aprecia frumuseţea naturală a chipului, linia corpului şi graţia mişcărilor. A ieşit învingătoare domnişoara Magda Demetrescu, o bucureşteancă în vârstă de doar 17 ani, care va reprezenta apoi România la concursul Miss Universe de la Galveston (SUA).
În anii următori, Elena Rotaru a cunoscut un tânăr din Piteşti şi s-a căsătorit cu el. Urmându-şi soţul, s-a mutat de la Câmpulung şi avut cinci copii. S-a sfârşit neaşteptat de repede, în urma unei tuberculoze galopante, la doar 38 de ani.
- Învăţătoarea Zoe Rotaru – un destin
Născută la Câmpulung, Zoe Rotaru (1900-1965) apucase în copilărie farmecul oraşului din „La Belle Epoque”. Apoi, în adolescenţa sa, a venit Marele Război, iar în noiembrie 1916 Câmpulungul a căzut sub ocupaţia germană. Zoe a trăit doi ani grei, dar în 1918, imediat după plecarea nemţilor, a fost contemporană cu Unirea de la 1 Decembrie. Peste trei ani, a ieşit învăţătoare.
Atunci l-a cunoscut pe Iosif Stănescu (1897-1925), un tânăr chipeş, cu trei ani mai mare decât ea. Cei doi s-au îndrăgostit şi, nu după mult timp, Iosif a cerut-o de nevastă. În registrul de căsătorii pe anul 1922, de la Primăria Câmpulung, era astfel înregistrată, cu nr. 42, căsătoria din 9 februarie, „orele 10 înainte de amiazi”, dintre Iosif Stănescu, „în vârstă de ani 24, de profesiune comerciant”, şi Zoe Rotaru, „majoră, necăsătorită, în vârstă de ani 21”.
Prins cu nevoile negoţului, Iosif stătea mai mult la Roşiorii de Vede, unde curând a dus-o şi pe soţia sa. Acolo, în 1924, Zoe a născut-o pe Maria. Tot la Roşiorii de Vede, unde negustoria cu cherestea îi mergea lui Iosif destul de bine, s-a născut, în 1925, şi Ileana, a doua lor fiică.
Pentru tânăra familie Zoe şi Iosif Stănescu, bucuria venirii pe lume a unui nou copil a fost urmată imediat de o tragedie. La doar zece zile de la naşterea celei de-a doua fiice, Iosif a murit subit, la numai 28 de ani. Se zice că în urma unui atac cerebral, dar cauza a rămas neclară. Atât Ileana, cât şi sora ei mai mare, Maria, nu şi-au putut cunoaște astfel niciodată tatăl.
După această întâmplare, Zoe şi copiii s-au întors la Câmpulung. În 1928, când alături cu fetele sale Maria (în stânga) şi Ileana făceau prima lor fotografie împreună în studioul Ion Munteanu din Câmpulung, era aşadar văduvă de trei ani.
În alte fotografii din expoziţie apar surorile lui Zoe: Maria Rotaru, căsătorită la Câmpulung cu ofiţerul Gheorghe Ţicăloiu, şi Elena Rotaru, la 18 ani, viitoare Miss Muscel 1929.
- Poetul Mihai Moşandrei
Născut într-o familie înstărită, Mihai Moşandrei (1896-1994) a fost fiul lui Mihai Tănăsescu-Moşandrei, inginer silvic, absolvent al Şcolii de Ape şi Păduri din Nancy, şi al Mariei Nanu din Câmpulung.
Bacalaureat în 1915 la Liceul „Gh. Lazăr” din Bucureşti, tânărul s-a înscris ca voluntar în Primul Război Mondial, spre disperarea familiei. Sublocotenent în rezervă, la artilerie, a terminat campania decorat cu ordinul „Crucea de război“.
Mihai Moşandrei şi-a luat licenţa la Facultatea de Drept din Bucureşti şi a plecat la Paris, unde a trecut un doctorat în ştiinţe politice şi economice. Revenit la Bucureşti, pasionat de poezie, a demisionat din magistratură şi s-a retras la Câmpulung. S-a căsătorit cu Juliette Salagnac, o modistă de la Paris, alături de care a avut patru copii: Michelle, Şerban şi surorile gemene Păunica şi Cozinia (Zizi).
Talentul de scriitor i-a fost întrezărit de unchiul său, poetul Dimitrie Nanu, care l-a adus la cenaclul „Sburătorul”, condus de E. Lovinescu. În perioada interbelică a publicat mai multe volume de poezie, proză lirică și eseuri, devenind în 1934 membru al Societăţii Scriitorilor Români. Luptător în Al Doilea Război Mondial, ca sublocotenent de aviaţie pe frontul de Est, a fost decorat pentru fapte deosebite cu „Medalia aeronautică”.
În 1951, Mihai Moşandrei este expulzat din Uniunea Scriitorilor, pe motiv de „lipsă de colaborare partinică”, iar în 1959 a fost condamnat la doi ani de închisoare politică. După repunerea în libertate, chiriaş în propria casă care îi fusese naţionalizată, s-a reîntors la scris şi a încercat să reînnoade firul rupt. Reintegrat în Uniunea Scriitorilor, trăind retras, poetul a fost toată viaţa un slujitor al adevărului şi al dreptăţii.
- Ofiţerul Octavian Isbăşescu
Născut la Albeştii de Muscel, ca fiu al lui Alecu şi al Victoriei, Octavian Isbăşescu (1919-2011) a urmat Liceul Militar „D. A. Sturdza” din Craiova. Ofiţer de artilerie, s-a îndrăgostit de Maria Duţoiu, născută în 1923, una dintre cele mai frumoase adolescente de la Liceul de Fete din Câmpulung.
În 1942, Octavian şi Maria s-au căsătorit, iar nunta a avut loc în casa părinţilor fetei de la Bălileşti – Muscel. Naşi le-au fost colonelul Gabriel Munteanu, comandantul Regimentului 30 Infanterie (Dorobanţi) din Câmpulung, şi soţia sa, Zoe.
După un an, în 1943, sublocotenentul Octavian Isbăşescu, încorporat în Regimentul 30 Infanterie, a plecat pe frontul din Rusia. În septembrie 1943, a început redactarea unui jurnal, în care gândurile se îndreaptă mereu spre Maria, rămasă acasă, departe de el. În deplasarea spre front, sublocotenentul îi trimitea aproape zi de zi câte o scrisoare frumoasei sale soţii:
„Sibiu, 10 octombrie 1943,
Marioară scumpă, cu chip îngeresc, trăieşti aşa de adânc și viu în sufletul meu! Niciodată nu am iubit. Ţi-o spun fără tremur în glas că nu am sufletul pătat de vreun nume. Pe albeaţa imaculată a sufletului, un singur nume e scris: numele tău drag.”
După terminarea războiului, Octavian Isbăşescu a fost epurat din rândurile Armatei Române, pentru că luptase ca ofiţer pe Frontul de Est. Deşi după aceea a absolvit Facultatea de Drept din Bucureşti, nu i s-a permis să profeseze. Nevoit să se reprofileze, a urmat studii de topografie şi a devenit inginer topograf.
Prezentarea reprezentanţilor familiilor şi fotografiile vechi îi aparţin profesorului Adrian Săvoiu.