8.5 C
Campulung Muscel
03/03/2024

Testamentul lui Gică Ştefănescu. Academia Română se obliga să instituie un fond „Lilly Ştefănescu” pentru cercetarea cancerului şi unul de burse pentru studenţi „Margareta Ştefănescu”

În urmă cu 82 de ani, avocatul Gheorghe Ştefănescu aşternea pe hârtie ultimele dorinţe sub forma unui omagiu adus soţiei răpuse de cancer în acel an şi fiicei pierite cu şase ani înainte, în ziua nunţii, în teribilul accident de la Găeşti. George Ştefănescu, aşa cum scrie pe mormântul din interiorul Bisericii „Flămânda”, i-a supravieţuit soţiei 17 ani. 17 ani petrecuţi în singurătate şi, după instalarea comuniştilor, în sărăcie, deşi a fost unul dintre cei mai înstăriţi câmpulungeni, după cum vă veţi convinge lecturând testamentul publicat în lucrarea „Filantropi argeşeni şi musceleni”, apărută în 2013, sub semnătura lui Gheorghe Şovar.  

Academiei Române i-a fost încredinţată uriaşa avere a filantropului, care a întocmit un testament în anul 1942 şi un act de donaţie în 1948. Case, fonduri şi conturi creditoare, numerar, acţiuni, drepturi de creanţă,  bijuterii, argintărie, monede, obiecte de artă, blănuri şi altele au fost lăsate Academiei Române, odată cu rugămintea transmisă beneficiarei de a îndeplini câteva dorinţe: 30% dintre venituri să fie folosite pentru sprijinirea unor cercetări medicale în domeniul cancerului, să fie instituite burse în ţară şi în străinătate pentru studenţi cu 45% din fonduri, Biserica „Flămânda” să primească sprijin financiar, persoanele indicate de el în testament să fie ajutate cu bani, iar casa din Câmpulung să fie transformată în muzeu.

Clădirea, cu o vechime de aproape 290 de ani, a fost moştenită din străbuni şi, după cum scria chiar Gică Ştefănescu, în Tratatul de Arhitectură a lui Eugen Ghica Budeşti ea figura drept cea mai reuşită casă din ţară în stilul vechi românesc. După înfiinţarea muzeului, ea ar fi trebuit să aibă înscris pe frontispiciu, cu litere aurii, numele „Lilly şi Margareta Gică Ştefănescu”.

  • După moartea soţiei, în 1942, Gică Ştefănescu şi-a scris testamentul prin care lasă totul Academiei Române

În deschiderea testamentului din 1942, Gică Ştefănescu a aşezat sentimentele pe care i le purta soţiei răpuse de boală în anul aşternerii acestor rânduri: „Primul meu gând se îndreaptă către nepreţuita şi admirabila mea tovarăşă de viaţă Lilly Ştefănescu, căreia îi aduc un omagiu postum, cu atât mai întemeiat, cu cât trece vremea, care mă face să simt tot mai adânc golul ce l-a lăsat în juru-mi, iar sprijinul ce mi-a dat apare mai viu resimţit, ca şi apărarea cu care îmi stătea aproape, iar viaţa mea este astăzi aşa de pustie.”

Elena Luiza Stefănescu, Lilly, cum o alinta soţul, „a păşit în viaţa pământească în anul 1887, luna februarie, ziua 23, şi a părăsit-o în anul 1942, luna ianuarie, ziua 7.”, este inscripţia de pe piatra funerară a soţiei lui Gheorghe Ştefănescu, decedată la vârsta de 55 de ani. Fiica Margareta, născută pe 22 noiembrie 1910, s-a stins din viaţă pe 24 septembrie 1936, la numai 26 de ani. George Ştefănescu a trăit 71 de ani (29 septembrie 1888 – 8 decembrie 1959).

În 1942, anul în care a rămas şi fără partenera de viaţă, măcinată de pierderea unicului copil cu şase ani înainte, Gică Ştefănescu întocmea două testamente, unul în ianuarie, al doilea, în septembrie. Cel de-al doilea document cu ultimele sale dorinţe îl anulează pe primul. „Prin acest act de ultimă voinţă anulez testamentul meu autentificat de Tribunalul Muşcel sub nr.22 din 10 ianuarie 1942, precum şi codicilul autentificat de acelaşi tribunal sub nr.32 din 15 ianuarie 1942, ca şi orice alte dispoziţiuni ce am luat prin scrisori, oriunde s-ar afla ele, până la data prezentului testament. Fac aceasta, deoarece Dumnezeu mi-a îngăduit sănătatea şi puterea de a înfăptui singur, în mare parte, unele dintre actele ce urmau să fie realizate de către acei pe care îi însărcinasem prin actele şi scrisorile anterioare, care devin caduce.”, a scris Gică Ştefănescu.

Apoi a indicat cine este beneficiarul impresionatei sale moşteniri. „Instituiesc legatară universală, în plină şi absolută proprietate a întregii mele averi, prezente şi viitoare, ce se va găsi în patrimoniul meu la încetarea mea din viaţă, pe ACADEMIA ROMÂNĂ, din Bucureşti, cu îndatorirea de a îndeplini întocmai şi la termenele stipulate, cele ce am hotărât aici mai jos.”

  • Uriaşa avere a lui Gică Ştefănescu  

Moştenirea lui Gică Ştefănescu includea: moşia din Purcăreni-Târseni – clădiri şi păduri – din judeţul Muşcel, casele din Bucureşti, din Bulevardul Carol nr.73, cu dependinţe şi tot mobilierul, corpul de case cu patru apartamente din Bucureşti, din strada Sfântul Ion Nou nr.36, casele din Câmpulung Muşcel, din strada Regele Mihai nr.5. Urmează averea financiară: fondul creditor la The Bank Of Romania din Londra, fondul creditor, numerar, acţiuni şi rentă la The Bank Of Romania din Bucureşti, conturi creditoare, acţiuni şi rentă la Banca de Credit Român din Bucureşti şi la Banca „Muşcelul” din Câmpulung Muşcel, scrisoarea-angajament prin care Societatea „Răşina” din Pietroşani îi datora 2.000 de lire sterline, drepturile de creanţă asupra Societăţii „Vulcan”, din Bucureşti, pentru a căror încasare îl ruga pe Aristică Skileru să depună diligenţe, bijuterii, obiecte sau monede de valoare, argintărie, obiecte de artă, blănuri, numerar etc.

  • Condiţiile impuse Academiei Române

După enumerarea bunurilor pe care le transmitea după moarte Academiei Române, Gică Ştefănescu a stabilit îndatoririle cărora trebuia să li se conformeze beneficiara lor. Vi le prezentăm întocmai cum le-a consemnat autorul testamentului:

-„Să termine, să mobileze, să înzestreze cu cele necesare cultului Biserica „Flămânda” din Câmpulung, în care să fiu şi eu înmormântat alături de soţia mea, şi să aducă din Cimitirul Belu, din Bucureşti, osemintele fetei mele Margareta, pe care să le reînhumeze între mormântul meu şi al soţiei mele. De asemenea, să aşeze pietre de forma cea mai simplă peste fiecare mormânt, cu numele şi datele naşterii şi morţii noastre. Dacă vitrourile nu vor fi instalate până la încetarea mea din viaţă, rog Academia Română să aşeze vitrouri artistice, astfel cum e îngrijită întreaga biserică.

-În pietatea şi grija ce port acestei biserici, rog Academia Română să primească însărcinarea de a lua sub ocrotirea ei acest locaş şi de a-i servi o rentă anuală, care să facă posibilă întreţinerea bisericii în condiţiunile cele mai bune, întrucât pare că ea este aproape un monument de artă. Să supravegheze şi să controleze întrebuinţarea fondului ce-i va aloca şi înţeleg, întrucât las o avere imobiliară producătoare de venituri, ca alocaţia ce o va acorda Academia să fie întotdeauna în raport cu valoarea reală a leului.

Mai rog Academia Română să aloce o modestă sumă lunară preotului sau preoţilor şi celorlalţi servanţi ai acestei biserici; şi mai doresc ca să se facă o modestă cheltuială şi pentru ctitorii acestei biserici, întru păstrarea creştineştei şi strămoşeştei noastre datini a pomenirilor lor în timp de şapte ani, şi rog ca la mormintele noastre să fie aşezată câte o modestă candelă, care să ardă zi de zi, cât va dăinui biserica.

-Să facă să fie pictat, model ctitor, de preferinţă de către pictorul Gheorghe Popescu, portretul fiicei mele Margareta, pe zidul din dreapta, de la intrarea în biserică, cu care pictor am făcut şi contractul pentru pictura bisericii, contract ce, de asemenea, trebuie să fie respectat întocmai, împreună cu scrisoarea particulară pe care i-am dat-o acestuia drept completare a contractului încheiat.

-Să facă clopotniţa care să fie simplă şi din aceeaşi piatră de Albeşti ca şi biserica, însă într-un stil care să răspundă cât mai mult aceluia al construcţiunii şi înfăţişării bisericii, în care scop să consulte pe arhitectul Gheorghe Constantinescu sau pe altul de aceeaşi valoare şi de acelaşi talent ca acesta.

-Să reclădească pe locul unde s-a întâmplat accidentul care a dus la moartea fiicei mele un locaş de amintire – deoarece acela pe care îl clădisem eu a fost dărâmat de cutremur – în o formă durabilă şi astfel realizat încât să şoptească trecătorilor toată tragedia care i-a dat fiinţă.

-După ce, din veniturile întregului fond ce îi testez, Academia Română va reţine 25% pentru propria ei folosinţă, din restul veniturilor se vor institui, în proporţie de 45%, burse în ţară şi în străinătate, pentru un număr egal de studenţi şi studente, fără deosebire de naţionalitate, care vor voi să-şi completeze sau să împlinească cultura în istorie şi literatură, burse care se vor acorda prin concurs în aşa măsură, încât acei şi acelea care vor reuşi să aibă putinţa unui trai, care să le dea posibilitatea a se devota acestor studii. Acest fond din care se vor acorda bursele va purta numele de fondul „Margareta Gică Ştefănescu”.

(…) Restul celor 30% din venituri să fie acordat de către Academia Română pentru promovarea cercetărilor cu privire la groaznica boală de cancer – cauzele acestei boli şi mijloacele de a o combate. Acest fond va purta numele „Lilly Gică Ştefănescu”. Şi alocaţiile ce se vor acorda din acest fond cercetătorilor se vor da tot fără deosebire de naţionalitate.

-Casele din Câmpulung, moştenite de mine din neam în neam, vor fi destinate pentru Muzeul „Regional” de obiecte privind istoricul, înfăţişările vieţii şi naturii oraşului Câmpulung şi judeţului Muşcel. Acest muzeu va purta numele „Muzeul Lilly şi Margareta Gică Ştefănescu”, înscris pe frontispiciul vechii mele case, cu litere mari şi desluşite.

-Dacă nu-mi vor fi date zile să împlinesc eu însumi Biserica „Flămânda”, rog Academia Română să împlinească ea şi această ultimă dorinţă şi voinţă a mea şi anume: să aşeze pe frontispiciul din afară al acestei biserici, drept legendă a dăinuirii ei: „În amintirea fiicei noastre Margareta şi în dorinţa de a fi în veci pomenită, noi, Gheorghe şi Elena Ştefănescu, părinţii ei, punem piatra de temelie acestui sfânt locaş, rugând pe Atotputernicul să ne ajute în râvna noastră de a încheia bolţile, a înlătura turla până la cruce, de a o desăvârşi în interior şi a o sfinţi. Ridicăm această Sfântă Biserică cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” după o veche dorinţă a fiicei noastre, drept mărturie a credinţei, a smereniei noastre spre slava lui Dumnezeu”.”

  • În incinta Liceului de Fete, Academia Română ar fi trebuit să înfiinţeze „Biblioteca Lilly şi Margareta Gică Ştefănescu”   

Testamentul întocmit pe 19 septembrie 1942, la domiciliul din Câmpulung, conţine şi enumerarea unor apropiaţi ai lui Gică Ştefănescu din rândul rudelor, prietenilor, slujitorilor, medicilor, avocaţilor, cărora acesta le lăsa sume de bani consistente, terenuri, bijuterii şi alte bunuri.

O dorinţă care, asemenea altora din cele prezentate, nu a fost respectată a fost ca în incinta Liceului de Fete din Câmpulung să fie înfiinţată o bibliotecă, scop în care Gică Ştefănescu dona cărţile din casele sale din Bucureşti şi Câmpulung. Pe frontispiciul ei, şi-a dorit să fie imprimată menţiunea „Biblioteca Lilly şi Margareta Gică Ştefănescu”. Obligaţia revenea, fireşte, Academiei Române. În schimb, instituţia a „scăpat” de sarcinile privitoare la continuarea lucrărilor la Biserica „Flămânda”, care a fost sfinţită pe 15 august 1948 de însuşi patriarhul Justinian Marina.

Testamentul a fost completat, în 1948, cu un act de donaţie, în care Gică Ştefănescu a nuanţat dorinţele legate de transformarea în muzeu a casei din Câmpulung, donată Academiei Române împreună cu tot terenul, fără a se specifica suprafaţa. Avocatul Gheorghe Ştefănescu a fost ultimul proprietar al clădirii construite în anul 1735, care, cu o vechime de 289 de ani, este cea mai veche construcţie civilă din Câmpulung. Arhitectul Dimitrie Ionescu Berechet a obţinut doctoratul în Arhitectură cu proiectul de restaurare a Vilei „Gică Ştefănescu”, lucrarea fiind realizată în 1928. În 1952, la patru ani distanţă de momentul donaţiei din 1948 în favoarea Academiei Române, în acest imobil a fost organizat Muzeul Orăşenesc. Din 1977, aici a rămas Secţia de Etnografie şi Artă Populară.

Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!