În comunele Dragoslavele, Rucăr şi Dâmbovicioara, o tradiţie străveche de Crăciun prinde viaţă în forma unui „joc păgân”, numit „Brezaie”. Acest ritual, specific zonei de nord a Muscelului şi împărtăşit pe cale orală printre locuitori, aduce un farmec aparte sărbătorilor de iarnă şi se dovedeşte a fi unul dintre obiceiurile fascinante ale României. Oamenii din aceste locuri consideră că tradiţia, veche de peste 2.000 de ani, este o moştenire care merită să fie transmisă mai departe, din generaţie în generaţie.
- Timp de 26 de ore, brezăiaşii au colindat toate casele din comună şi din vecinătate
În Ajunul Crăciunului şi în seara de Crăciun, timp de 26 de ore, grupul de brezăiaşi a pornit din casă în casă, pentru a răspândi tradiţia şi a-i colinda pe cei care le deschid uşa. Se spune că cine îi primeşte are parte de bogăţie şi belşug tot anul, iar cei care îi refuză vor avea parte de pagube şi de un an cu mai puţină bunăstare. Cei din urmă, pentru a nu avea parte de ghinion în noul an, sunt invitaţi să participe la „Balul Brezaiei”, care se organizează după Crăciun, unde vor fi colindaţi. „Noi venim, cântăm şi aducem binele în casă. Sătenii sunt primitori şi se bucură pentru faptul că păstrăm şi ducem tradiţia mai departe. În acest an, am primit şi refuzuri, însă nu se mai scot porţile, cum se proceda în trecut, se trece la următoarea casă. În cazul în care persoana care ne-a refuzat vine la balul pe care îl organizăm după „Brezaie”, îl colindăm acolo şi scapă de relele care i se pot întâmpla în noul an.”, a specificat Valentin Marian Arsu, unul dintre flăcăii din grupul de brezăiaşi.
Obiceiul presupune colindarea caselor oamenilor, interpretând trei cântece specifice, în funcţie de particularităţile familiei gazdă. Dacă în casa respectivă locuieşte o fată nemăritată, colindătorii interpretează „Colindul de Fată Mare”. Dacă băiatul familiei se numeşte Ion, atunci îl onorează cu „Colindul lui Ion”, iar în cazul în care nu există fată nemăritată sau băiatul nu poartă numele de Ion, atunci se cântă „Colindul Casei”. După colind se joacă sârba, la care poate participa şi familia primitoare, apoi gazdele sunt invitate la „Balul Brezaiei”.
Grupul de brezăiaşi de la Dragoslavele îl constituie flăcăii neînsuraţi din comună, în acest an participând 28 de băieţi cu vârste cuprinse între 16 şi 30 de ani. Din grup fac parte personajele „Brezaia” şi „Moşul”, iar în spatele acestora sunt colindătorii, îmbrăcaţi în costume populare, cu cioareci, ie şi bete. Brezăiaşii pleacă să colinde din Dragoslavele spre Rucăr, apoi se întorc către Câmpulung, iar zona de centru a comunei Dragoslavele se colindă ultima.
În Rucăr şi Dâmbovicioara există alte grupuri de colindători care alcătuiesc „Brezaia”. „Colindele sunt diferite, dar şi tipologia grupului. Noi avem “Brezaia” şi “Moşul”. La ei, moşul nu poartă mască, iar al nostru poartă, are pămătuf, oglindă şi pieptăn. Din câte ştiu, ei au preluat colindul de la noi şi i-au adus câteva modificări. La şapte ani se dă foc Brezaiei şi măştii moşului. Brezaia este confecţionată din diferite materiale, din baticuri de la fete necăsătorite, şi i se dă foc. Arderea are loc înainte de bal, după ce terminăm de colindat.”, a explicat Valentin Arsu.
„În acest grup avem doi băieţi care urmează să se însoare, prin urmare, la anul nu vor mai participa. În locul lor va intra cineva care are cel puţin 16 ani şi ştie colindele şi sârba. O altă diferenţă faţă de grupul din Rucăr este că cel de acolo este mai numeros, dat fiind faptul că ei acceptă şi băieţi neînsuraţi, dar şi însuraţi. La ei, bărbaţii însuraţi merg cu „Brezaia” până în jurul vârstei de 40 de ani.”, a adăugat Valentin Marian Arsu.
- Brezăiaşii de la Dragoslavele au ajuns la Piteşti
În acest an, brezăiaşii de la Dragoslavele au ajuns şi la Piteşti, prin intermediul interpretei de muzică populară Ana-Maria Cîrstina, care ţine foarte mult la obiceiurile locale şi le sprijină cu fiecare ocazie. Manifestarea din Piteşti a reprezentat o defilare în centrul oraşului, apoi grupul a urcat pe scenă pentru a-i colinda pe cei prezenţi. Fiind pentru prima dată când grupul de la Dragoslavele a ajuns şi în altă localitate, potrivit lui Valentin Marian Arsu, aceştia intenţionează să viziteze şi alte localităţi, îndreptându-se spre Bucureşti şi răspândind vestea că în partea de nord a Muscelului încă se desfăşoară acest obicei. „Mergem în fiecare an cu plăcere, în ciuda efortului fizic pe care îl facem şi a vremii schimbătoare. Spre exemplu, în acest an, a plouat şi s-au udat cojoacele, însă acest obicei are un farmec aparte, pe care nu îl poţi exprima în cuvinte. Este o senzaţie pe care o simţi doar atunci când participi, cu mândria că duci mai departe această tradiţie şi nu o lăsăm să se piardă.”, a concluzionat Valentin Marian Arsu.
Robert Adrian ŞTEFAN
Sursa foto: Virgil De Bona