„Câmpulungul însuşi, cu istoricul lui, este un muzeu. Iar Muzeul este istoria lui veche. Am venit ca să adăugăm ceva mai nou la zestrea lui: jurnalul de front al căpitanului Ioan Becleanu, numit şi „bradul Muscelului”. Ileana Becleanu Stan şi Nicu Stan, Melbourne, Australia.” Sunt cuvintele scrise în cartea de oaspeţi a Muzeului Municipal de Istorie Câmpulung, în ziua de vineri, 6 octombrie 2023, când fiica învăţătorilor Becleanu din Voineşti, stabilită de 40 de ani în Australia, a decis să încredinţeze bunurile rămase de la unchiul său celei mai îndreptăţite instituţii să le păstreze. Cele două caiete cu însemnările din timpul războiului ale tânărului căpitan conţin informaţii asupra importanţei cărora se vor pronunţa istoricii care le vor studia. Un amănunt la care nepoata s-a oprit în timpul discuţiei cu redactorii noştri a fost genocidul din Crimeea, soldat cu moartea a 8.000 de oameni nevinovaţi, imputabil nemţilor în relatările din publicaţiile de specialitate. Jurnalele căpitanului Ion Becleanu, care a primit o misiune în Crimeea, în anul 1944, contrazic faptele reţinute eronat de istorie. Notiţele musceleanului îi incriminează pe ruşi de masacrul în masă. Carnagiul din Crimeea, precum şi alte consecinţe ale războiului, trăite de ofiţerul din Voineşti, sunt descrise de acesta cu talentul unui scriitor de carieră, fapt care trădează aplecarea tânărului către scris. O trăsătură de familie, căci fratele său s-a dedicat educaţiei copiilor, alegând profesia de învăţător, iar nepoata sa, fiica fratelui, a devenit profesor de Limba şi Literatura Română.
- Pe 6 octombrie 2023, nepoata ofiţerului din Voineşti a semnat actul de donaţie în favoarea Muzeului Câmpulung
Pe soţii Stan i-am reîntâlnit, la nouă ani distanţă de interviul acordat de Ileana Becleanu Stan ziarului nostru, în biroul Elenei Lasconi. Aflaţi în concediu în România, după o pauză de cinci ani, din cauza pandemiei, aceştia n-au vrut să părăsească oraşul până când n-o cunoşteau, în carne şi oase, pe primăriţa Câmpulungului. Ileana Becleanu Stan i-a povestit despre viaţa sa în ţară şi în afară, trăind mai mult în Australia decât în România, pe care a lăsat-o, fizic, în urmă în anul 1983.
Cu sufletul n-a părăsit-o niciodată, căci a continuat să profeseze în domeniul în care s-a format, ca profesor de Limba Română, pentru copiii românilor, care compun o comunitate consistentă în Melbourne. A fost examinator şi preşedinte al comisiei de Bacalaureat la Limba Română, pentru elevii români care învaţă şi susţin examenul de absolvire în limba natală. Ileana Becleanu Stan a trăit 37 de ani în România şi 40 în Australia, dar în vorbirea interlocutoarei noastre nu se simte nici cea mai mică influenţă a traiului printre străini, la 15.000 de kilometri distanţă de România. Vorbeşte aceeaşi limbă curată, muzicală, fermă, ca un român autentic, crescut de părinţii dascăli în respectul faţă de această valoare naţională.
De prin 1995 şi până acum o lună, Ileana Becleanu Stan a avut două emisiuni de radio, la un post etnic din Melbourne, destinate ascultătorilor români, una cu specific gastronomic, cealaltă pe teme culturale şi nu numai. La emisiunea „culinară” le împărtăşea ascultătoarelor reţete româneşti, însoţite de câte o poveste, iar în cadrul celeilalte, unde avea libertatea de a alege temele, prezenta ştiri din Australia, ştiri din România, aniversări culturale, rubrica sa de inimă, şi muzică românească.
Ileana Becleanu Stan i-a expus primăriţei intenţia de a dona Muzeului Câmpulung documentele şi fotografiile rămase de la unchiul său, căpitanul Ion Becleanu, pe care le-a avut tot timpul la ea, în Australia. A doua zi după vizita la Primărie, vineri, 6 octombrie 2023, nepoata ofiţerului răpus pe front a semnat actul de donaţie şi a lăsat amintirile de familie în grija celor de la Muzeul Câmpulung, cu condiţia de a permite accesul la ele oricui este interesat să le cerceteze.
- În lada de campanie a ofiţerului s-au găsit şi fotografii ale tinerelor care îi scriau
Ca martori ai momentului semnării de către Ileana Becleanu Stan a documentelor de predare a bunurilor unchiului său, am avut privilegiul de a răsfoi jurnalele scrise pe front de tânărul militar şi a afla amănunte direct de la urmaşa acestuia. Donatoarea a încredinţat instituţiei de cultură, pe lângă cele două caiete cu paginile scrise într-o caligrafie impecabilă, semn al educaţiei lui Ion Becleanu, trei fotografii ale acestuia. Pozele înfăţişează un bărbat frumos, la fel de frumos ca actorii de la Hollywood-ul anilor ’30-’40, căruia destinul i-a hărăzit un sfârşit brutal, la numai 32 de ani. Ion Becleanu s-a născut în 1913 şi a murit în 1945, în ziua de 13 februarie, în Slovacia.
În lada de campanie restituită familiei au fost găsite trei fotografii ale unor tinere care îi scriau ofiţerului. Şi îi scriau lucruri frumoase, Ionel Becleanu fiind un bărbat curtat de femei, datorită aspectului fizic cuceritor, accentuat de ţinuta militară. „Ionel Becleanu era un bărbat frumos, carismatic, cum s-ar spune astăzi, căruia nu-i rezista nicio femeie.”, spunea nepoata Ileana despre fratele tatălui său.
- Rodica Becleanu, jurnalist la Televiziunea Română, verişoara Ilenei Becleanu Stan, a mers, pentru un reportaj, la Cimitirul Eroilor din Zvolen, unde este înmormântat ofiţerul muscelean
Viaţa şi moartea lui Ionel Becleanu… într-o mapă. Donaţia include şi imagini ale Cimitirului Eroilor din Zvolen – Slovacia, unde îşi doarme eternitatea musceleanul. „A murit în localitatea Lest din Slovacia, a fost deshumat şi mutat în Cimitirul Eroilor din Zvolen, de lângă Bratislava. Aceste fotografii sunt făcute acolo de verişoara mea, Rodica Becleanu, care a lucrat la Televiziunea Română. S-a dus acolo ca să facă un reportaj şi a fost şi la mormântul unchiului meu. Am fost şi eu de două ori. Este Cimitirul Eroilor Români şi Cimitirul Eroilor Sovietici. Este un Cimitir al Eroilor extrem de bine îngrijit.”, spunea Ileana Becleanu Stan despre demersul rudei sale, jurnalist la postul naţional de televiziune.
Documentele şi fotografiile sunt păstrate în familia Ilenei Becleanu de 78 de ani. „După ce unchiul meu a murit, toate lucrurile lui au fost aduse la Alba Iulia, unde era regimentul lui de pionieri genişti. Tatăl meu s-a dus şi a luat geamantanele, lada de campanie, tot. Şi aceste caiete, plus alte obiecte. Au stat prin sertare la maica mare, în Voineşti, care l-a blestemat. „V-am crescut cu greu, văduvă, cu doi copii orfani. A fost suficient că ai luptat pe frontul din Est, de ce te-ai dus voluntar pe frontul din Vest?! Ca să mori?! Să-mi rupi mie sufletul!” A încercat să-i aducă osemintele în ţară, a făcut nenumărate întâmpinări la Ambasadă, la Ministerul Forţelor Armate, dar nu i s-a permis.”, este drama prin care a trecut mama lui Ionel Becleanu, bunica Ilenei.
- Caietele conţin însemnări valoroase despre cele trăite pe front de eroul din Voineşti
Lucrurile rămase de la ofiţerul răpus pe front au fost tot timpul în casa familiei din Lereşti, apoi la Melbourne. „Timp de trei ani, înainte de a pleca în Australia, am trimis cărţi de-ale mele. Printre cărţi, am pus şi acele caiete. Au ajuns în Australia înaintea mea. Le-am citit, le-am recitit şi am zis: ce să fac eu cu ele? N-are rost să le public în Australia. Le duc la Câmpulung când o să-mi fie bine. Consider că sunt pe ultima sută de metri a vieţii mele şi am zis să le iau cu mine, că poate găsesc pe cineva să le alcătuiască într-un volumaş şi să le publice. Circumstanţele au făcut că nu s-a putut şi, atunci, am hotărât să le donez Muzeului de Istorie, pentru că fac parte din istoria acestui oraş.”, ne-a împărtăşit Ileana Becleanu Stan motivaţia gestului său admirabil.
Însemnările căpitanului Ion Becleanu au potenţialul de a se transforma într-o lucrare la care să aibă acces cei pasionaţi de istoria locală, fiind păcat să nu fie exploatate informaţiile consemnate de acesta din timpul războiului. „Am găsit în caietul mai mare nişte descrieri absolut superbe! A primit să plece în misiune în Crimeea, în 1944, să organizeze nişte porturi, ca să poată debarca navele româneşti, fiind căpitan de genişti. Făceau poduri, făceau pontoane. A ajuns la Sevastopol şi acolo a avut un şoc când a văzut că muntele acela înalt era prăbuşit. Stânci, blocuri mari prăbuşite, la poalele acelui munte. Ştia din informaţiile lui, ca militar, că acolo au avut ruşii depozite de armament, fabrici de muniţie şi fabrici de armament, şi erau adăpostiţi 8.000 de oameni. Când s-au retras ruşii de acolo, au dinamitat totul. I-au acuzat pe nemţi. El a fost acolo şi a constatat cine a făcut aceste crime. Este o crimă, un holocaust, să omori 8.000 de oameni. Au apărut articole şi prin „Magazin Istoric”, în care erau învinovăţiţi nemţii. El a fost acolo şi a constatat că ruşii au dinamitat şi au omorât oamenii. Are nişte descrieri foarte frumoase, cum a mers noaptea pe Marea Neagră, cum au trecut printr-o furtună, iar colegii lui aveau rău de mare. În Crimeea erau palatele ţarilor şi ale familiilor lor, ale marilor nobili, apoi erau ale capilor comuniştilor. El a văzut toate acestea şi le-a descris cu un talent fantastic. Poate, dacă ar fi trăit, ar fi scris. Poate, dacă ar fi trăit, ar fi avut soarta atâtor ofiţeri români care au umplut închisorile şi lagărele. Poate că a fost mai bine că a murit ca un erou.”, povestea cu tristeţe nepoata eroului din Voineşti.
„După absolvirea Liceului „Dinicu Golescu”, urmează doi ani la Facultatea de Chimie Industrială, în cadrul Politehnicii din Bucureşti, apoi Şcoala de Ofiţeri de Geniu. La absolvire, este repartizat la Regimentul de Geniu de la Alba Iulia. Participă la al Doilea Război Mondial, ajungând la Odessa, unde s-a distins ca un bun comandant şi înflăcărat patriot. Când armatele române s-au retras, s-a înrolat voluntar în campania din Vest. Ajunge în Munţii Tatra din Cehoslovacia, unde primeşte misiunea de a lichida un cuib de puşcaşi germani, instalat într-o cazemată. S-a avântat cu aruncătorul de flăcări, cu intenţia de a-i spulbera pe duşmani. A fost rănit, fiind împuşcat mai întâi în plămân, apoi în picior.”, inserează Gheorghe Chiţa sacrificiul eroului din Voineşti – Muscel în cartea „Povestea străzilor din Câmpulung”.
- Bunica Ilenei şi-a pierdut soţul şi fiul în cele două Războaie Mondiale
Între documentele predate Muzeului Câmpulung se află un brevet emis de Ministerul Apărării Naţionale, prin care martirului muscelean i se acordă o distincţie post-mortem. „Noi, ministrul secretar de stat la Departamentul Apărării Naţionale, adeverim prin Înaltul Decret nr.1004 din 29 martie 1945, Majestatea Sa Regele a binevoit a conferi Ordinul „Steaua României” cu spade în gradul de Cavaler cu panglica de „Virtute Militară” căpitanului Becleanu I. Ioan de la Divizia 9 Cavalerie.”, este menţiunea de pe documentul original, ajuns în patrimoniul Muzeului.
„Am acasă un brevet acordat bunicului meu, Iosif Becleanu, care a murit în Primul Război Mondial, la Dorohoi. Era căpitan de jandarmi. Brevetul era acordat de Regele Carol I, fiind mai vechi de o sută de ani. Îl am înrămat şi îl păstrez şi pentru copiii mei, ca să vadă de unde se trag.”, ne-a mai spus descendenta acestor soldaţi, a căror moarte a produs atâta suferinţă bunicii sale. Femeia şi-a pierdut soţul în Primul Război Mondial, iar copilul, în al Doilea Război Mondial.
Concediul în România al familiei Stan este pe sfârşite. La întoarcerea la Melbourne, Ileana Becleanu Stan şi-a propus să se dedice scrisului. „Amintiri de la Voineşti” este cartea pentru care îşi va folosi timpul liber. „M-am întâlnit cu prietena mea din copilărie, de când eram până la înălţimea mesei, fiica doctorului Lăzărescu, şi ne-am adus aminte cum făceam rochiţe la păpuşi, cum le făceam mâncare din nisip şi buruieni, ce jucării aveam.”, este sentimentul de nostalgie, care o determină pe Ileana Becleanu Stan să aştearnă pe hârtie, aidoma unchiului său, cele trăite într-o viaţă cu bune şi cu rele.
Dacă sănătatea îi va permite, la anul, se va întoarce în România, având un motiv puternic: revederea la 60 de ani de la absolvirea Liceului „Dinicu Golescu”. La revederea de 50 de ani, produsă în 2014, am cunoscut-o pe Ileana Becleanu Stan, care şapte luni din acel an le-a petrecut în România. A trăit bucurii peste bucurii colindând ţara în lung şi-n lat, dar şi o durere uriaşă, prin pierderea dragului său prieten Gheorghe Chiţa, care le-a fost gazdă soţilor Stan la fiecare revenire la Câmpulung. În ultimii nouă ani, câţi au trecut de la dispariţia lui Gheorghe Chiţa, au fost primiţi de soţia acestuia, Mariana, fostă Ştefănescu şi fostă colegă de liceu a Ilenei Becleanu Stan.
Magda BĂNCESCU