25.1 C
Campulung Muscel
18/06/2024

Debutul şi finalul evenimentului intitulat „Meditaţie”, dedicate fondatorului Galeriei „Arta”, Gheorghe Pristavu

Printre nenumăratele realizări ale lui Gheorghe Pristavu este Galeria „Arta”, deschisă în urmă cu 19 ani. La patru săptămâni distanţă de ziua dispariţiei fizice a fondatorului aşezământului cultural, a fost vernisată expoziţia „Meditaţie”. A fost primul eveniment cultural desfăşurat la galerie după plecarea dintre noi a celui care a creat spaţiul cultural, prin urmare era firesc ca amintirea lui Gheorghe Pristavu să fie evocată de curatorul Ioan Crăciun în mesajul de deschidere. A făcut-o şi prietenul său Petrişor Stoica, la finalul întâlnirii. Gazdă invitaţilor veniţi de la Bucureşti pentru a-şi prezenta, pentru prima dată la Câmpulung, lucrările de pictură şi sculptură a fost Iulia Pristavu, care a găsit puterea de a se alătura publicului. A făcut-o de multe ori alături de soţul său, însă, de acum înainte, va continua împreună cu colaboratorii apropiaţi ai lui Gheorghe Pristavu un proiect de suflet al acestuia, care a adus la Câmpulung atâţia oameni a căror valoare beneficiază de recunoaştere naţională, chiar internaţională. Prezenţa Iuliei Pristavu la vernisaj a fost percepută ca „un semn că lucrurile la galerie, aşa cum şi-a dorit Gheorghe Pristavu, vor merge înainte”, după cum spunea Ioan Crăciun. Meditaţie şi linişte, dar şi culoare şi speranţă au constituit mesajul transmis de colecţia de lucrări deosebite, pe care aveţi prilejul de a le admira până pe 14 iulie.

  • Intenţia iniţială pentru spaţiul galeriei era să fie închiriată unei bănci. Însă Gheorghe Pristavu şi-a dorit ceva care să dăinuie în Câmpulung    

„Această expoziţie s-a aşezat pe simeze într-un moment dificil nu numai pentru cei apropiaţi, ci pentru întreaga comunitate.”, a afirmat Ioan Crăciun, după care a rezervat în mesajul său câteva cuvinte despre omul căruia i se datorează acest demers cultural care, la anul, va împlini două decenii de existenţă: „Inginer de elită, cu realizări remarcabile în managementul afacerilor, afaceri în care a rămas Om până la capăt, Gheorghe Pristavu a înfiinţat şi a susţinut „construcţii” de referinţă şi în sportul românesc, ca şi în audiovizual, în cultură şi artă. Pentru acestea, şi pentru încă altele, a avut ori a adus şi format lângă el profesionişti care, cu siguranţă, vor duce mai departe o moştenire dăinuitoare, un dar de preţ. Multe îi datorează cei cărora, pe parcursul acestor străduinţe spre bine şi durabil, le-a schimbat sau influenţat trasee şi valori ale vieţii. Pentru o întreagă comunitate va rămâne un creator de destine. Galeria „Arta” este un spaţiu în care, de foarte multe ori, Gheorghe Pristavu a vibrat cu toată fiinţa, argumentând sau meditând la partea bună, frumoasă şi ziditoare a lumii.”

Fiind un eveniment omagial, derulat la o lună de la decesul lui Gheorghe Pristavu, Petrişor Stoica, unul dintre colaboratorii săi apropiaţi, a evocat momentul conceperii proiectului cultural. „Vreau să vă reamintesc un lucru nu faţă de memoria lui Gheorghe Pristavu, ci pentru Gheorghe Pristavu. Eu încă îi simt prezenţa printre noi. Când am moştenit acest edificiu, ne-am trezit cu acest spaţiu. Atunci, toată lumea era implicată, mai mult sau mai puţin, într-un business. M-am gândit că ar fi bine să-l destinăm unei bănci. Eram în discuţii cu o bancă de la Piteşti, care n-avea reprezentanţă în Câmpulung. Am vorbit cu Gil şi el mi-a zis aşa: „Petrică, cât ne va oferi acea bancă?” „La ce suprafaţă avem, cred că o să luăm 2-3.000 mărci, cum erau atunci.” El a zis: Cred că ar fi mai bine să creăm ceva care să rămână, să dăinuie în Câmpulung.” Şi s-a gândit să dea acestui spaţiu destinaţia de astăzi. Datorită acestui fapt ne-am întâlnit şi ne vom întâlni şi pe viitor. Tot datorită lui Gil, am ajuns să ne cunoaştem. M-am dus la Electrica, am cunoscut o doamnă (n.r. Adriana Cotarcea), am mai cunoscut o doamnă (n.r. Mihaela Bălan), aşteptând să facem contractele pentru Intex Prim Green Energy. Din discuţie în discuţie… am rămas puţin uimit. M-am uitat la doamna Mihaela… tânără, nu poate să picteze. M-am uitat la doamna Adriana, care mi-a spus: „Nu eu, soţul”.”, a povestit Petrişor Stoica şi cum s-a născut proiectul galeriei, şi cum le-a cunoscut pe două dintre musafirele expoziţiei. „Hai să încercăm!”, şi-a spus acesta. Iar încercarea a produs rezultatul numit „Meditaţie”.

Galeria „Arta”, a mai spus acesta, va fi întotdeauna o poartă deschisă celor aplecaţi către a crea artistic într-o „lume a materialului, a concurenţei”. „Pe când ce este frumos se vede din ce în ce mai rar. Aceasta este o oază de linişte şi fericire, în care putem să ne bucurăm şi sufletul, şi inima.”, a încheiat Petrişor Stoica.

  • „Prietenul şi colaboratorul apropiat al lui Gheorghe Pristavu, Petrişor Stoica, a recomandat cu căldură acest proiect”

Înainte de a-i introduce publicului pe expozanţi, Ioan Crăciun a punctat cui i-a aparţinut iniţiativa invitării acestora în municipiul nostru. „Eu nu m-aş fi întâlnit, poate, niciodată cu cei care expun astăzi aici, exceptându-i pe Ionel Dâmboianu şi pe Florin Lungu, dacă n-ar fi existat un îndemn, la un moment dat, lansat de prietenul şi colaboratorul apropiat al lui Gheorghe Pristavu, Petrişor Stoica, el fiind cel care a recomandat cu căldură acest proiect. Am reuşit să-l facem.”, afirma Ioan Crăciun despre oportunitatea de a-i cunoaşte pe trei dintre cei cinci artişti ale căror lucrări au fost reunite în expoziţia „Meditaţie”.

„Expun cinci împătimiţi ai artelor vizuale, artişti plastici prin formaţie şi/sau educaţie, dar, mai ales, prin vocaţie.”, i-a anunţat curatorul Galeriei „Arta” pe invitaţi. Aceştia sunt:

  • Mihaela Bălan este absolventă a Facultăţii de Arte Decorative şi Design, Secţia murală, UNARTE Bucureşti (2008), având activitate ca profesor de educaţie plastică şi de organizator de ateliere şi centre sociale de voluntariat pentru iniţiere în pictură. Pentru partea de pictură laică a lucrat, încă din facultate, cu profesorul Ion Stendl. Mai târziu, s-a specializat în pictură religioasă cu profesorul Viorel Grimalschi.
  • Andrei Cotarcea este absolvent al Facultăţii de Arte, specializarea regie film şi tv, Universitatea Hyperion (2016), autor şi regizor de piese de teatru, filme de scurt metraj, spectacole-lectură, şi absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti (1989), Facultatea de Energetică.
  • Adina Cotarcea, fiica lui Andrei Cotarcea, este studentă la Facultatea de Arte Plastice, Secţia sculptură (anul II, master), UNARTE Bucureşti. „Mama ei, Adriana Cotarcea, a avut un rol decisiv: este un purtător de cuvânt şi un motor formidabil al familiei de artişti.”, spunea Ioan Crăciun.
  • Florin Lungu este membru al echipei Anticariatului UNU din Bucureşti – un prestigios anticariat din Bucureşti, format imediat după anii ’90 -, cu expertiză în piaţa de carte, artă şi antichităţi. Este psihoterapeut, absolvent de Psihologie la Universitatea din Bucureşti (2012).
  • Ionel Dâmboianu este artist plastic cu experienţă şi activitate de aproape 45 de ani, absolvent al Şcolii de Artă din Câmpulung (1975), coordonator al unui cerc de iniţiere în desen şi pictură.

Expozanţii au în portofoliu participări la expoziţii, ateliere de creaţie şi la alte evenimente artistice, multe dintre lucrările lor aflându-se în galerii de artă sau în colecţii ale unor instituţii sau persoane private.

  • Profesorul Radu Adrian: „Avem ce învăţa din ce expun ei în Galeria „Arta”

O descriere a lucrărilor, din punct de vedere artistic, a fost realizată de profesorul Radu Adrian. „Avem de-a face cu oameni care stăpânesc foarte bine pensula, ca real profesionişti. Nu întâlnim incertitudinea amatorului nicăieri în niciuna dintre lucrări. Avem ce învăţa din ce expun ei la Galeria „Arta”. Domnul Lungu excelează în peisagistică. O peisagistică, însă, cu totul aparte, în care domină culorile calde şi luminozitatea. (…) Doamna Mihaela Bălan excelează prin naturi statice cu flori. Adevărul este că autoarea şi seamănă cu ceea ce pictează. (…) Domnul Andrei Cotarcea, cu foarte mare experienţă, ne expune o tematică ceva mai largă: peisagistică, imagini istorice plăsmuite de domnia sa, de mare pe care pluteau corăbiile pe vremuri, naturi statice de o claritate fantastică. Toate reprezintă parcă imagini vii, limpezi. Limpezimea culorii, a contrastelor puternice, dă viaţă pânzelor pe care ni le expune. (…) Interesant pentru imaginile pe care le prezintă autorii plasticieni este că sunt imagini tăcute. Ionel Dâmboianu dovedeşte lejeritate mare în mânuirea pensulei pe pânză, pe carton ş.a.m.d. Este un pictor prin excelenţă figurativ.”, este un fragment al expozeului profesorului Radu Adrian despre colecţia de picturi expuse în această perioadă.

Cea mai tânără membră a grupului, Adina Cotarcea, a expus două imagini sculptate. „Apreciem efortul acestui colectiv de artişti, care îmi plac foarte mult. Pentru noi este ceva cu totul nou.”, a încheiat profesorul Radu Adrian, urându-le celor patru artişti prezenţi ca la următoarele expoziţii să ocupe fiecare, pe rând, simezele galeriei.

  • Andrei Cotarcea: „Şi teatrul, şi filmul sunt parte a artelor vizuale”

O parte dintre lucrările lui Andrei Cotarcea, scenograf şi în pictură, îl poartă pe privitor în lumea filmului şi teatrului, semănând foarte mult cu decorul unor producţii cinematografice şi teatrale. „Andrei Cotarcea îmbină artele spectacolului cu artele vizuale.”, spunea Ioan Crăciun despre o preocupare deloc uşoară a invitatului său, care îl consumă foarte mult. După cum Florin Lungu îmbină psihoterapia cu arta plastică.

„Aş vrea să mulţumim gazdei noastre, doamna Pristavu, pentru posibilitatea de a expune, domnului Crăciun, care a fost foarte implicat în această acţiune, domnului profesor pentru cuvintele frumoase. Paralela între artele plastice şi teatru şi film este evidentă. Orice imagine de film se constituie ca o compoziţie care face legătura cu artele vizuale. Şi teatrul, şi filmul sunt parte a artelor vizuale. Ce este în spate este altă poveste. Când scenografia arată bine, totul este ok, doar când scârţâie, se bagă de seamă şi deranjează. Recunosc că sunt preocupat de artele vizuale de mai mult timp. Abia în ultimii ani, am reuşit să mă apropii mai mult. Se regăsesc aceste elemente, mai ales partea de compoziţie, şi în celelalte activităţi ale mele legate de teatru sau film. Sper să vă placă ce fac eu şi să ne revedem cât mai curând în acest loc deosebit pentru oraş.”, a transmis Andrei Cotarcea.

Când a intrat prima oară în atelierul familiei Cotarcea, invitat de Andrei şi Adriana, Ioan Crăciun a văzut o mulţime de lucrări, încercări, studii, locul fiind foarte aglomerat. „Mi-au spus că au închiriat acest atelier pentru Adina, dar îi foloseşte din plin tatălui.”, a afirmat Ioan Crăciun.

  • Florin Lungu: „Există o legătură foarte mare între carte, imagine şi viaţă şi, bineînţeles, terapie”

Paşii în artă ai lui Florin Lungu au fost făcuţi datorită cărţilor. Aflat sub impresia puternică lăsată de un album al lui Alexandru Ciucurencu, ajuns în Bucureşti, la facultate, a confundat lucrările unui elev al acestuia cu cele ale maestrului. Greşeala comisă din naivitate s-a dovedit a fi un fapt esenţial în parcursul său artistic. Traian Brădean – care ulterior i-a devenit maestru lui Florin Lungu -, fiind elevul lui Ciucurencu, era inspirat de profesorul lui şi lucrările semănau. Traian Brădean a fost bucuros de comparaţie şi aşa a ajuns Florin Lungu să cunoască un alt mare maestru.

„Dacă pornim de la structura terapiei, ceea ce fac eu acum, o să vă spun că înseamnă foarte mult. Există o legătură foarte mare între carte, imagine, ideea de reproducere, de pictură, şi viaţă şi, bineînţeles, terapie. Le putem folosi, dacă le strângem, ca meditaţie. Mă duc cu gândul la Carl Gustav Jung, care are o scriere foarte frumoasă, un tratat de aducere aminte, ca să-i spun metaforic: „Amintiri, vise, reflecţii”, în care face referire la tot ceea ce nu a înţeles la momentul respectiv, dar le-a păstrat. Le ducem cu noi şi le scoatem ca dintr-un sertar. Adunăm momentele şi le expunem, ne folosim de ele când simţim că ne folosesc. Un exemplu foarte frumos: am primit cadou de la tatăl meu în perioada în care – mulţi dintre dumneavoastră ştiţi – cărţile erau rar, se găseau greu, ne dădeam peste cap să facem rost de ele, le împrumutam, le citeam, le îngrijeam. Am primit o carte găsită pe apă plutind. Am uscat-o, am aranjat-o, am dat filă cu filă ca s-o îngrijesc. Nu era ceva deosebit, era o carte simplă, o ediţie comună. „Prinţ şi cerşetor”. Dar faptul că o aveam şi puteam s-o îngrijesc mi s-a părut magistral. Element al empatiei, al dezvoltării empatice, care mă ajută pe mine, în prezent, ca terapeut, când copilul cu care lucrez eu învaţă să îngrijească o cărticică din care citeşte, învaţă alfabetul. Cartea se numeşte „Să învăţăm cu Moş Arici”. Îl putem da exemplu pe bunicul, pe vecinul, putem să facem o conexiune foarte frumoasă între imagine, text, povestea este cea care duce totul mai departe. Acest parcurs ne duce iarăşi la meditaţie, la aducere aminte, când nici nu ne trecea prin cap că ne poate folosi un eveniment. Şi dintr-odată se deschid porţile. Este nevoie de răbdare, de atenţie, aşa se face terapia, aşa se face arta.”, a conchis Florin Lungu.

Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!