Lecturând argumentele instanţei care a dat dreptate Câmpulungului în procesul Bulevardului „Pardon”, se simte parcă şi mai puternic caracterul josnic al bufonilor politici de la PNL care, din primăvara trecută, au oprit cu un proces lucrarea aflată în stadiul final. Argumentaţia magistratului a accentuat dauna care s-ar produce comunităţii câmpulungene prin anularea autorizaţiei de construire în etapa finalizării lucrărilor. Alt fapt reţinut de instanţă: introducerea acţiunii la doi ani distanţă de momentul emiterii autorizaţiei! Lucru care denotă fără urmă de îndoială ceea ce am punctat încă de la actul I al jocului politic regizat de conducerea PNL, cu Radu Perianu în rolul principal: sabotaj politic şi nimic altceva.
Hotărârea emisă de Tribunalul Argeş, pe 10 februarie, pe fondul procesului, desfiinţează „lipsurile” din documentaţia de autorizare a investiţiei, invocate de prefect, pe motiv că toate avizele necesare erau obţinute încă din 2010, de când a fost elaborat proiectul iniţial, din care a fost desprins cel al Bulevardului „Pardon”.
Cum motivarea Tribunalului Argeş a fost publicată, rămâne de văzut dacă prefectul Perianu continuă lupta mârşavă împotriva Câmpulungului, prin formularea recursului, sau are o fărâmă de decenţă de a se opri în acest punct.
- Potrivit judecătoarei, nu era nevoie de avize noi faţă de cele obţinute în 2010, pentru proiectul centrului istoric al lui Călin Andrei
Din motivarea instanţei care, pe fond, a dat dreptate Câmpulungului, vom prezenta cum a analizat judecătoarea chestiunea avizelor necesare, pe marginea cărora s-a făcut atâta tam-tam. „Instanţa nu împărtăşeşte opinia reclamantului – redăm un fragment din hotărârea judecătorească -, considerând că (…) nu se impunea emiterea unor noi avize, faţă de cele obţinute iniţial pentru proiectul adoptat în anul 2010, intitulat „Dezvoltarea infrastructurii turistice a municipiului Câmpulung prin reabilitarea zonei istorice şi de agrement Complex Parc Kretzulescu”.”
După cum a punctat magistratul între considerentele sale, lucrările pentru care s-a emis autorizaţia de construire contestată de prefect reprezintă unul dintre proiectele divizate din investiţia iniţială. Pentru proiectul iniţial – cel din timpul lui Călin Andrei -, Primăria Câmpulung a obţinut de la Ministerul Culturii Avizul nr.249 din 22 iulie 2010, prin care ministerul a avizat favorabil „lucrările de reabilitare / restaurare a fostei promenade a oraşului istoric, pe tronsonul Bulevardul Republicii şi strada Negru Vodă, între Parcul Central şi Parcul Kretzulescu”, prin refacerea spaţiului pietonal: refacerea pavimentului din piatră cubică, corpuri de iluminat stradal, mobilier urban, plantaţii de arbori din aceleaşi esenţe şi pe aceleaşi amplasamente cu cei dispăruţi, restaurare de parcuri istorice”.
Tot în 2010, pe 8 decembrie, Ministerul Culturii a emis încă un aviz favorabil Câmpulungului pentru soluţiile de eliminare a apelor pluviale în situl urban. Zece ani mai târziu, în mandatul lui Liviu Ţâroiu, după emiterea autorizaţiei de construire, a fost cerut şi obţinut de la Ministerul Culturii un nou aviz, cel cu numărul 7/2020, care impune condiţia folosirii culorii gri deschis pentru granitul pavajului.
- Avizele obţinute de Primărie de la Ministerul Culturii, în 2010 şi 2020, sunt perfect valabile şi astăzi
„Or se impune a se avea în vedere că avizele menţionate nu au fost emise cu termen de valabilitate. În plus, obţinerea unui nou aviz, la scurt timp după emiterea autorizaţiei, nu a făcut decât să confirme legalitatea avizului emis anterior, neconstatându-se aspecte de natură a justifica respingerea acestei solicitări. Mai mult, în condiţiile nemodificării situaţiei, cu excepţia culorii pavajului, nu s-ar putea aprecia asupra „lipsei avizelor”, cu atât mai mult cu cât nu s-a indicat în concret care ar fi consecinţele negative pe care le-ar implica o astfel de manieră adoptată de către pârât (n.r. primarul Câmpulungului).”, astfel a apreciat judecătorul.
În hotărâre este punctat faptul că legiuitorul a considerat că o autorizaţie este nelegală atunci când lipsesc avizele, nu când sunt obţinute, chiar şi ulterior. „Câtă vreme nu s-a susţinut în fapt că ar fi fost nerespectate cele impuse prin cele două avize, solicitarea de faţă apare ca nefiind întemeiată.”, a precizat magistratul.
- Acordul ISC exista tot din 2010 şi era valabil şi acesta
Argumentele sunt valabile şi pentru „lipsa Acordului ISC”, invocată de prefect. Acordul ISC a fost obţinut pentru proiectul integral, demarat în 2010, „neputându-se aprecia că prin executarea doar a unei părţi din acest proiect ar fi fost necesară obţinerea unui Acord parţial, strict pentru partea de lucrare executată în baza noii autorizaţii.”
Iar avizul tehnic al ISC prevede explicit că „se avizează lucrările de reabilitare a bulevardului conform expertizei tehnice întocmită de expert tehnic atestat MTCT: pavaj piatră cubică 6.432 mp, refacere sistem iluminat public, refacere reţele 1500 ml, adică exact lucrările care fac obiectul proiectului din prezenta cauză.”
Nici din punct de vedere al avizului ISC, la fel ca în cazul avizelor Ministerului Culturii, nu se constată executarea lucrărilor cu nerespectarea condiţiilor impuse de acest aviz. O confirmă faptul că, pe 17 august 2020, ISC a emis o adresă prin care a avizat Programul privind controlul calităţii lucrărilor de construcţii aferente investiţiei de amenajare a bulevardului.
- Nici în cazul avizului Poliţiei Rutiere nu era vorba despre o lipsă
Magistratul a considerat că nu se poate vorbi despre o lipsă nici în cazul avizului Biroului Poliţiei Rutiere, chiar dacă a fost obţinut ulterior emiterii autorizaţiei de construire. Potrivit instanţei, obţinerea avizului emis de Poliţia Câmpulung – Biroul Rutier se cuvine a fi raportată la scopul vizat de legiuitor: „Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competenţelor ce îi revin, cu avizul Poliţiei Rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, şi să le menţină în stare corespunzătoare.”
„Din această perspectivă, instanţa este în acord cu opinia exprimată de pârât şi intervenient (n.r. primarul şi Municipiul Câmpulung), în sensul că dispoziţiile legale citate nu instituie obligaţia obţinerii avizului anterior emiterii autorizaţiei de construire, ci înainte de instalarea indicatoarelor sau aplicarea marcajelor (…).”
- Mare parte a „lipsurilor” reclamate de prefect existau din anul 2010
Alt motiv pentru care nu s-ar putea reţine de către instanţă lipsa avizelor sau acordurilor necesare drept cauză a anulării autorizaţiei de construire este următorul. Potrivit legii, în situaţia nefinalizării lucrărilor în termenul de valabilitate al autorizaţiei de construire, se va emite o nouă autorizaţie pentru continuarea lucrărilor, „fără a fi necesar un nou certificat de urbanism şi fără obţinerea unor noi avize/acorduri.” „Or autorizaţia de construire nr.101/13.12.2019 a fost emisă în raport de aceste dispoziţii a căror aplicabilitate nu a fost contestată prin acţiunea reclamantului.”, a apreciat instanţa.
Cât despre celelalte „critici dezvoltate în cuprinsul acţiunii”: absenţa solicitării studiilor de specialitate, studiului geotehnic, suportului topografic actualizat şi vizat de OCPI, precum şi a expertizei tehnice pentru lucrările de intervenţie la construcţiile existente privind lucrări de reabilitare de străzi şi studiul de circulaţie / trafic din zonă, „acestea există şi au fost elaborate în cadrul proiectului iniţial, vizând acelaşi obiect cu cel din Autorizaţia de Construire nr.101/13.12.2019, putând fi, prin urmare, utilizate pentru obţinerea acesteia.
Celelalte carenţe invocate de prefect – neconformitatea unor planuri de situaţie prin prisma neavizării de către OCPI şi absenţa extraselor de carte funciară -, nu constituie motiv pentru anularea autorizării. Când s-a emis autorizaţia pe care Perianu o vrea anulată s-au luat în calcul extrasele de carte funciară de la momentul obţinerii autorizaţiei iniţiale în 2010, „acestea menţinându-şi actualitatea în lipsa unor dovezi sau, cel puţin, a unor susţineri contrare, în sensul schimbării situaţiei de fapt sau juridice în raport cu aspectele constatate în cuprinsul lor.”
- „Măsura anulării autorizaţiei de construire nu ar fi nici pe departe o măsură oportună”
Argumentul final şi de bun simţ pentru o societate civilizată îl constituie stadiul avansat al investiţiei intrate în ultima etapă. Punct în care nu se justifică anularea unei autorizaţii de construire. „Instanţa apreciază ca fiind pertinente şi apărările promovate cu referire la principiul proporţionalităţii, apreciind că, în raport de data emiterii actului şi faţă de data formulării prezentei cereri, la mai bine de doi ani de la emiterea sa, dat fiind şi împrejurarea că lucrările executate în baza acesteia sunt aproape de finalizare, măsura anulării autorizaţiei de construire nu ar fi nici pe departe o măsură oportună, ci, din contră, o măsură total inadecvată, care ar fi de natură a afecta negativ interesul public, precum şi interesele particularilor care locuiesc sau desfăşoară activităţi comerciale în această zonă vizată de prezentele lucrări.”, a considerat instanţa care a reţinut caracterul neîntemeiat al acţiunii prefectului, pe care a şi respins-o.