În urmă cu 20 de ani, Elisabeta Rizea i-a încredinţat jurnalistului Elena Lasconi testamentul său pentru români. „Să fiţi cinstiţi, să vorbiţi frumos şi să vă ajutaţi.”, era dorinţa luptătoarei anticomuniste pentru românii săi. Şi să nu mai fie comunişti. Aflată, de curând, în mijlocul tinerilor reuniţi la Vila Golescu, Elena Lasconi a evocat amintirea acestei femei extraordinare şi cuvintele sale simple, dar valoroase prin adevărul lor. Dacă, la evenimentul de celebrare a dragostei la români, primăriţa Câmpulungului a reuşit să ducă până la capăt, gâtuită de emoţie, un mesaj delicat, în particular, plânge fără reţinere când vorbeşte despre un moment unic al carierei sale în presă. O copleşeşte atât de puternic experienţa întâlnirii în 2003, cu câteva luni înainte să se stingă din viaţă, a eroinei de la Nucşoara, încât nu-şi poate stăpâni reacţia firească a eliberării lacrimilor, de tristeţe că oamenii prezentului nu-şi mai iubesc ţara până la sacrificiul personal. Vizionând interviul pe care femeia simbol al luptei împotriva comunismului i l-a acordat Elenei Lasconi cu puţin timp să părăsească această lume, pe 4 octombrie 2003, este de înţeles tulburarea pricinuită fostului jurnalist atunci când vorbeşte despre ea. Este zguduitor momentul în care, cu ochii inundaţi de lacrimi, Elisabeta Rizea o roagă pe Elena Lasconi, ca şi când nu şi-ar fi dorit altceva mai tare, să vină la înmormântarea ei.
- „Am ţinut la români, doamnă! Şi la oameni amărâţi”
Testamentul pe care Elisabeta Rizea i l-a împărtăşit Elenei Lasconi în 2003, înaintea morţii sale la vârsta de 91 de ani, pentru a-l transmite mai departe destinatarilor, a constat într-o lecţie de viaţă trăită în decenţă şi dragoste pentru România. Când Elena Lasconi a întrebat-o care îi este ultima dorinţă, Elisabeta Rizea a vorbit despre crezul luptei sale, care a aruncat-o după gratii. „Să nu mai fie comunişti. Asta este a mai mare dorinţă a mea. Dacă mor, să nu mai existe comunişti. Să fie lume d-ailaltă, bună.”, i-a mărturisit în vorbe simple eroina.
„Elisabeta a trăit într-o perioadă în care dinţii se smulgeau cu cleştele de cuie în numele poporului. A ştiut tot timpul că numai cel care a suferit poate acorda iertarea. Şi Elisabeta a iertat. A iertat că a fost spânzurată de păr şi scalpată de comunişti. A iertat că a fost bătută ani la rând, că a fost torturată şi că, din acest motiv, ani de zile, s-a târât în coate, pentru că picioarele nu o mai ajutau. Spunea, însă, că a ajutat-o Dumnezeu. Comuniştii au încercat s-o împuşte, dar glonţul n-a nimerit-o. A iertat că a rămas fără casă, fără familie şi că a zăcut în puşcărie jumătate din viaţă. Dar spunea că nu şi-a pierdut speranţa, pentru că a iubit.”, este comentariul jurnalistului Elena Lasconi, care a rezumat suferinţele îndurate de Elisabeta Rizea.
Care L-a iubit pe Dumnezeu şi a iubit săracii mai mult decât pe ea însăşi. „Păi bine, doamnă, eu dorm bine, mănânc bine şi el să n-aibă să mănânce? E păcat! Din ce-am avut eu le-am băgat în scorburi, pe unde am putut. Le-am dat! Şi ştie o lume că am făcut atâta puşcărie. Şi m-a bătut, doamnă, şi mi-a smuls părul din cap.”, spunea nonagenara căreia, în compensaţie pentru chinurile care i-au răpit ani mulţi, i s-a dat o viaţă lungă, pe care a folosit-o pentru a răspândi un mesaj simplu, dar preţios. „Să fiţi cinstiţi, să vorbiţi frumos, să vă ajutaţi, dar să nu fie comunişti… nicio duşmănie de comunişti, că nu e bine. Doamnă, să veniţi când oi muri! Să vă dea cineva telefon. Să vă ştie numele şi să veniţi când m-or băga şi pe mine în groapă. C-am ţinut la români, doamnă! Şi la oameni amărâţi.”, este îndemnul lăsat ca moştenire de Elisabeta Rizea românilor săi: cinstea, purtarea cuviincioasă şi ajutorul dat unul celuilalt. Şi să dispară regimul care a ocupat un capitol negru al istoriei României.
- Deşi n-avea decât un singur măr, Elisabeta Rizea i-a spus Elenei Lasconi să vină cu maşina ca să-i umple portbagajul
La evenimentul de la Vila Golescu, unde a fost înconjurată de tineri care, probabil, n-au auzit de Elisabeta Rizea, Elena Lasconi a povestit această experienţă marcantă pentru restul vieţii şi, mai mult de atât, amănunte din afara filmărilor. „Sper să vă inspire şi pe voi aşa cum m-a inspirat şi pe mine.”, este motivul pentru care primăriţa Câmpulungului a vrut să le povestească tinerilor despre un model impecabil de generozitate.
„Au fost trei femei în viaţa mea, toate cu prenumele începând cu litera „E”: două Elisabeta şi o Eugenia, cărora le datorez cine sunt astăzi. Una dintre ele se numeşte Elisabeta Rizea. Am cunoscut-o pe Elisabeta Rizea când am intrat în NATO. Am fost la ea acasă, am stat împreună cu ea şi a fost pentru prima dată în viaţa mea când am cunoscut pe cineva… După o zi întreagă petrecută cu Elisabeta Rizea, mi-am sunat cea mai bună prietenă şi i-am spus: „Neti, acum pot să mor, căci am cunoscut un erou în carne şi oase.” O femeie extraordinară, care a fost scalpată de cuiul din tavan de către comunişti. A fost schingiuită. Îmi spunea că a fost atât de bătută încât nu mai avea un loc nici cât să pună degetul care să nu fie vânăt. Nu şi-a trădat niciodată românii în care credea. Mi-a spus că se ducea şi le punea mâncare în scorburi. „De ce n-aţi trădat?”, am întrebat-o. I-au fost bătuţi copiii, soţul, ea a suferit îngrozitor. „Mamă, eu am jurat cu mâna pe Biblie că n-am să trădez.”, mi-a spus. Am fost singurul jurnalist care a avut ideea – poate de la Dumnezeu a venit – să-i iau un testament video. După ce s-a stins Elisabeta Rizea, a făcut înconjurul ţării. Era condamnată la moarte, era în închisoare şi le bătea în uşa de metal cu grilaj soţiilor celor care au clădit partide istorice în această ţară şi le spunea: „Am auzit că vă dă drumul mâine.” O întrebam: „Dar de ce le spuneaţi asta?” „Ca să aibă putere să trăiască până mâine.” Mie mi se pare că aceasta este o mare dovadă de iubire a aproapelui. Stăteam pe prispă şi… avea un singur măr în curte. Un singur măr. Comuniştii i-au luat tot. Şi a zis către mine: „Mamă, să vii la toamnă să-ţi dau mere.” S-a uitat pătrunzător la mine şi a spus: „Să nu vii cu o sacoşă, să vii cu maşina să-ţi umplu portbagajul.” Avea un singur măr. Am ţinut să vă spun asta, pentru că erau atâta putere într-o mână de femeie şi atâta iubire încât ar putea să inspire generaţii de acum încolo. Dacă aveţi ocazia s-o spuneţi mai departe… asta înseamnă iubire.”, i-a îndemnat Elena Lasconi pe tineri să ia aminte la învăţăturile unei femei mari.
Magda BĂNCESCU