25.1 C
Campulung Muscel
18/06/2024

Scrisori din Câmpulung de Adrian Săvoiu – Istoricul Aurel Golimas, un cercetător al trecutului muscelean

Născut în localitatea Tăutești, jud. Iași, Aurel Golimas (1908 – 1995) a fost licențiat „Magna cum laudae” al Facultății de Litere și Filosofie, secția de Istorie, de la Universitatea din Iași. Ajuns profesor, a predat istoria la Năsăud și Iași, iar între 1935 și 1940 a fost director adjunct și apoi director al Liceului Național din Iași. În 1943 a devenit doctor în istorie al Universității din București, cu o lucrare coordonată de istoricul Gheorghe I. Brătianu. În timpul războiului, a luptat cu gradul de căpitan în rezervă pe Frontul de Est și a fost decorat cu ordinele „Coroana României” și „Steaua României”.

După Al Doilea Război Mondial, a predat ca profesor de istorie și profesor de istoria comerțului la Academia Comercială din București. Între 1948 și 1954 a făcut detenție politică la Jilava, Canal, Aiud și în minele din Baia Sprie. În 1956 s-a reintegrat în învățământ la Timișoara, iar din 1963 a devenit lector la Facultatea de Istorie-Geografie a Institutului Pedagogic din Craiova, disciplina Istoria medie a României, iar din 1968 și la disciplina Istorie modernă universală. A urcat treptele ierarhiei universitare, devenind conferențiar și, din 1971, profesor și șef al catedrei de istorie.

Istoricul Aurel Golimas a fost președintele filialei din Craiova a Societății Numismatice Române (1971), membru de onoare al Societății Numismatice Române (1973), membru al Asociației Oamenilor de Știință din România (1974), membru al Asociației de istorie comparativă a instituțiilor și dreptului din România (1976), membru al Asociației „Jean Bodin” din Bruxelles (1977). Este autorul a peste 150 de titluri de lucrări istorice și numismatice, fiind menționat în toate sintezele și tratatele de istoriografie, ca și în „Enciclopedia istoriografiei românești”.

Un proiect: volumul „Ilie Minea. Scrieri alese”

La mijlocul anilor 1980, Aurel Golimas mi-a propus să alcătuim împreună un volum prin care să restituim opera istoricului Ilie Minea. Într-un interviu pe care i-am luat atunci lui Aurel Golimas, acesta îmi mărturisea:

Cel mai redutabil dintre profesorii catedrei de Istoria Românilor a Universității din Iași, care apoi mi-a devenit cel mai drag, a fost ardeleanul Ilie Minea, doctor în istorie la Budapesta și Viena. În țară fusese studentul lui Dimitrie Onciul, Ioan Bogdan și N. Iorga. Devenise titularul catedrei de Istoria Românilor la 2 noiembrie 1922, referatul de recomandare fiind semnat și de Vasile Pârvan. Catedra fusese ocupată înainte de marele A.D. Xenopol și de Ioan Ursu. Competența și ruda impresionante ale acestui modest și strălucit dascăl au fost decisive în orientarea carierei mele ulterioare.

Medievistul Ilie Minea a fost un model de tenacitate științifică, iar cursurile lui aveau o încărcătură informativă copleșitoare prin ineditul, interpretarea originală și comentariile minuțioase. Fidel dictonului „Ne quid falsi audeat, ne quid veri non audeat historia” („Nimic fals să nu cuteze, nimic adevărat să nu se sfiască a spune istoria”), a creat o școală de specialiști din rândurile căreia s-au ridicat valențe istoriografice notorii ca Marcu Beza, Emil Condurachi, Nicolae Corivan, N. Grigoraș, Dumitru Berlescu, Constantin Cihodaru, Alexandru I. Gonța, C. A. Stoide, I. Enache și alții. De la generosul nostru maestru, noi, discipolii, „ucenicii săi”, am învățat să abordăm în lucrările noastre probleme de istorie politico-socială, de istorie instituțională, de drept medieval românesc, de istorie militară, monetară și comercială, de artă, de istorie ieșeană etc.

Despre înrâurirea pe care profesorul Ilie Minea a exercitat-o asupra muncii mele istoriografice, cât și asupra celei de la catedră, am scris și am ținut conferințe la dispariția sa prematură (19 februarie 1943), dar mai ales la centenarul nașterii sale (1881 – 1981), precum și cu alte prilejuri. Totala mea recunoștință va fi însă exprimată în studiul introductiv la ediția critică a vastei sale opere, care de mult trebuia restituită integral patrimoniului istoriografiei naționale. Cu această ocazie, acestui învățat i se va fixa și locul ce i se cuvine în școala de istorie românească. El ne-a pus piciorul în scară, interesându-se permanent de activitatea noastră, oferindu-ne și spațiu tipografic în revista „Cercetări istorice”, pe care o fondase în 1925.

În oferta comună înaintată directorului unei edituri din București, Aurel Golimas împreună cu mine menționam: „Subsemnații, prof. univ. dr. Aurel Golimas și prof. Adrian Săvoiu, cunoscând „pedagogia editorială” a instituției pe care o conduceți pentru restituirea patrimoniului istoriografic român, în vederea întocmirii unui corpus al istoriografiei naționale, vă rugăm să binevoiți a aproba oferta: „Ilie Minea. Scrieri alese. Ediție critică, prefață, studiu introductiv, text stabilit, note și comentarii de Aurel Golimas și Bibliografie exhaustivă, ilustrații și indice de Adrian Săvoiu”.

În motivația pe o pagină a acestui demers publicistic, împreună scriam în ofertă: „Istoricul Ilie Minea a fost nu numai un întemeietor de riguroasă școală istorică, dar și fondatorul celei mai bune reviste interbelice, „Cercetări istorice” (1925-1947), cu colaborări ale marilor personalități din toată România. (…) Reintrarea în circulație a contribuțiilor lui Ilie Minea a întârziat destul și trebuie, ca un act de justiție postumă, redat istoriografiei și culturii românești.”

Din motive pe care nu le-am aflat, acest proiect îndrăzneț de restituire istorică nu a găsit ecou în politica editorială a anilor 1980 din România și a rămas nefinalizat.

Aurel Golimas şi Câmpulungul

După căsătoria cu profesoara Sabina Rotaru din Câmpulung, Aurel Golimas și-a extins aria cercetărilor istoriografice și asupra Muscelului. În anii 1980 a participat la sesiunile de comunicări științifice ale Muzeului Municipal Câmpulung cu studii substanțiale, cum ar fi: „Evenimente muscelene în epoca lui Mircea cel Bătrân”, „Valoarea juridică a hrisovului din 1642 privind Dragoslavele – Muscel”, „Gând și faptă musceleană în revoluția pașoptistă”, „Mihai Eminescu despre oameni și locuri muscelene”, „Implicațiile secției Ligii Culturale Câmpulungene în lupta pentru idealurile naționale (1890-1918)”, „Două peripluri istorice ale lui Cuza-Vodă pe plaiuri muscelene” etc.

Cele mai multe dintre aceste comunicări științifice au fost publicate în „Revista de istorie a Muscelului”, apărută sub egida Muzeului Municipal Câmpulung. Bun orator, Aurel Golimas a ținut numeroase conferințe pe teme de istorie la Câmpulung. De asemenea, a impulsionat fondarea la Câmpulung a unei filiale a Societății Numismatice Române (15 iunie 1986), fiind totodată unul dintre membrii săi fondatori.

***
De-a lungul anilor, am fost prezent la comunicările susținute de istoricul Aurel Golimas la Muzeul Municipal Câmpulung. Păstrez în bibliotecă multe dintre prezentările sale, inclusiv comunicarea „Câteva precizări la trei biografii câmpulungene: George Oprescu, Alexandru Bărcăcilă, Benone Săvoiu”, unde amintește și despre tata. Spicuiesc aici doar un pasaj:

„Dacă pentru cei doi învățați – George Oprescu și Alexandru Bărcăcilă – „addenda et corrigenda” (adăugirile și corijările, n.n.) s-au putut face în linii mari, pentru al treilea, profesorul Benone Săvoiu, considerăm că este nevoie de o reparație, o „restitutio in integrum”, fiind pe nedrept dat uitării, deși a slujit catedra timp de 36 de ani, cu o modestie rarisimă, având prieteni, printre alții, pe scriitorii Tudor Mușatescu, Neagu Rădulescu, Mihai Tican-Rumano ș.a. Din dosarul păstrat de familia lui, rezultă că Benone Săvoiu a fost urmașul unor ciobani ardeleni, apoi moșneni musceleni, care s-au luptat aprig în Războiul pentru Întregirea Neamului”.

Notă:
Fotografii din arhiva personală.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!