18.1 C
Campulung Muscel
18/06/2024

„Istoria regalităţii”, predată de un urmaş al Regelui Mihai, cel mai interesant proiect al momentului în câteva şcoli din Câmpulung

  • Principele Nicolae le-a povestit liceenilor de la „Dinicu Golescu” amintiri legate de bunicul său, Regele Mihai   

Prietenos şi amuzant, Principele Nicolae al României a repetat, astăzi, 8 februarie 2023, la Colegiul Naţional „Dinicu Golescu” experienţa din ziua precedentă, de la Liceul Teoretic „Dan Barbilian”. Zâmbetul larg şi atitudinea degajată a musafirului, o persoană tânără şi modernă, şi în aspect, şi în exprimare, l-au propulsat pe prinţ la inima ascultătorilor. Auditoriul n-a fost format numai din liceeni, căci au fost dornici să trăiască un moment istoric, fără exagerare, şi câmpulungeni de vârsta a doua şi a treia. „Istoria regalităţii”, predată chiar de un urmaş al Regelui Mihai, este, poate, cel mai interesant proiect al momentului derulat în câteva dintre şcolile câmpulungene.

Jovialitatea tânărului prinţ, îmbinată cu ineditul experienţelor împărtăşite unui public curios să cunoască un descendent al Casei Regale, a asigurat succesul câmpulungean al proiectului Alteţei sale Regale. Nu este singurul pe care acesta şi l-a propus să-l deruleze împreună cu tinerii. Mai are unul pe agenda de întâlniri pe teme de reciclare, o temă de actualitate care, promovată în aceeaşi manieră atractivă precum cea a regalităţii, s-ar putea să aibă efect mai mare decât lecţiile de la ore pe acelaşi subiect. Şi n-ar fi rău ca problematica de mediu, pe care principele şi-a propus s-o abordeze în discuţiile cu tinerii, să reprezinte un motiv de a reveni la Câmpulung, pentru acelaşi tip de întâlniri.        

Ce s-a întâmplat la Câmpulung, pe 7 şi 8 februarie 2023, n-a fost o acţiune formală, bifată pentru un câştig de imagine de Principele Nicolae, căci în demersul său s-au simţit implicarea şi bucuria de a se pune la dispoziţia adolescenţilor. Care n-au ezitat să-l „descoasă” chiar cu întrebări de natură personală, simţindu-l deschis şi apropiat spiritului lor liber. Curiozităţile liceenilor de la „Dinicu Golescu” au fost asemănătoare celor ale colegilor de la „Dan Barbilian”, dar au fost şi lucruri noi pe care prinţul le-a povestit în amfiteatrul umplut şi „de-ai casei”, şi de invitaţi din afară, nerăbdători să-l vadă pe prinţ în „carne şi oase”.   

  • Cea mai frumoasă amintire despre bunicul său

„Cred că cea mai frumoasă şi fericită amintire a mea este din vara anului 2014. Când eşti mic, ai un vis. Visul meu a fost să conduc un Jeep al Regelui Mihai. Dacă ar fi fost şi cu el lângă mine, ar fi fost absolut extraordinar. La fiecare vizită în Elveţia, am mers în atelier, indiferent dacă am vorbit acelaşi lucru de o mie de ori, a fost bucuria mea şi cred că bucuria lui să vorbească despre tot ce făcea acolo. Restaura Jeep-uri. N-am înţeles tot ce mi-a povestit, el a fost inginer la suflet, ştia absolut tot, toate detaliile, de la minuscul la mare, legat de un Jeep. De mai multe ori, am ieşit cu un Jeep, dar, de data asta, n-am mai ieşit cu nimic. Mergeam înapoi spre maşina lui şi l-am oprit: ştii… e frumos afară, e soare, e cald… nu facem o plimbare cu un Jeep? S-a uitat la mine şi i-a apărut pe buze un zâmbet atât de mare! M-am bucurat foarte tare că a acceptat să ieşim. S-a dus înapoi şi a căutat cheia. Cheia a fost întotdeauna într-o cutie magnetică, ascunsă undeva. A pornit Jeep-ul şi am plecat. La un moment dat, a făcut dreapta de pe drumul principal, pe un drum de ţară, şi a oprit. Am zis: Aoleu! S-a stricat! Dar e bunicul meu care o să-l repare. A coborât de la volan. Chiar e ceva grav, cred că nu mai plecam de aici! A venit către mine şi a zis: e rândul tău. Cum adică? E rândul tău, urci tu la volan. Eu, în Jeep-ul tău? Cu mine la volan? Am început să transpir… câte emoţii am avut! N-am ştiut dacă a fost o bucurie cu adevărat sau, pur şi simplu, emoţii. Dacă se întâmpla ceva? Pentru că nu era orice fel de Jeep. A fost Jeep-ul generalului care a condus armata americană în Europa. Bunicul meu a avut acest Jeep de la el. Mi-au trecut de toate prin cap… dacă fac un accident, dacă nu frânez, dacă zgârii ceva. În acelaşi timp, o maşină din perioada respectivă, anii ’30, ’40, ’50, nu este ca una de astăzi. Când învârţi volanul, ţi se pare, din când în când, că nu se opreşte. Astăzi, mişti un pic şi se schimbă direcţia imediat. Astăzi, este un buton pentru frâna de mână. La asta tragi din bord şi continui până aproape în piept. Îmi spune: cu ambreiajul, de două ori. Apeşi de două ori, după schimbi viteza. Nu mi-a spus cum s-o opresc. Am pornit. Nu mi-a spus cum e cu frânarea. Astăzi, când frânezi, chiar opreşti. Cu asta frânezi şi speri să opreşti până să loveşti maşina din faţă. Mi-a fost atât de frică… transpiram şi mai mult, emoţii şi mai mari! Când am ajuns la semafor, am oprit la timp. E bine, mă descurc. Hai înapoi la atelier!  Atelierul lui era la ultimul etaj al unei parcări supraetajate. Nicio problemă, am prins mişcarea! Mi-a spus să accelerez, am accelerat cât am putut… acceleratorul jos de tot şi a fost o pană. Am ajuns la jumătate. Eşec! Am frânat, dar tot mergeam în spate. Atunci, el a tras frâna de mână foarte repede şi a preluat ultima bucată. A râs şi a glumit pe seama mea. Ce mă bucură este că a fost visul meu, de când eram mic, să am experienţa respectivă cu el. A fost pasiunea lui condusul, la fel ca pentru mine. Faptul că am împărţit această experienţă împreună a fost absolut deosebit pentru mine. Cred că am avut un zâmbet pe buze măcar două săptămână după, am vorbit cu toţi prietenii mei ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat.”, este un fragment al dialogului de o oră şi jumătate purtat de Principele Nicolae cu liceenii care au avut liber la întrebări.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!