Frumuseţea peisajului câmpulungean şi a împrejurimilor oraşului i-a determinat pe mai mulţi regizori români să folosească zona noastră ca decor al unor scene inserate în realizările cinematografice ale timpurilor. Unul dintre aceştia este Sergiu Nicolaescu a cărui echipă de filmare a zăbovit şi la Câmpulung şi Dâmbovicioara, unde au fost turnate mai multe secvenţe ale filmului „Ultima noapte de dragoste”, realizat în 1980. Difuzat recent de Cinemaraton, sub genericul „In memoriam Vladimir Găitan”, producţia inspirată de romanul lui Camil Petrescu a constituit o ocazie plăcută pentru musceleni de a vedea sau revedea imaginea unor clădiri de patrimoniu ale oraşului de acum mai bine de patru decenii. La Câmpulung, regizorul Sergiu Nicolaescu a filmat la Vila Golescu – Vila Ştefan -, atât în exterior, cât şi interior, şi pe strada Soldat Golescu, potrivit denumirii actuale. Străduţa care trece prin dreptul frumosului conac boieresc avea aspectul unei uliţe de ţară, fiind străbătută de trăsuri şi cai în anul consumării acţiunii, 1916, pe când izbucnea Primul Război Mondial. Şi curtea vilei avea o imagine ceva mai rurală decât o ştim astăzi, dichisită şi gata de oaspeţi umblaţi prin lume, camera de filmare zăbovind pe o căpiţă de fân sănătoasă în apropierea splendidei construcţii, care a cucerit cu arhitectura ei mai mulţi regizori români.
- Căsătoria lui Tudor cu Lena, încheiată la Primăria Câmpulung
Acţiunea filmului începe cu ziua de 13 august 1916, când, în timpul unei cine a ofiţerilor din regimentul aflat pe frontieră la Vama Giuvala – „având în stânga drumul alb al Pietrei Craiului, iar în dreapta, Bucegii” -, personajul interpretat de Vladimir Găitan, Tudor Gheorghiu, i s-a adresat superiorului: „Domnule căpitan, ştiţi… v-am mai rugat… am la Câmpulung… trebuie să fiu neapărat mâine acolo. Este o chestiune de onoare, mă înţelegeţi, nu?” „Domnule locotenent, ţi-am spus de zece ori că nu se poate! Nu se poate”, s-a răstit la el bătând în masă căpitanul Dimiu, personajul lui Corneliu Gîrbea.
Măcinat de o nelinişte puternică, locotenentul Tudor Gheorghiu rememorează ziua căsătoriei, filmată pe treptele de la intrarea în Primăria Câmpulung. Prima scenă filmată în Câmpulung este, aşadar, în faţa cele mai reprezentative clădiri a oraşului, în faţa căreia alaiul de nuntă, avându-i în centru pe Tudor şi Lena – frumoasa actriţă Joanna Pacula – era imortalizat de Sebastian Papaiani în rolul lui Petre Orghidan.
Revenind la „prezentul” filmului, locotenentul Orghidan îl anunţă pe Tudor că a reuşit să-l înduplece pe căpitan, care i-a permis deplasarea, cu condiţia ca, în seara următoare, să fie înapoi. De ce „ardea” personajul principal să ajungă la Câmpulung? Îşi bănuia soţia că-l înşeală. Căsătoria lui Tudor cu o colegă de la Universitate avusese loc cu aproape doi ani înainte de acţiunea redată în film. El, absolvent de Filozofie şi urma Belle Arte, ea, studentă la Filologie. Locuiau la marginea Bucureştiului.
- Vila Golescu şi strada Soldat Golescu apar în mai multe secvenţe ale filmului
Pe drumul parcurs călare către Câmpulung, lui Tudor i se derulează în minte episoadele legate de avocatul Andrei Nicolau, interpretat de Sergiu Nicolaescu, spre care se îndreaptă bănuielile lui că ar avea o aventură cu Lena: momentul refuzării condiţiilor bunicului pentru a-l moşteni, apoi moartea bunicului, testamentul citit de „rivalul” său, prin care lui Tudor îi lasă 4 milioane lei aur, fabrica de pâine, acţiunile societăţii Oltul, casa din Bucureşti şi Hotelul Calypso din Monte Carlo.
La Câmpulung, ajunge la Vila Ştefan, unde se retrăsese Lena. Aici rămâne peste noapte. În timpul permisiei de la Câmpulung, locotenentul Tudor îl zăreşte pe rivalul său, maiorul Andrei Nicolau. Iese precipitat din farmacia îl care se afla, cu gândul de a-l întâlni pe cel pe care îl suspecta că nu întâmplător se află la Câmpulung. Pe când colinda străzile din oraş, s-a oprit în dreptul lui trăsura colonelului Constantinescu, personajul lui Ion Besoiu, intrigat să-l vadă pe locotenent hoinărind prin oraş. Tudor îi spune că a fost trimis în misiune la Rucăr şi că şi-a permis să se abată până în oraş. Moment în care superiorul l-a anunţat că a dat ordin să nu părăsească nimeni unitatea. Acesta i-a cerut să urce în trăsură, intenţionând să-l ducă până la Dâmbovicioara, după care s-o ia pe jos.
Tudor a insistat să-l mai lase câteva ore, asigurând să se întoarce la noapte. „Urcă în trăsură sau te arestez imediat!”, i-a ordonat colonelul. Trăsura a urcat pe străduţa care duce la Vila Golescu, un drum de ţară, pietruit. Tudor intră în casă pentru a-şi lua bagajul, prilej pentru cei care urmăresc filmul să vadă interioarele vilei pentru care timpul pare că a încremenit. Înaintea reîntoarcerii soţului în unitate, Lena îi arată răvaşul primit de Nicolau, care o anunţă că, din acea zi, de la prânz, era la Câmpulung.
Drumul de întoarcere, prin Cheile Dâmbovicioarei, îi amplifică acestuia şi mai tare suspiciunea, mai cu seamă când colonelul îi povesteşte că Nicolau vine des în permisie la Câmpulung.
- Câmpulung, o ispită fatală pentru personajul principal al filmului
Ajuns la Dâmbovicioara, tânărului locotenent i-a trecut prin cap gândul nesăbuit să se întoarcă grabnic la Câmpulung, dar gestul pentru care risca să fie împuşcat a fost zădărnicit de anunţul izbucnirii războiului. Lui Gheorghiu, în fruntea Companiei a 9-a, ca vârf al avangardei, i s-a cerut să cucerească vama fără vărsare de sânge.
Rănit pe front, primeşte veşti de la colonel, cum că a întâlnit-o pe soţia Lena, care îl roagă să treacă pe la ea, fiind încă la Câmpulung. „Vestea colonelului are un efect neaşteptat asupra mea. Elena este încă la Câmpulung. În tot acest timp, m-a aşteptat singură aici, în apropierea frontului.”, este frământarea lui Tudor. Auzind că avocatul Nicolau intenţionează să ceară o permisie, tânărului Gheorghiu i se aprinde un gând. Superiorul i-a dat misiunea să împartă plicurile cu ordinele de acţiune ale regimentelor, ocazie pentru Tudor să ia drumul Câmpulungului, convins că-i va găsi împreună pe Nicolau şi soţia sa.
Ajunge la Câmpulung, leagă calul la poarta Vilei Ştefan şi intră în curte. Îşi aprinde o ţigară şi urmăreşte mişcarea din interior. Îşi vede soţia la fereastră, singură. În timp ce el îşi urmăreşte soţia, un ins din mulţimea care fugea speriată de zgomotul bombelor pe străduţa cu Vila Ştefan îi fură calul.
Auzind bombardamentele, Tudor îşi aminteşte de misiunea încredinţată de colonel. La locul luptelor, îşi găseşte camarazii căzuţi după un atac în forţă al nemţilor. A fost grav rănit şi rivalul său, maiorul Nicolau, pe care Gheorghiu îl bănuia că este la Câmpulung cu soţia sa. Nicolau îl roagă să rămână cu el până la sfârşit, moment în care Tudor îşi aminteşte din nou de ziua în care l-a cunoscut pe avocat.
Chinuit de gândul nimicirii a două batalioane din cauză că, în noaptea de 13 septembrie 1916, n-a dus plicurile cu ordinele de retragere, locotenentul Tudor Gheorghiu şi-a recunoscut vina, în ciuda insistenţelor soţiei şi chiar ale superiorilor de a lăsa lucrurile aşa cum sunt. A fost găsit vinovat de dezertare şi a sfârşit în faţa plutonului de execuţie.
Filmările au avut loc timp de o jumătate de an, între vara anului 1978 şi iarna anului 1979, la Bucureşti, Buftea, Câmpulung, Bran, Făgăraş. Chiar dacă pelicula nu a fost realizată cap-coadă la Câmpulung – cadrele cu plimbarea lui Tudor şi a Lenei prin oraş sau „urmărirea” maiorului avocat Nicolau prin oraş nefiind din Câmpulung, chiar dacă aceasta era ideea indusă privitorului -, merită vizionarea ei atât pentru acţiune, cât mai ales pentru interpretarea unor actori colosali care trăiesc în inimile iubitorilor de film românesc. „E.M.”
Sursa foto: Filmul „Ultima noapte de dragoste”