Pavy Beloiu, nepotul pictorului câmpulungean Alexandru Donici, a lansat o propunere cutezătoare autorităţilor administraţiei publice şi culturale ale municipiului: o colecţie de tablouri semnate de ilustrul său unchi, găzduită cu titlu permanent la Muzeul Câmpulung. În faţa unei asemenea iniţiative, conducerea celor două instituţii, Primăria şi Muzeul, n-ar trebui să se gândească de două ori, fiind un plus extraordinar pentru oraş să deţină o sală destinată exclusiv expunerii lucrărilor celui care, în urmă cu 53 de ani, înfiinţa Cenaclul „I.D. Negulici”. Tot în urmă cu 53 de ani, în toamna lui 1970, Alexandru Donici se stingea din viaţă. În amintirea sa, au fost iniţiate, în anii dinaintea revoluţiei, două expoziţii cu tablouri semnate de ctitorul unei veritabile Şcoli de Arte la Câmpulung. Nepotul său, Pavy Beloiu, vrea, însă, mai mult şi anume o colecţie permanentă amenajată în incinta Muzeului, pentru realizarea căreia el ar fi dispus să doneze lucrările rămase de la unchiul său. Cu ce mai deţin rudele sale, crede că s-ar strânge în jur de 20 de tablouri, pentru a încropi o expoziţie sub forma unei moşteniri lăsate Câmpulungului de urmaşii pictorului.
- În ’87 a avut loc la Muzeu o expoziţie cu 40 de lucrări ale lui Donici. De zece dintre ele nu se mai ştie nimic
Dorinţa lui Pavel Beloiu, un câmpulungean stabilit de mulţi ani în Statele Unite ale Americii, „om de cultură profund spiritual”, aşa cum l-a descris Ioan Crăciun, curatorul Galeriei „Arta”, a fost exprimată în contextul lansării albumului „Pictura în Muscel”. Album, avându-l ca autor pe Pavy Beloiu şi apărut cu sprijinul colaboratorilor şi prietenilor acestuia, Gheorghe Pristavu şi Marius Ovidiu Bascacov.
Pavy Beloiu este fratele medicului Mihai Beloiu, care, timp de 15 ani, a fost director al Spitalului Municipal Câmpulung. „Pictura în Muscel” reprezintă o reeditare, după şase ani, a albumului „Alexandru Donici”, completat cu noutăţi, despre care autorul este convins că vor rămâne în istoria Câmpulungului. Aproape jumătate din volumul recent lansat, însemnând 60 de picturi, îi este rezervată lui Alexandru Donici, iar diferenţa este împărţită între Ion Negulici, prezent cu 20 de lucrări, şi George Demetrescu Mirea, care are 100 de lucrări ilustrate în album.
Alexandru Donici, unchiul lui Pavy Beloiu, a fost soţul mătuşii acestuia, Vetuţa Donici. Considerat o emblemă a culturii oraşului, Alexandru Donici a început mişcarea plastică academică în Câmpulung, înfiinţând Şcoala de Arte şi Cenaclul „I.D. Negulici”. „Şi-a deschis casa pentru a primi Şcoala de Arte la el acasă, unde eu am crescut, pe strada Negru Vodă, nr.172, lângă Policlinică. Acolo m-am născut şi primii paşi pe care i-am făcut erau în Şcoala de Arte, care sigur a fost vizitată şi de Marian Petry şi de mulţi artişti, dintre care unii s-au dus. Îl amintim şi pe regretatul profesor Gheorghe Paulian, care a pus suflet în albumul „Alexandru Donici”.”, spunea autorul albumului ajuns, la sfârşitul anului 2022, la a treia ediţie.
Prima expoziţie de tablouri semnate de Alexandru Donici a avut loc pe când nepotul pictorului era în clasa a X-a. „Profesorul nostru de română Şerban Ţicăloiu ne-a invitat la expoziţia „Alexandru Donici”, cred că prin 1977. Apoi am făcut o prezentare la Limba română despre ce am văzut noi la expoziţie.”, şi-a amintit Pavy Beloiu.
A doua expoziţie „Alexandru Donici” a fost iniţiată de el, în 1987, cu ajutorul lui Ştefan Trîmbaciu, care se afla la conducerea Muzeului Câmpulung. „Am putut să organizăm la muzeu cea mai mare expoziţie „Donici”. Atunci, a fost posibil să strângem 40 de lucrări. Eu am venit şi cu sora lui Donici, tanti Nina, şi am adus zece lucrări din Bucureşti, despre care nu mai ştim nimic. Şi de la verii mei, şi de la fratele meu din colecţie, şi din ale mele. A fost un eveniment extraordinar, pentru că am putut să fotografiem. Profesorul Paulian le-a pozat şi datorită lui avem 60 de exponate „Donici” în această carte.”, a continuat autorul albumului.
- Câmpulungeanul Ion Negulici a deschis drumul în portretistica românească
În 2016, s-au editat două ediţii ale albumului dedicat pictorului câmpulungean. Prima a inclus numai lucrările artistului, iar în a doua au fost inserate şi comentariile lui Pavy Beloiu despre copilărie şi despre casa părintească, în care l-a cunoscut pe Donici. Care i-a făcut portretul pe când nepotul avea patru ani.
„Au mai trecut şase ani şi mă bucur că ne revedem. Lipsesc profesorul Gheorghe Paulian şi Nelu Constantin.”, a remarcat Pavy Beloiu, bucuros că, prin noua lucrare, a reuşit să promoveze mai mult încă două valori ale Câmpulungului, care depăşesc graniţele oraşului şi ale ţării: pictorii Ion Negulici şi G.D. Mirea.
„Două personalităţi marcante nu numai pentru Câmpulung, ci şi pentru cultura noastră naţională. Ion Negulici este, probabil, în toate manualele de istorie care se învaţă astăzi. Este recunoscut mai mult ca un pictor portretist şi participant la Revoluţia din 1848. Revoluţia fiind înfrântă, a fost exilat alături de Nicolae Bălcescu şi a murit în exil. Negulici a trăit numai 39 de ani, a murit de tuberculoză, dar a fost un deschizător de drum în pictura românească. A fost primul pictor trimis la studii de către statul român, la Paris şi Viena. A început în Câmpulung, la Şcoala de Pictură de lângă Biserica „Sfânta Marina”, apoi s-a dus la Iaşi, pentru că nu era şcoală de pictură la Bucureşti. Aman şi Tăttărescu au făcut-o ulterior.”, povestea autorul despre a doua personalitate căreia i-a dedicat un capitol cu 20 de picturi în lucrarea sa.
„Avem la bază ediţia din 2012 despre Negulici, pe care aţi iniţiat-o prin Ars Docendi, a fost o reeditare a volumului „Negulici”, care a fost, probabil, pentru prima dată tipărit în 1940. Deci este o noutate. Am vorbit despre Negulici că a fost cel mai mare portretist de pe vremuri, înainte de Aman şi Tăttărescu. El a deschis drumul în portretistica românească. Fiind şi la Bucureşti, şi la Iaşi, îi picta pe cei doi domnitori şi a avut acces la curţile domnitorilor din cele două provincii româneşti. L-a pictat şi pe Bălcescu în exil.”, a mai afirmat acesta.
- Pictorul câmpulungean G.D. Mirea a fost directorul Şcolii de Belle-Arte care i-a înmânat diploma lui Constantin Brâncuşi
Familia Mirea, alt nume cu rezonanţă al Câmpulungului, a dat României oameni de cultură remarcabili. După anul 2016, Pavy Beloiu a avut acces, prin bunăvoinţa ultimei descendente a familiei Mirea, medicul Anca Ruxandra Beatrice Mirea, la Vila Mirea (Casa Pionierului), proiectată de arhitectul Ion Mincu. Bunicul proprietarei Vilei Mirea a fost fratele pictorului G.D. Mirea şi al sculptorului Dimitrie Mirea, autorul bustului lui Negru Vodă din faţa Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”.
„Familia Mirea este extraordinară prin valorile pe care le-a lăsat moştenire nu numai Câmpulungului, ci ţării noastre. Mirea, cel mai mare portretist român, a fost prieten cu Grigorescu, a fost în războiul din 1877, a fost prieten cu Luchian, a fost 25 de ani director al Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti. A fost directorul care i-a înmânat diploma lui Constantin Brâncuşi. Sute de pictori au trecut prin această şcoală sub conducerea acestui mare dascăl şi mare portretist. Şi ca director la Belle-Arte, dar mai ales ca portretist desăvârşit, avea acces la regi. I-a pictat şi pe Carol I, şi pe Ferdinand. A pictat „Vârful cu Dor”, care, din păcate, zace şi acum la Moscova, unde a fost dus odată cu tezaurul naţional. „Vârful cu Dor” a fost premiat la Paris şi este, probabil, cea mai mare pictură realizată de un pictor român. Există numai o copie la Bucureşti. A adus ca şi Negulici, dar mai mult decât Negulici, faima Câmpulungului şi a României prin premiile pe care le-a luat când a fost la studii la Paris.”, sunt câteva referinţe prezentate de Pavy Beloiu despre a treia personalitate colosală a României cu origini câmpulungene.
- Pavy Beloiu: „Ar fi frumos să iniţiem o colecţie „Donici” la Muzeul din Câmpulung”
Tocmai pentru împlinirea crezului său, ca aceia care vin după noi să afle ce înseamnă cultura Câmpulungului, Pavel Beloiu a surprins publicul evenimentului de lansare a albumului cu o propunere îndrăzneaţă. „O propunere pe care n-am spus-o decât soţiei mele. Fiind din familie, eu am şase lucrări „Donici” în America, iar fratele meu, domnul doctor Mihai Beloiu, fost director al Spitalului din Câmpulung timp de 15 ani, are cinci lucrări. Dintr-odată se adună 11 lucrări. Mai am un văr în Bucureşti care are cinci lucrări. S-ar strânge cel puţin 20 de lucrări „Donici”. Fac o propunere pentru dumneavoastră. Ar fi frumos să iniţiem o colecţie „Donici” la Muzeul de Artă din Câmpulung, aşa cum în Bucureşti există Muzeul Colecţiilor. Este o propunere unică şi rămâne ca dumneavoastră s-o aveţi în vedere. O colecţie „Donici” permanentă în Câmpulung. Eu sunt dispus să donez Muzeului din Câmpulung lucrările lui Donici. Este important ca această iniţiativă să ia fiinţă la nivel de Primărie şi la nivel de Câmpulung, ca să putem continua strângerea lucrărilor şi să avem o colecţie „Donici” permanentă.”, a spus la finalul evenimentului un om care, deşi trăieşte departe de ţară, în America, şi-a păstrat nealterat spiritul de muscelean.
Magda BĂNCESCU