În partea nordică a Muscelului se păstrează cu rigurozitate un obicei ale cărui rădăcini se pierd în adâncul timpurilor. „Brezaie” este jocul „păgân” practicat de Crăciun, pe străzile şi uliţele comunelor de la margine de Muscel, încheiat cu o distracţie pe cinste, ca într-o zi de sărbătoare. Dragoslavele, Rucăr şi Dâmbovicioara au cete de brezăiaşi care menţin în actualitate o tradiţie care face unic Muscelul în ţară. Obiceiul impresionează atât prin maniera de organizare – costumaţii, personaje, număr de participanţi -, cât şi prin durata colindatului „Brezăii” pe la casele oamenilor. Prin intermediul acestei relatări vi-i prezentăm pe brezăiaşii de la Dragoslavele, graţie fotoreportajului realizat de Virgil De Bona, timp de două zile, în această localitate, în care datina a avut şi un caracter caritabil. Colindătorii au anunţat că ceea ce urmau să strângă din tariful de intrare la „Balul Brezăii” avea ca destinaţie ajutorarea persoanelor şi familiilor cu probleme de ordin material din comună.
- Un ritual cu o durată de 24 de ore de colindat încontinuu
În Ajunul Crăciunului şi în ziua de Crăciun, artistul fotograf Virgil De Bona a mers la Dragoslavele, dotat şi cu aparatul foto, şi cu drona, pentru a documenta ritualul străvechi. Ce a reuşit să surprindă… este dincolo de cuvinte! „Maratonul” brezăiaşilor, care s-a întins pe durata a 24 de ore de colindat pe la porţile dragoslovenilor cu respect şi dragoste faţă de moştenirea culturală a înaintaşilor, face subiectul unui fotoreportaj demn de presa centrală. Atât de reuşite sunt imaginile care descriu obiceiul, bucuria, fiorul, freamătul, viaţa însăşi!
„Mulţumim tuturor celor care ne-au primit în casele lor, fără dumneavoastră n-am fi reuşit să ducem tradiţia mai departe! Să ne vedem la anu’ sănătoşi!”, este mesajul de recunoştinţă al brezăiaşilor dragosloveni adresat celor care au deschis porţile gospodăriilor pentru întâmpinarea unui obicei strămoşesc.
„Un popor fără tradiţii este un popor mort şi fără identitate. De aceea mă bucur mult când văd cete de tineri bine organizaţi, ca cei de la Brezaie Dragoslavele, care au venit atât de bine pregătiţi atât vestimentar, dar şi colindul în sine, dublat de eforturile lor de a colinda 24 de ore non-stop, cu o singură pauză de masă. Dar au avut puterea şi tăria de a se ţine până la capăt. Ce energie fantastică au avut băieţii, chiar şi după 24 de ore de colindat!”, este impresia produsă fotografului martor al evenimentului care a trăit şi simţit bucuria unor tradiţii menţinute vii de tineri cu dragoste pentru moştenirea înaintaşilor, transmisă din neam în neam.
Virgil De Bona a avut bunăvoinţa de a-şi pune munca artistică din cele două zile, cât s-a aflat la Dragoslavele, la dispoziţia redacţiei noastre, pentru ca cititorii să se bucure de fotografiile sale, aşa cum s-a bucurat şi el de cele văzute în comuna musceleană.
- Crezul brezăiaşilor: „Tradiţia este vie şi creatoare, noul în vechi şi vechiul în nou”
Punctul culminant al evenimentului l-a constituit „Balul Brezăii”, pe care organizatorii l-au anunţat cu o lună mai devreme, ca să aibă timp lumea să se pregătească. Adică să nu-şi facă alte planuri în ziua de 25 decembrie. Şi ce frumos l-au anunţat! Atât de multă inspiraţie au strecurat în invitaţia lor încât ne este cu neputinţă să nu vă prezentăm versurile cu care au îmbiat oamenii la petrecere. În deschiderea balului, participanţii urmau să fie colindaţi de către Grupul de colindători „Răscovăitorii din Dragoslavele”, moment propus în susţinerea crezului celor implicaţi în păstrarea şi promovarea tradiţiilor muscelene. Şi anume: „Tradiţia este vie şi creatoare, noul în vechi şi vechiul în nou.”
- „S-a zvonit pe înserat
- -Va fi mare bal, în sat!
- Vă invită lume bună
- Să veniți cu mic, cu mare,
- Că e zi de sărbătoare!
- Vom petrece, vom juca,
- Lăutarii ne-or cânta.
- Avem şi răscovăitori,
- Că e-n prag de Sărbători.
- Aşadar, lăsaţi tigaia
- Şi primiţi cu toţi Brezaia
- Să aveţi belşug în casă
- C-aşa e datina noastră!”
Astfel a sunat invitaţia irezistibilă pentru dragosloveni şi nu numai de a le fi părtaşi organizatorilor la o seară dedicată tradiţiei, muzicii şi jocului, voia bună fiind garantată. Petrecerea a avut loc la Căminul Cultural din Dragoslavele, fiind invitată să întreţină atmosfera de bună dispoziţie formaţia „Modern” din Mioveni. Pentru cei care n-au primit „Brezaia” şi cei care nu sunt locuitori ai comunei a fost stabilită o taxă de intrare, redusă ca valoare, intenţia organizatorilor fiind ca fondurile colectate din această sursă să ajungă la familiile mai puţin norocoase din localitate, pentru a avea parte de un Crăciun cum se cuvine.
- Colecţionarul Ionuţ Fintoiu: „A treia zi, se face un bal, în care este îngropată „Brezaia” cu alai, exact cum se face o înmormântare reală. Este o trecere de la anul vechi spre anul nou”
Despre „Brezaie”, ca obicei specific Nordului Muscelului, au relatat, în ziua de Crăciun, jurnaliştii de la emisiunea „Din lumea satului”, difuzată de postul Agro TV. Emisiunea a conţinut un reportaj realizat în comuna Dâmbovicioara, însă obiceiul este acelaşi şi în localităţile din vecini, Rucăr şi Dragoslavele, care se transformă, de sărbătoarea Crăciunului, „într-un fel de scenă pentru desfăşurarea unui teatru popular.” „Brezaia” este un obicei întâlnit doar în acest colţişor de ţară. Tinerii se organizează în cete şi pleacă la colindat, alături de un personaj cu cioc şi solzi, ce plescăie şi joacă pe uliţele satului. Personajele principale sunt „Brezaia” şi „Moşul Brezăii”. Cel din urmă se remarcă după hârca din spinare, o piele de oaie sau capră, şi măciuca din mână. „Brezaia”, recunoscută după ciocul de lemn şi după pelerina acoperită de basmale de diferite culori şi modele, este soţia „Moşului”. Alături de cei doi, despre care se spune că ar simboliza personajele biblice Irod şi Irodiada, cetele de colindători pornesc pe uliţele satului în noaptea de Ajun.”, au reţinut realizatorii reportajului tv.
Colecţionarul de costume populare rucărean, Ionuţ Fintoiu, a descris pentru telespectatori în ce constă tradiţia. „Un alt obicei din seara de Crăciun este umblatul cu „Brezaia”. „Brezaia” este un obicei local, care se desfăşoară în partea de Nord a Argeşului şi constă într-o capră alcătuită din mai multe baticuri. Baticuri luate de la fetele din sat, niciodată baticuri luate din casă. Adică te întâlneai cu fata pe stradă şi îi cereai baticul, nu intrai în casă să-i iei baticul. „Brezaia” o organizează doar bărbaţii necăsătoriţi. În seara de Ajun se pleacă cu „Brezaia”. Se începe de la casa primarului. La preot nu se merge cu „Brezaia”, care este asociată cu diavolul. Se pleacă de la casa primarului şi… până la ultimul locuitor, se colindă în funcţie de starea materială a celui care primeşte. Şi atunci avem „colind de fată”, „colind de băiat” şi „colind de casă nouă”. După terminarea acestui obicei, spre dimineaţă, până să răsară soarele – nu se umblă cu „Brezaia” după ce a răsărit soarele -, a treia zi, se face un bal, în care este îngropată această „Brezaie” cu alai, exact cum se face o înmormântare reală. Este o trecere de la anul vechi spre anul nou.”, a povestit Ionuţ Fintoiu esenţa obiceiului.
Magda BĂNCESCU
Sursa fotografiilor: Virgil De Bona
