Dâmbovicioara, cu peisajele sale ireal de frumoase şi muscelenii săi gospodari, din nou în presa centrală! Nu oricând, ci în ziua de Crăciun, când, într-un moment de relaxare, văzul şi auzul telespectatorilor s-au predat minunăţiilor naturii, dar şi din colecţiile populare ale dâmboviciorenilor păstrători ai unor obiceiuri străvechi. Unele întâlnite doar în acest colţişor de ţară, aşa cum este „Brezaia” sau fota cu berze, care conferă unicitate acestei regiuni a României. Dâmbovicioara a încheiat ediţia de sărbătoare a emisiunii „Din lumea satului”, difuzată de postul Agro TV şi prezentată de îndrăgita actriţă Adriana Trandafir. Raluca Busioc, coordonatorul Centrului de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara, a fost implicată, trup şi suflet, în munca de pregătire a momentelor filmate de jurnaliştii de la Bucureşti, alături de alţi membri ai comunităţii locale, care au dat o mână de ajutor. Atât în faţa, cât şi spatele camerei de filmat.
- Dâmbovicioara, „solemnă, cochetă, precum toate aşezările ce păstrează în esenţa lor vechiul şi noul”
Pentru a vă arăta cât de impresionaţi au fost jurnaliştii bucureşteni de splendoarea localităţii de sub munte, vom păstra redactarea realizată pentru reportajul căruia i s-au alocat douăzeci de minute din formatul de o oră şi un sfert. Realizatorii emisiunii „Din lumea satului” l-au plasat la final, pentru ca vizionarea imaginilor de vis surprinse la margine de Muscel – pentru cadrele de la înălţime s-a folosit drona – să rămână întipărite în memoria privitorului şi după încheierea minunatei călătorii în lumea îndeletnicirilor de la Dâmbovicioara.
„Nu există identitate naţională dacă nu vorbim şi despre tradiţii, despre obiceiuri, dar, mai ales, despre oamenii simpli de la sate, care ne primesc cu braţele deschise de fiecare dată când le suntem în casă. De Crăciun mergem în judeţul Argeş, la Dâmbovicioara, în umbra coloşilor de stâncă din Parcul Natural Piatra Craiului.”, a anunţat prezentatoarea Adriana Trandafir destinaţia reporterilor.
Povestea, aşa cum a fost surprinsă şi depănată de musafirii dâmboviciorenilor, sună astfel:
„Aproape de porţile infinitului, până-ntr-acolo se întinde regatul munţilor. Este locul în care pământul întâlneşte cerul, iar stâncile eliberează din strânsoarea lor râuri limpezi şi repezi. Plămădite la adăpostul munţilor, satele româneşti sunt leagăne de istorie, de legende, de tradiţie. Aici se scrie încă identitatea românilor.”
Reportajul de la Dâmbovicioara începe în cântecul muntencelor, nelipsit de la şezătorile satului: „Foaie verde, foi ca viţa, / Frumos curge Dâmboviţa, / Coboară din vârf de munte / Printre stâncile cărunte.” „La 1.200 de metri altitudine, în umbra dragonilor de stâncă din masivul Piatra Craiului, se află comuna Dâmbovicioara din judeţul Argeş. Solemnă, cochetă, precum toate aşezările ce păstrează în esenţa lor vechiul şi noul. Satul românesc şi universul lui restrâns s-au schimbat, dar nu într-atât încât să nu ne mai reamintească de unde am plecat. Astăzi este sărbătoare peste munţi, peste râuri, peste case.”
Jurnaliştii s-au oprit, pentru început, la preotul Daniel Nonoşel, parohul Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din satul Podu Dâmboviţei. De altfel, reportajul începe şi se încheie la biserica din comună. „Pe întreg pământul, unde se propovăduieşte numele lui Iisus Hristos, se prăznuieşte şi Naşterea Sa. În fiecare an, în fiecare clipă, această sărbătoare aduce cu sine un suflu proaspăt de dragoste şi de lumină. În fiecare casă, în fiecare familie, în fiecare suflet au loc pregătiri pentru această zi.”, sunt cuvintele cu care i-a întâmpinat pe jurnalişti preotul Daniel Nonoşel.
- Colecţionarul de costume populare Ionuţ Fintoiu: „Movul este culoarea etalon a Muscelului”
„Vremurile noi au adus cu ele alte obiceiuri, dar sfinţenia acestui moment însemnat pentru creştini s-a păstrat. Bătrânii, ultimii păstrători ai tradiţiilor, trăiesc Naşterea Domnului cu smerenie şi cu respect. Este momentul în care bătrânele deschid cuferele de zestre şi scot comori: costume cu simboluri, în culorii vii, istorii întregi ţesute în pânză.”
Din acest moment, gazda reporterilor a devenit colecţionarul Ionuţ Fintoiu, care le-a prezentat câteva dintre cele mai atractive costume populare deţinute. „Portul popular reprezintă identitatea noastră populară, semnul şi simbolul nostru ca oameni şi ca naţiune. O să începem cu un costum de culoare turcoaz, care era purtat în ziua de Crăciun de o fată. Este un costum cusut în perioada dintre Paşte şi Crăciun, când era obligatoriu să ai un costum nou la o aşa mare sărbătoare. Are model floral, motivele geometrice intervin în costumul popular abia după căsătorie. Aşa cum ştim cu toţii, motivul geometric reprezintă fertilitatea. Trecem către un costum mov. Movul este culoarea etalon a Muscelului. Cine nu are un costum mov în colecţie sau în garderobă deja nu aparţine zonei. Aici este un costum negru, care este purtat până în perioada de 40-45 de ani, completat cu marama, este un costum negru ceva mai recent, din anii ’90, şi terminăm cu un costum negru de văduvă, care are asortat, ca element, broboada.”
- Raluca Busioc şi ajutoarele sale au pregătit impecabil camera Centrului de Informare şi Promovare Turistică
Următoarea oprire a jurnaliştilor: Centrul de Informare şi Promovare Turistică de la Dâmbovicioara, pregătit impecabil de Raluca Busioc şi ajutoarele sale, ca decor pentru o filmare de sărbătoare. „Aseară, pe-nserate / Fecioara Maria / În Bethleem cetate / Călătorind sosea. / Şi fiind obosită / Sălaş îşi căuta, / Şi-n Bethleemul mare / Nimenea n-o primea.”, este un fragment al tulburătorului colind cu care au fost întâmpinaţi oaspeţii de către patru dâmboviciorence prezente la toate evenimentele din viaţa satului: Elena Busioc, Viorica Ochi, Georgeta Benga şi Cornelia Uretu.
Cele patru muscelence colindă lângă bradul împodobit cu decoraţiuni din hârtie creponată colorată – o parte dintre ele realizate de copiii de la şcoala din localitate – şi masa pe care gazdele au aşezat cozonac şi lumânări roşii, ornate cu globuţele. În acest timp, camera tv insistă pe detaliile cusăturilor pieselor din componenţa costumului popular: ia, fota, marama. Raluca Busioc a fost ajutată cu decoraţiunile de Crăciun pentru înfrumuseţarea odăii ţărăneşti de Mihaela, mama uneia dintre fetiţele care colindă în reportaj. De asemenea, a dat o mână de ajutor la pregătiri şi Florentina, mama a doi dintre copiii care apar în materialul filmat, Maia şi Matei. Bradul a fost adus de consilierul Dorin Olteanu, care s-a alăturat astfel echipei Ralucăi implicate în cel mai dificil proiect al său din 2022. Este de înţeles, de vreme ce Dâmbovicioara trebuia să apară ireproşabil la un post tv naţional, ca o veritabilă staţiune turistică de interes naţional.
- Fota cu berze face din Nordul Muscelului un loc unic în ţară
„Câte poveşti, câte legende, toate făurite cu har şi transmise dincolo de timp! Dâmbovicioara, cu peisajele sale aproape fantasmagorice, cu cele aproape 50 de peşteri şi grote, cu fabuloasele sale chei săpate în stâncă, este un tărâm în care vechii haiduci ai munţilor trăiesc încă în memoria celor de azi.”
Georgeta Benga: „Pe vremuri, se spunea că la Peştera Dâmbovicioara au locuit, ani de zile, Fulga şi Budac, iar sătenii le duceau de mâncare. Au fost refugiaţi în munţi şi au stat în Peştera Dâmbovicioara. Chiar în peşteră! Nouă, de fapt, ne zic fulgani. Fulganii au fost un neam foarte bogat. Şi s-a dus vestea… de exemplu, când ajungem la o nuntă la Rucăr, la Dragoslavele sau la Podu Dâmboviţei, se zice: fulganii dau dar mare! Să ne ferim. Fiecare să stea la masa lui. Asta este o tradiţie, dar o legendă foarte veche şi adevărată.”
„Aşa arată icoanele vii, cu chipul alb, cu ochii încă senini, deşi au plâns de-a lungul vremii, cu sufletul curat, deschis, deşi păstrează în sinea lor dureri şi doruri. Sunt mamele, bunicile care au crescut în poala lor nepoţii. Sunt femeile care aprind candela în prag de sărbătoare. Datorită lor, satul românesc încă trăieşte.”
Cornelia Uretu: „Un costum naţional din această zonă se compune din ie, fotă, tunică, încălţăminte. Odată se purtau opinci. Acum, poartă fiecare ce are. Iile le făceam noi. Mergeam după oi, după vaci cu cusătura în mână. Când ne căsătoream, trebuia să avem câte 10-11 costume. Că, dacă nu aveai, ziceau că eşti fată săracă. Părinţii ne dădeau din zestrea lor plocate, macate… tot ce trebuia la o casă nouă. Noaptea ne duceam la şezători şi ne întreceam cu firele, care mai de care coseam mai iute. Dar nu ne lăsam niciuna la alta. Mă simt ca în tinereţe. Chiar astăzi, când m-am îmbrăcat în costum şi a venit o cumnată pe la mine, îi zic: „Bine că ai venit, ca să mă aranjezi.” Îmi zice: „Vai de mine, eu le-am vândut pe toate! Ce frumoasă eşti în costum!” Mie mi-a plăcut să am costumele mele. Le-am dat la fete, le-am dat la nurori, că aşa e datina noastră.”
„Costumul popular nu se purta la voia întâmplării. În satele de odinioară, prin culori şi simbolurile ţesute pe el, se transmiteau mesaje legate de starea materială a celui care îl purta. Din portul popular muscelean, fota cu berze era nelipsită. Aceasta este ţesută cu fir metalic şi mătăsuri colorate. Fota cu berze este elementul distinctiv prin care costumul din această regiune devine unic în ţară. Astăzi, costumul popular este un simbol al îndârjirii ţăranului român de a-şi păstra identitatea. De a fi unic, de a fi inconfundabil.”
- Viorica Ochi are atâtea comenzi pentru ii, încât îi este teamă că nu le-ar putea onora pe toate
Elena Busioc le-a povestit musafirilor despre colindele care se cântă în noaptea de Crăciun şi despre obiceiurile nealterate de timpuri. Şi anume mersul prin sat cu „Sorcova”, „Roscovăitul”, „Pluguşorul” şi „Steaua”. „Sunt foarte multe colinde care se păstrează la noi în comună.”, spunea aceasta.
„În Ajunul Crăciunului, Dâmbovicioara devine un fel de scenă pentru desfăşurarea unui teatru popular. „Brezaia” este un obicei întâlnit doar în acest colţişor de ţară. Tinerii se organizează în cete şi pleacă la colindat alături de un personaj cu cioc şi solzi, ce plescăie şi joacă pe uliţele satului. Personajele principale sunt „Brezaia” şi „Moşul Brezăii”. Cel din urmă se remarcă după hârca din spinare, o piele de oaie sau capră, şi măciuca din mână.” Lui Ionuţ Fintoiu i se datorează o prezentare captivantă a unui obicei întâlnit doar în Nordul judeţului: „Brezaia”, căreia îi vom dedica o relatare separată de acest articol.
„Foaie verde şi-o lalea, / Iată şi pe mândra mea, / Fată mândră din Muscel, / Cu mijlocul subţirel.”, sunt alte ritmuri care ne conduc către savuroasa Viorica Ochi, o prezenţă constantă în proiectele Ralucăi Busioc.
Viorica Ochi: „Sunt singura din sat care mai cos ie. Comenzi aş avea, dar nu vreau să le mai iau, că mi-e teamă că nu le pot rezolva pe toate, că n-am cum. Ie, fotă, legătoare şi batic… După ce ne căsătoream, nu puteam să mai stăm cu capul gol. Era imposibil aşa ceva. Este costumul de Muscel, al nostru, care se poartă în această zonă. Nu sunt în altă parte costume ca la noi.”
„În Ajunul Crăciunului, în Dâmbovicioara zilelor noastre mai sunt copiii care îmbracă costumele populare, albe precum neaua şi ţesute cu fir roşu. E voioşie şi emoţie în ochii lor, dar şi un fel de apăsare. Ei sunt cei care vor vesti Naşterea Domnului şi înţeleg pe deplin însemnătatea acestei clipe. Preotul satului este primul pe care îl vor colinda.”
Aşa cum punctam mai înainte, reportajul început la biserica din Podu Dâmboviţei s-a încheiat tot aici, cu un recital de colinde cântate de un grup format atât din copii, cât şi din femeile talentate ale satului. Viorica Ochi a avut bucuria de a fi colindată de Alexia şi Mirabela, care i-au bătut la uşă: „Primiţi cu steaua?” „Poftiţi. Bine aţi venit!”, s-a bucurat de vizită Viorica Ochi, care le-a răsplătit pe fetiţe cu nuci şi covrigi.
„Pe vremuri, colindătorii treceau doar pragul caselor în ale căror ferestre se vedea flacăra unei lumânări. Doar acolo vestea Naşterii Domnului se transforma în miracol.”
Materialul realizat de reporterul Laura Zmaranda şi operatorul Ciprian Luca poate fi vizionat pe canalul de Youtube al emisiunii „Din lumea satului” – Agro TV (https://www.youtube.com/watch?v=vEyzkuKhqVc).
Felicitări, Raluca Busioc! Felicitări dâmboviciorenilor care ştiu să arate lumii ce au mai frumos!
A consemnat Magda BĂNCESCU
Sursa imaginilor: Din lumea satului – Agro TV şi muscelenii de la Dâmbovicioara implicaţi în realizarea reportajului
