MÂNGÂIERE
2 CORINTENI 1:3-7
3.„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, 4. care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! 5. Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos, avem parte din belşug şi de mângâiere. 6. Aşa că, dacă suntem în necaz suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi. 7. Şi nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere.”
Cuvântul confort – echivalentul mai popularului mângâiere – este format din cuvintele latine con şi forte care au sensul de încurajare reciprocă. Îmbărbătarea este reciprocă. Ştiu că mulţi dintre dumneavoastră faceţi această lucrare, la care fiecare creştin este chemat. Toţi putem cădea în descurajare. În viată întâlnim deseori încercări şi avem nevoie de mângâiere. Să ne implicăm în această lucrare. Să încercăm să ne cunoaştem semenii şi să fim gata să mângâiem pe cei întristaţi şi apăsaţi. Să studiem Cuvântul Său şi să primim sfaturile Sale înţelepte.
Dumnezeul nostru este „Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri”. Ce mare binecuvântare să-L cunoşti şi să-L ai!
CONCLUZIE
Acest Dumnezeu îşi deschide larg braţele spre lume şi cheamă bărbaţi şi femei să vină la El, pentru a deveni copiii Săi, membrii în familia Sa. Trebuie doar să crezi în Fiul Său, în Hristos, care a devenit om, a purtat păcatele noastre şi a murit în locul nostru. Priveşte la El. Crede în El. Când faci lucrul acesta ai toate păcatele iertate şi Dumnezeu te primeşte ca pe copilul Său. El te poartă totdeauna pe braţele Lui veşnice.
IZBĂVIRE
2 CORINTENI1: 8-11
8.În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nu mai trăgeam nădejde de viaţă. 9. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine ci în Dumnezeu care înviază morţii. 10. El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă. 11. Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi.
Când citim Biblia este imposibil să nu reţinem că viaţa sfinţilor sau viaţa creştină nu este o viaţă uşoară, ci o viaţă de încercări şi de necazuri. Nu ne place s-o ştim şi sunt convins că unii încearcă să combată ideea unei vieţi pline de necazuri. Totuşi, când citim 2 Corinteni nu putem nega această realitate. În primele opt capitole, cuvântul „necazuri” este întâlnit în mod repetat iar în primele opt versete din capitolul 1 acest cuvânt este folosit de opt ori. Este dovada clară că trebuie să învăţăm lecţia oferită de întreaga Biblie. Citiţi viaţa Patriarhilor, a Psalmiştilor, a Profeţilor. Ei au trăit lupte intense. Şi apostolul Pavel a trecut prin multe necazuri. Putem observa şi în textul de astăzi. Pavel vorbeşte despre necazul din Asia care l-a apăsat peste măsură de mult, care a fost mai presus de puterile sale. El spune că pierduse chiar nădejdea supravieţuirii. N-au avut numai apostolii asemenea experienţe ci toţi oamenii lui Dumnezeu care luptă pentru „credinţă”. Martin Luther a înţeles bine mesajul transmis de Pavel în textul de care ne ocupăm în această dimineaţă. Într-o împrejurare, Luther scria: „Pentru mai bine de o săptămână, am fost închis în spatele porţilor morţii şi ale iadului. Mi-au tremurat toate mădularele”. Probabil se considera uitat de Dumnezeu, dar nu era cu siguranţă. Nu suntem niciodată uitaţi de Dumnezeu. În mijlocul suferinţelor, Luther a învăţat că Dumnezeu este credincios.
De fapt, el dorea să scrie o carte despre „Necazuri” pentru că – zicea el – fără necazuri „niciun om nu poate înţelege Scriptura, credinţa, frica sau iubirea lui Dumnezeu”.
Şi Pavel credea că necazurile ne pot ajuta să înţelegem iubirea lui Dumnezeu. Iată lecţia pe care o putem învăţa din 2 Cor. 1:8-11: necazurile îngăduite de Dumnezeu nu vin pentru a ne distruge ci pentru a ne binecuvânta, pentru a ne apropia cât mai mult de Dumnezeu. Pavel ÎI numise: „Dumnezeul oricărei mângâieri”. O făcuse la modul general. Acum el oferă elemente specifice şi dă o lecţie cu exemple concrete de suferinţe şi de mângâieri din viaţa lui personală.
Publicat din cartea „Dumnezeul oricărei mângâieri” de Dan Duncan
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung.
Telefon contact: 0745.021.424