HAR ŞI PACE
2 CORINTENI 1:1-2
1.Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, şi către toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia: 2. Har şi pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
CONDIŢII LOCALE ŞI DATE ISTORICE
Aceşti credincioşi în Domnul Isus Hristos se caracterizau prin două lucruri. Mai întâi, ei erau „Biserica lui Dumnezeu”. Aveau cu adevărat un mare privilegiu prin faptul că erau creştini. „Biserica” vine de la grecescul ekklesia – care înseamnă „chemat din”. În secolul 1 însemna „adunare” sau „congregaţie”. (Fapte 19:32) Avem, astfel, perspectiva originii Bisericii: ea este chemată din… mai precis chemată de Dumnezeu din lume. Dumnezeu îşi zideşte Biserica. Ea este lucrarea harului dat de Dumnezeu. Scrisoarea lui Pavel nu este adresată Bisericii din Corint ci Bisericii lui Dumnezeu. Toţi membrii Bisericii sunt „sfinţi” – puşi deoparte pentru Dumnezeu. Pavel nu se adresează unui grup din cadrul Bisericii, ca şi cum sfinţenia ar fi doar privilegiul unei mici caste, al unei elite care să formeze un grup aparte în Biserică. Toţi creştinii din Corint şi din Ahaia erau sfinţi. Şi în Epistola l-a, Pavel se adresează tuturor credincioşilor, consideraţi „sfinţi”.
Urmează, totuşi, ceva semnificativ. Se pare că, dintre Bisericile Noului Testament, Biserica din Corint este cea mai lipsită de maturitate, cea mai înclinată spre lume. Totuşi apostolul Pavel numeşte pe credincioşii din Corint „sfinţi” chiar dacă în 1 Corinteni 3:3 Pavel îi numeşte „carnali”. Putem astfel învăţa ce înseamnă „sfânt” în cărţile Noului Testament, şi, totodată ce nu înseamnă „sfânt”. Accentul este pus nu pe caracter ci pe poziţie. Credincioşii care cred în Domnul Isus sunt îndreptăţiţi: sunt aşezaţi în Hristos, sunt declaraţi drepţi nu din pricină că sunt drepţi prin ei înşişi ci deoarece Hristos le-a înlăturat vinovăţia şi le-a conferit neprihănirea Lui. Iată poziţia credinciosului: înaintea lui Dumnezeu el sau ea sunt consideraţi sfinţi. Dar sfinţii nu sunt fără păcat. Noi suntem nişte păcătoşi, îndreptăţiţi prin harul lui Dumnezeu. Iată poziţia noastră de oameni credincioşi. Expresia apostolului Pavel din Romani 4:5 este foarte semnificativă şi demnă de luată în seamă. Dumnezeu – spune textul – „este Cel Ce socoteşte pe păcătos neprihănit”.
Acum, fără îndoială „sfinţii” lui Dumnezeu, cei puşi deoparte pentru El „sunt sfinţiţi”. Ei sunt schimbaţi după înfăţişarea lui Hristos. Despre această schimbare vorbeşte Pavel în cap. 3. În umblarea noastră de zi cu zi suntem chemaţi să năzuim spre sfinţenie, astfel încât să ne ocupăm din ce în ce mai des, chiar şi în privinţa experienţelor, adevărata noastră poziţie. Condiţia sfinţirii noastre trebuie să pună starea noastră de îndreptăţiţi în Hristos în acord cu viaţa noastră trăită în tot mai multă sfinţenie, în asemănare cu Domnul Hristos, Modelul nostru Perfect. Noi nu ne mai îndreptăţim. Când am crezut în Domnul Isus, am fost perfect îndreptăţiţi în El. Ce har bogat! În Hristos avem o mântuire, deplină, soarta noastră veşnică a fost definitiv hotărâtă la Cruce şi avem, prin credinţă, mântuirea deplină şi veşnică de care ne bucurăm. Problema poziţiei noastre înaintea lui Dumnezeu este deplin rezolvată.
„Sfânt” este, cu alte cuvinte ,,credinciosul în Domnul Isus Hristos care a devenit „un păcătos îndreptăţit, dar unul care, prin harul lui Dumnezeu, este în mod continuu transformat după înfăţişarea lui Hristos…” Şi cum Pavel era „apostol prin voia lui Dumnezeu” şi tu eşti sfânt tot prin voia lui Dumnezeu, nu prin „voinţa liberă”. Înainte de întoarcerea la Dumnezeu, voinţa ta era liberă doar pentru a se răscula împotriva Lui. Dar Dumnezeu ţi-a schimbat inima. Suntem mântuiţi doar prin harul suveran oferit de Dumnezeu.
Versetul 2: Ajungem acum la rugăciunea lui Pavel pentru Corinteni şi pentru creştinii din Ahaia prezentată în v. 2. El cere „har şi pace de la Dumnezeu pentru ei”. Nimic nu poate da unei persoane mai multă pace decât conştienta faptului că el/ea e acceptat(ă) necondiţionat de Dumnezeu şi are siguranţa iubirii Lui veşnice. Iată ce aduce păcătosului îndreptăţirea prin credinţă: iată ce înseamnă să fii sfânt! Apostolul Pavel doreşte să-i ajute pe Corinteni să fie deplin încredinţaţi de această realitate. De aceea, Pavel scrie: „Har şi pace vouă, de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos.” Harul si Pacea – favoarea lui Dumnezeu şi roada ei însumează toate binefacerile răscumpărării… Ele sunt la îndemâna celor răscumpăraţi: credincioşii reprezintă obiectele dragostei necondiţionate a lui Dumnezeu şi obiectele harului Său. De aceea noi avem pace cu Dumnezeu.
Publicat din cartea „Dumnezeul oricărei mângâieri” de Dan Duncan
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung
Telefon contact: 0745.021.424