Municipalitatea a câştigat la Tribunalul Argeş procesul cu moştenitorii proprietarului Hotelului Regal, care revendică întreaga clădire. De 17 ani, urmaşii sunt proprietarii etajului, însă aceştia cer tot, aşa că, în 2019, lungului şir de procese i s-a adăugat unul aflat în derulare în prezent. Litigiile au început cu mai bine de 20 de ani în urmă, fiind iniţiate de nepoţii lui Gheorghe I.Ştefănescu, din partea fiului acestuia, decedaţi şi ei între timp. Proprietarul Hotelului Regal a avut şi o fată, ale cărei fiice, Crizanţa Smaranda Alexandra Ionescu şi Constanţa Elena Domnica Negulescu, domiciliate în SUA, continuă lupta, alături de alţi trei descendenţi.
Procesul prezentului a fost pierdut de aceştia în 2020, la Judecătoria Câmpulung. În 2022, au pierdut şi la Tribunalul Argeş. Pe 2 iunie 2022, instanţa s-a pronunţat admiţând apelul Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice. Magistratul a schimbat sentinţa Judecătoriei Câmpulung, care dăduse câştig de cauză Primăriei pe considerentul puterii de lucru judecat. Tribunalul, însă, a respins acţiunea ca inadmisibilă. Instanţa a anulat, ca netimbrat, apelul reclamanţilor Alin Dragoş Ştefănescu, Doina Ştefănescu şi Simona Elena Ştefănescu. Iar pe celelalte două reclamante, Crizanţa Smaranda Alexandra Ionescu şi Constanţa Elena Domnica Negulescu, le-a obligat să plătească autorităţilor câmpulungene suma de 2.000 de lei reprezentând onorariul avocatului. Hotărârea Tribunalului Argeş nu este definitivă, perdanţii având dreptul să facă recurs faţă de cele stabilite la începutul lunii.
Moştenitorii, care deţin etajul, vor şi terenul, parterul, mansarda şi subsolul
În timpul mandatului de primar al lui Liviu Ţâroiu s-a deschis un nou proces pentru dobândirea întregului imobil de către moştenitorii care deţin doar etajul. Acţiunea iniţiată pe 13 iunie 2019, la Judecătoria Câmpulung, a opus următoarele părţi: Crizanţa Smaranda Alexandra Ionescu, Constanţa Elena Domnica Negulescu, Alin Dragoş Ştefănescu, Doina Ştefănescu şi Simona Elena Ştefănescu, în calitate de reclamanţi, iar ca pârâţi, Municipiul Câmpulung, Statul Român, prin Ministerul de Finanţe, respectiv Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice, şi Primăria Câmpulung, prin primarul său.
Litigiul s-a încheiat tot în timpul lui Ţâroiu, pe 4 martie 2020, cu un verdict favorabil autorităţilor noastre. Întrucât, în primăvara acelui an, s-au formulat apelurile la Tribunalul Argeş, când a ajuns primar, Elena Lasconi a propus angajarea unui apărător profesionist, ca să fie eliminat în totalitate riscul de a pierde clădirea.
Iată care erau pretenţiile celor cinci moştenitori care au pierdut acţiunea de la Câmpulung, pe motiv că revendicările lor au mai fost tranşate o dată. Aceştia au susţinut la proces, prin avocatul lor, că au în natură etajul Hotelului Regal şi că parterul nu le-a fost restituit şi nici n-au primit bani pentru el. Cei cinci solicitau Judecătoriei să-i oblige pe pârâţi să le lase „în deplină proprietate şi posesie” imobilul compus din teren, parter, mansardă şi subsol, care fac parte din construcţia fostă proprietate a lui Gheorghe I.Ştefănescu, decedat în anul 1935.
În 2001, Tribunalul impunea autorităţilor să restituie moştenitorilor toată clădirea
Prin Decretul nr.92/1950, Hotelul Regal a fost preluat de stat, prin naţionalizare, de la Gheorghe I.Ştefănescu. Hotelul se găsea la etaj, după cum a reieşit dintr-un proces verbal de constatare încheiat de delegaţii Camerei de Comerţ în vara anului 1948. Potrivit decretului de naţionalizare, imobilul avea 22 de apartamente. Naţionalizarea s-a făcut pe numele lui Gheorghe I.Ştefănescu. Fiul acestuia, Gheorghe Gh.Ştefănescu, a înregistrat la Camera de Comerţ şi Industrie Piteşti, în anul 1938, firma cu emblema „Hotel Regal”. Lucru care nu dovedea că patronul societăţii era şi proprietarul imobilului.
După anul 1990, M.M. Ştefănescu, nepotul lui Gheorghe I.Ştefănescu şi fiul lui Gheorghe Gh.Ştefănescu, a solicitat să-i fie restituit în natură imobilul. Cererea i-a fost respinsă, întrucât se întemeia pe Legea nr. 112/1995 şi privea un imobil care nu avea destinaţia de locuinţă la data preluării de către stat. În anul 1997, acelaşi nepot, M.M. Ştefănescu, a revendicat la Judecătoria Câmpulung întregul Hotel Regal, acţionând în instanţă RA Edilul şi Consiliul Local Câmpulung. Pe 15 iunie 1997, Judecătoria Câmpulung a admis acţiunea, însă Tribunalul Argeş a schimbat în totalitate sentinţa şi a respins cererea ca inadmisibilă. Motivul: situaţia juridică a altor imobile decât cele ce fac obiectul Legii nr.112/1995 se reglementează prin legi speciale. Şi recursul a fost respins printr-o decizie civilă din 18 iunie 1998.
În anul 2001, fiii lui Gheorghe Gh.Ştefănescu – nepoţii proprietarului Hotelului Regal -, M.M. Ştefănescu şi A. Gh.Ştefănescu, au iniţiat o acţiune, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru restituirea în natură a imobilului. Celor doi moştenitori, M.M. Ştefănescu şi A.Gh.Ştefănescu, Primăria le-a respins, în 2001, notificarea. Prin urmare, cei doi au contestat dispoziţia administraţiei publice la Tribunalul Argeş. Printr-o sentinţă din 9 octombrie 2001, Tribunalul a anulat dispoziţia primarului George Bălan şi a dispus retrocedarea întregului imobil în natură. Hotărârea Tribunalului Argeş a rămas definitivă printr-o decizie civilă din 29 aprilie 2002. Pe cale de consecinţă, pe 25 iunie 2002 s-a trecut la punerea în posesie cu ajutorul executorului judecătoresc Mihai Ion Mitu.
Separat de acţiunea nepoţilor lui Ştefănescu, nepoatele au cerut şi ele jumătate din clădire
Răsturnare de situaţie în anul următor! Pe 31 martie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia Curţii de Apel şi sentinţa Tribunalului Argeş şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal. Curtea dispusese efectuarea unei expertize privind atât construcţia propriu-zisă , cât şi terenul aferent. Astfel, procesul verbal de punere în posesie din 2002 şi-a pierdut puterea juridică.
Din nou, Tribunalul Argeş a stabilit retrocedarea întregului imobil. Se întâmpla pe 1 iulie 2004. Însă, pe 8 februarie 2005, în apelul declarat de Primăria Câmpulung, Curtea de Apel Piteşti a decis ca petenţilor să le fie restituit doar etajul. Instanţa a considerat că statul a preluat abuziv doar etajul în care funcţiona hotelul, pentru care se cuveneau măsuri reparatorii.
În afara băiatului lui Gheorghe I.Ştefănescu, ai cărui fii au declanşat aceste procese despre care povestim, proprietarul Hotelului Regal a avut şi o fată. Fiicele acesteia, Crizanţa Smaranda Alexandra Ionescu şi Constanţa Elena Domnica Negulescu, au făcut un demers similar la Primărie, pe care instituţia l-a respins în 2002. Primar era tot George Bălan, a cărui dispoziţie a fost atacată de cele două la instanţă. Ele cereau restituirea în natură, în cotă de ½, a Hotelului Regal. Solicitarea le-a fost admisă pe fond de Tribunalul Argeş, în 2003, în sensul retrocedării clădirii către toţi moştenitorii lui Gheorghe I.Ştefănescu.
În 2005 s-a dat cea mai importantă hotărâre din istoria litigiilor pentru Hotelul Regal: moştenitorii aveau dreptul doar la etaj
Ajungem la cel mai important moment al istoricului de după revoluţie al Hotelului Regal, anul 2005, când Curtea de Apel Piteşti a pronunţat o decizie valabilă până în zilele noastre. În urmă cu 17 ani, Curtea de Apel Piteşti a constatat că trei spaţii de la parterul Hotelului Regal sunt proprietatea privată a unor cetăţeni şi a dispus retrocedarea în favoarea celor patru nepoţi, de la fiu şi de la fiică, ai lui Gheorghe I.Ştefănescu, în natură, a etajului imobilului.
Decizia civilă din 8 februarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti a rămas definitivă printr-o decizie din 29 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Magistraţii Curţii de Apel au reţinut că moştenitorii nu au făcut dovada că, la data naţionalizării, Gheorghe I.Ştefănescu, era proprietarul întregii clădiri, parter şi etaj, prezumându-se că acesta înstrăinase nivelul imobilului în care funcţionau mai multe prăvălii. Urmaşii au contrazis această teorie, insistând că pot să dovedească cu documente că parterul Hotelului Regal nu fusese vândut de proprietar înainte de naţionalizare.
Aşadar, în 2005, Curtea de Apel Piteşti s-a pronunţat definitiv asupra retrocedării în natură a etajului, întrucât la parter se aflau spaţii comerciale aflate în proprietatea mai multor persoane fizice, printre care spaţiul fostului magazin de postăvărie. Unul dintre acestea a fost cumpărat pe 2 octombrie 2000.
În 2007, Curtea de Apel Piteşti a anulat procesul verbal de punere în posesie din 2002, astfel că cei patru reclamanţi, nepoţii lui Gheorghe I.Ştefănescu, au rămas coproprietari asupra etajului imobilului. Trei spaţii de la parterul imobilului au revenit celor cinci cetăţeni care le deţineau, restul rămânând în proprietatea statului, în baza Decretului de naţionalizare nr.92/1950.
„În acest fel, instanţele au tranşat definitiv şi irevocabil litigiul referitor la proprietatea imobilului, iar, în prezenta cauză, reclamanţii nu uzează de înscrisuri noi, cele de care se folosesc nefăcând dovada dreptului de proprietate, motiv pentru care s-ar impune respingerea cererii.”, redăm din hotărârea Judecătoriei Câmpulung, pronunţată pe 4 martie 2020.
Demersul urmaşilor, respins şi la Câmpulung, şi la Piteşti, însă din motive diferite
Pe puterea acestei decizii din 2005 a Curţii de Apel Piteşti a mizat şi Primăria Câmpulung în procesul din prezent, deschis pe 13 iunie 2019. Decizie care atestă definitiv că reclamanţii nu pot face dovada dreptului de proprietate asupra terenului, parterului, mansardei şi subsolului, revenindu-le doar etajul Hotelului Regal.
Chemat în judecată, alături de autorităţile locale, Statul Român, prin Ministerul de Finanţe, a solicitat respingerea acţiunii introduse la Judecătoria Câmpulung, întrucât bunul revendicat nu constituia domeniul public sau privat al statului. Extrasele de carte funciară au arătat că bunul face parte din domeniul public al municipiului Câmpulung. Chiar dacă, prin Decretul 92/1950, imobilele naţionalizate au trecut în proprietatea statului, în fapt, încă de la momentul preluării lor, ele au trecut direct în administrarea municipiului şi, ulterior, în proprietatea sa. Iar, în litigiile anterioare, reclamanţii s-au judecat numai cu Primăria. Aşadar, Statul Român nu putea fi chemat în judecată, ca pârât, pentru a recunoaşte dreptul de proprietate al reclamanţilor, neavând în patrimoniu niciunul dintre bunurile imobile revendicate.
Procesul de la Câmpulung s-a încheiat pe 4 martie 2020 cu următorul verdict. Judecătoria a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, care cuprinde puterea de lucru judecat, respingând cererea moştenitorilor. Pe 18 iunie 2020, litigiul s-a mutat la Tribunalul Argeş, care a finalizat judecata după doi ani. Pe 2 iunie 2022, instanţa de la Piteşti a admis apelul Statului Român, care nu avea niciun amestec în această speţă, şi a respins acţiunea moştenitorilor ca inadmisibilă. Aceştia mai au dreptul la o cale de atac. Magda BĂNCESCU