10.7 C
Campulung Muscel
26/05/2024

Scrisori din Câmpulung de Adrian Săvoiu: Câmpulung, oraşul cu prima şcoală în limba română din Ţara Românească

Umanistul Udrişte Năsturel, care – aşa cum scrie N. Iorga – „nu s-a sfiit să privească toată viaţa spre acea lume occidentală, nouă şi nu prea agreată la noi”, a fost unul dintre primii noştri europeni. Îşi înălţase la Fiereşti (Dâmboviţa) o splendidă construcţie în cel mai autentic stil al Renaşterii, despre care Paul de Alep, cunoscutul călător arab prin Ţările Române, nu-şi ascundea admiraţia.

Udrişte Năsturel era un „tainic” al domnitorului Matei Basarab şi fusese trimis de acesta în câteva solii în Polonia, la Viena şi în Transilvania. Nu avea însă ambiţii de ascensiune politică, fiind prin excelenţă un erudit, un om de bibliotecă, foarte apropiat tipologic de contemporanii săi din Occident, îndrăgostit de munca intelectuală în sine. Biblioteca sa cuprinzând numeroase rarităţi bibliografice (tipărituri apusene şi răsăritene, manuscrise ale unor vechi creaţii originale din Ţara Românească) va atrage atenţia cărturarilor vremii şi va fi cea dintâi bibliotecă a unui învăţat român despre care se păstrează mărturii.

Eruditul Udrişte Năsturel – care îşi compusese un blazon cu o alambicată heraldică – a fost, înaintea mitropolitului Varlaam al Moldovei, cel dintâi versificator cult. Practica, de origine polonă, de a însoţi „stema” ţării cu stiluri laudative la adresa domnului o întâlnim în „La prealuminata stemă a prealuminatei case a Măriilor Lor, domnitori Basarabi” din „Antologhionul” tipărit în 1643 la Câmpulung. Versurile în limba slavonă compuse de Udrişte în numele lui Matei Basarab, a Doamnei Elina şi al egumenului mănăstirii Negru-Vodă din Câmpulung, Melchisedec, sunt alcătuite dacă nu cu talent, cel puţin cu tehnica savantă pe care o deprinsese prin înrâurirea modelelor Antichităţii greco-latine.

Udrişte Năsturel a avut doi fii: cel dintâi, Mateiaş, adoptat de Matei Basarab şi de Doamna Elina (sora lui Udrişte), se va stinge prematur în adolescenţă, la numai 17 ani. Numele său însă – Mateiaş – va fi luat de muntele din apropierea oraşului Câmpulung. Al doilea copil, Radu-Toma sau Răducanu Fierescu sau Radu din Fiereşti (după alte documente), va fi educat în spirit umanist şi va moşteni, în parte, preocupările părintelui său.

Acest al doilea fiu al lui Udrişte, Radu-Toma Năsturel, şi-a înscris numele printre ctitorii de cultură din Ţara Românească, pentru că din iniţiativa sa a luat fiinţă la Câmpulung, în 1669, o şcoală domnească cu învăţături în limba română. În documentul redactat în limba română (deşi slavona era încă limba oficială a cancelariilor!), ce se păstrează la Arhivele Statului din Bucureşti şi poartă datarea 10 mai 1669, se arată că Radu-Toma Năsturel a donat pentru această şcoală domnească terenul ce-l avea la Câmpulung. Locul nu era ales întâmplător, căci acest oraș era cunoscut lui Radu-Toma Năsturel ca purtător al unei puternice tradiţii culturale. De altfel, documentul citat este unul dintre primele în limba română în care apare cuvântul „şcoală”.

Nu pot fi dubii că Radu-Toma Năsturel, important demnitar, va fi intervenit personal pe lângă domnul ţării, Antonie-Vodă din Popeşti (1669-1672), pentru înzestrarea şcolii de la Câmpulung, de vreme ce voievodul a hotărât să se acorde acestei instituţii jumătate din venitul ce se încasa la vămile de la Rucăr şi Dragoslavele. Astfel, în hrisovul dat de Antonie-Vodă din Popești se menţionează: „făcui domnia mea casă de învăţătură, adecă şcoală, în oraşul domniei mele Câmpulung.” Apoi se mai precizează că şcoala trebuie „să fie cu putinţă şi bogaţilor şi săracilor”, iar acest caracter de şcoală obştească îl găsim pentru prima dată subliniat într-un act din Ţările Române.

Punând în evidenţă acest document, descoperit şi publicat de Gheorghe Pârnuţă, marele cercetător al învăţământului românesc, consider că nu se ştirbeşte cu nimic meritele lui Gheorghe Lazăr, despre care s-a spus că în 1818, la Bucureşti, a organizat pentru prima dată o şcoală în limba română. Potrivit acestor afirmaţii, ar rezulta că şcoala românească este de dată relativ recentă şi ar fi o greşeală să rămânem cu această idee. După cum se vede, şcoala în limba română de la Câmpulung, întemeiată pe bază de hrisoave domneşti, este atestată prin documentul din 10 mai 1669 cu nu mai puţin de 150 de ani înaintea celei organizate în Bucureşti de marele Gheorghe Lazăr la „Sf. Sava”.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!