Rămânem în registrul arboricol, nefiind potolită revolta împotriva planurilor de tăiere a teilor despre care inclusiv specialiştii au estimat un maximum al duratei de viaţă de zece ani. Zece ani ar mai avea de dus, la cât au pătimit din cauza şantierului care a distrus simbolul Bulevardului „Pardon”. Apărătorii arborilor au remarcat cu plăcere înfrunzirea lor, semn că sunt sănătoşi tun, contrar susţinerilor arboricultorului şi peisagiştilor care au constatat retezarea aproape în totalitate a rădăcinilor de absorbţie. Cea mai importantă parte a rădăcinii, care există în primii 30 de centimetri ai solului, pe care constructorul i-a distrus decopertând şi tăind ce-l încurca.
Aflându-ne, zilele trecute, pe teren, în Mărcuş am constatat ruperea unei sălcii de pe marginea drumului pietruit, pe care, probabil, au „rezolvat-o” şi vârsta, şi şubrezirea rădăcinii, care n-a mai putut susţine trunchiul şi coronamentul. „Degeaba arată bine dacă nu sunt ancoraţi bine.”, spunea despre tei arboricultorul Alex Purcaru, ale cărui cuvinte se potrivesc mănuşă situaţiei din Mărcuş. Salcia o fi fost putredă la interior, dar, după raţionamentul iubitorilor teilor, înfrunzise cu un verde crud, sănătos, care, însă, n-a fost un diagnostic pozitiv al stării copacului prăbuşit înaintea furtunii. Aşadar, nu i-a venit de hac cantitatea de apă căzută miercuri noaptea, care să fi înmuiat panta, arborele dându-şi obştescul sfârşit înainte de episodul de ploaie violentă.
Terenul în pantă a făcut ca salcia să se prăvălească la vale, altminteri, oamenii locului ar fi fost puşi la muncă, pentru a-şi debarasa drumul şi aşa văduvit de lipsa asfaltului. Căci pe oamenii aceştia munciţi, care au gospodării şi grădini îngrijite, nu-i bănuim că aşteptau ajutorul ADP-iştilor ca să le dea pomul din drum.