9.2 C
Campulung Muscel
19/05/2024

Dragoste şi război, de Dragobete. Scrisorile aşternute de trei soldaţi musceleni, în ultimele zile de viaţă, au fost lecturate de actorii Teatrului Independent Piteşti în Grădina Publică

Momente înduioşătoare oferite de actorii Teatrului Independent Piteşti, invitaţii directorului Muzeului Municipal, Alexandru Oprea, pentru a organiza împreună un inedit eveniment dedicat sărbătorii dragostei la români. Preţ de 40 de minute, în Grădina Publică, au răsunat „Scrisori de iubire de pe front”, în lectura emoţionantă a celor patru artişti, care au transmis publicului gândurile dinaintea morţii ale unor soldaţi din Muscel, pieriţi în cele trei conflagraţii majore ale istoriei moderne şi contemporane: Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, cunoscut în istoriografia românească drept Războiul de Independenţă, Primul Război Mondial sau Războiul de Întregire Naţională şi al Doilea Război Mondial. Actriţa Luminiţa Borta, actriţă, regizor şi fondatul Teatrului Independent Piteşti, a dublat mărturisirile scrise cu amănunte de natură istorică despre evenimentele armate în care şi-au pierdut viaţa tinerii autori. Scrisorile adevărate, aşternute cu suflet, cu inimă, cu emoţie şi multă dragoste, au fost citite de Cristian Matei, Mădălin Ghica şi Sonia Constantinescu. Spectacolul, care a presupus un fundal muzical deosebit, în ton cu tristeţea pricinuită de confesiunile din ultimele zile de viaţă ale unor bărbaţi în floarea vârstei, s-a derulat după un scenariu asigurat de Costin Peligrad, ale cărui căutări în Arhivele Militare au scos la iveală scrisorile celor trei militari musceleni.

Motivaţia proiectului „Scrisori de iubire de pe front”: iubirea întăreşte inimile şi anulează distanţele    

„De la apariţia scrisului, oamenii au comunicat la distanţă prin intermediul scrisorilor. În vremuri de deznădejde şi restrişte, gândul la cei dragi face omul să îşi înfrunte fricile şi groaza, iar vorba, chiar şi scrisă, îi dă puterea să meargă mai departe. Iubirea întăreşte inimile şi anulează distanţele. Proiectul „Scrisori de iubire de pe front” îşi propune să aducă în atenţia publicului corespondenţa dintre trei eroi musceleni şi persoanele dragi lor, rămase acasă. Din scrisorile maiorului Dimitrie Giurescu, locotenentului Gheorghe Bădescu şi sublocotenentului Ilie Cristea reiese dragostea lor pentru ţară, pentru pământ, pentru părinţi, fraţi, soţii, copii, pentru gospodăriile lor, pentru biserica lor, pentru satul lor… Dragostea pentru toate acestea i-a îmbărbătat, le-a alinat suferinţele şi necazurile, i-a ajutat să treacă peste toate obstacolele şi tot dragostea i-a oţelit în faţa morţii.”, este motivaţia organizării evenimentului din după amiaza de miercuri, 23 februarie 2022, în ajun de Dragobete.

„Am venit să vă prezentăm un scenariu nou, de data aceasta, tema „Scrisorilor de pe front” este un pic modificată, pentru că suntem în ajun de Dragobete. Aşadar, de dragoste şi de Dragobete, vă rog să fiţi alături de noi cu sufletul şi cu inima şi să încercaţi să vă deschideţi bine gândul şi auzul, pentru că ceea ce au scris acei oameni de pe front, din gropi de obuz, din tranşee, este senzaţional. Sunt trăiri ale unor oameni care, după cum veţi vedea şi veţi auzi, îşi anticipau cumva sfârşitul.”, a deschis evenimentul Cristian Matei.

Actriţa Luminiţa Borta a prezentat o extraordinară lecţie de istorie

Cei pasionaţi de istorie au avut parte de o audiţie de calitate, în interpretarea actriţei Luminiţa Borta, a cărei prezentare a fost „spartă” la răstimpuri de epistolele citite de colegii săi.

  • Războiul a îndoliat mii de familii. Mame care şi-au plâns fiii. Soţii care au îmbrăcat haina neagră. Copii orfani, rămaşi desculţi, pentru că stâlpul familiei lor s-a prăpădit pe câmpul de onoare, pentru ţară şi drapel. Jertfa lor va fi onorată şi peste veacuri şi va rămâne scrisă cu litere de sânge în cartea de aur a istoriei naţionale. În războiul din 1877, tânăra armată română s-a acoperit de glorie pe dealurile Bulgariei, cucerind redutele turceşti una după alta. Staţionat cu unitatea sa, Batalionul 2 Dorobanţi de Muscel, pe malul românesc al Dunării, la Calafat, maiorul Dimitrie Giurescu îi scria, la Câmpulung, soţiei sale, Maria. Maria Giurescu era măcinată de dorul fierbinte de soţul ei. Era conştientă că Dimitrie nu mai e al ei, ci al ţării şi, în cazul în care va muri pe front, ea va trebui să îngrijească singură cei cinci copii ai cuplului.
  • În ajunul acţiunii de cucerire a localităţii Rahova, maiorul Giurescu îi cere colonelului Slăniceanu, comandantul trupelor române onoarea ca el şi batalionul său de musceleni să deschidă asaltul. Iniţial, este refuzat elegant, pe motiv că îl aşteaptă acasă o nevastă tânără, cu copii mici. Dar la insistenţele maiorului şi ale soldaţilor săi, comandantul este nevoit să cedeze şi, atunci, imediat, Dimitrie Giurescu îi expediază soţiei o scrisoare prin care încearcă să o convingă să nu-şi facă griji pentru el.
  • În dimineaţa zilei de 7 noiembrie 1877, coloana de atac condusă de maiorul Dimitrie Giurescu s-a îndreptat înspre Rahova. Asaltul formidabil al muscelenilor i-a forţat pe otomani să părăsească în dezordine prima fortificaţie şi să se retragă spre următoarea redută. Îmbărbătaţi de comandantul lor, dorobanţii s-au avântat pe sub ploaia de gloanţe şi proiectile turceşti şi au ajuns până aproape de parapetul celei de-a doua redute. Deşi un glonţ îi rupsese lama sabiei, iar altul îi trecuse prin pantaloni, fără a-l răni, maiorul Giurescu continua să strige la trupa lui: „Musceleni, înainte! După mine, copii!” Dar moartea nu-i fereşte nici pe cei mai viteji. Din nefericire, o schijă de obuz îl loveşte pe maiorul Giurescu în ceafă şi-l omoară pe loc. A fost plâns de soldaţi, de camarazi şi de superiori. Dar cel mai mult l-au jelit soţia şi copiii pe eroul român mort în lupta de la Rahova şi îngropat pe pământ străin.
  • După câştigarea independenţei pe câmpul de luptă, statul român urmărea alt ideal: întregirea naţională. Încă o dată, flăcăii ţării erau chemaţi sub arme şi drapel. Printre ei a fost mobilizat şi sublocotenentul muscelean Gheorghe Bădescu, student la Drept, educat, manierat, patriot şi deţinător al unei vaste culturi generale. Acest tânăr ofiţer a plecat la oaste lăsând acasă, la Slănic, pe logodnica sa, Lilica. Pe frontul din Dobrogea, sublocotenentul Bădescu îi scria Lilicăi.
  • La sfârşitul anului 1916, trupele române au fost nevoite să cedeze în faţa puternicei armate inamice şi s-au retras pe Valea Siretului, abandonând Oltenia, Muntenia şi Dobrogea. Sublocotenentul Gheorghe Bădescu şi-a urmat unitatea în judeţul Putna, de unde i-a transmis iubitei sale Lilica dragostea sa.
  • Iarna anului 1917 a adâncit drama românilor. Tifosul exantematic, febra recurentă şi gerul aspru au decimat rândurile armatei române. Moartea bântuia prin tranşee şi spitalele din spatele frontului. În mica provincie Moldova au fost înghesuiţi mii de refugiaţi, care nu aveau din ce să trăiască. La Vaslui, un medic tânăr refugiat din Bucureşti, împreună cu familia, îi scria o epistolă fetiţei sale pe care s-o citească peste ani, în vreme de pace.
  • Deznădejdea începea să-şi facă loc în sufletele românilor din spatele frontului. Dar, în prima linie, Gheorghe Bădescu nu şi-a pierdut nicio clipă credinţa în victorie şi în dragostea nemărginită pentru logodnica sa. Primăvara anului 1917 a însemnat reînceperea ostilităţilor. Din propria-i cenuşă, armata română a reînviat şi era pregătită să-i dea inamicului lovitura decisivă, să-l alunge din ţară. Prin comandamente şi în tranşee fierbea dorinţa românilor pentru revanşă. Locotenentul Bădescu, în adăpostul său, aştepta cu nerăbdare întoarcerea pe front.
  • Momentul decisiv a venit în vara anului 1917. Trupele române angrenate în marea ofensivă de la Mărăşti se acopereau de glorie în faţa unui inamic nemilos, care se zbătea cu greu să nu cedeze niciun metru din pământul cucerit. În acelaşi timp, pe frontul de la Mărăşeşti, comandamentul german concentra divizii şi plănuia să dea o lovitură puternică forţelor române. Artileria şi-a început canonada deasupra tranşeelor. Soldaţii aşteptau cu armele strânse la piept acţiunea infanteriei duşmane. Sub ploaia de proiectile de toate calibrele, locotenentul Bădescu îi transmite logodnicei sale ultimele gânduri.
  • Bravul erou muscelean a murit după câteva zile prin viile din partea de Nord-Vest a satului Crucea de Sus şi a fost îngropat departe de ai săi, la biserica din comuna Domneşti, judeţul Putna. Lăsând acasă o logodnică nemângâiată, o mamă distrusă de durere, un tată îmbătrânit înainte de vreme, locotenentul Gheorghe Bădescu a fost unul dintre miile de flăcăi români căzuţi la porţile Moldovei. Dorul şi dragostea pentru iubită, pentru părinţi, pentru surori, pentru ţară şi locurile natale l-au făcut să primească moartea cu braţele deschise şi cu zâmbetul pe buze, ştiind că pe lumea cealaltă se va reîntâlni cu toţi şi toate.
  • La 1 Decembrie 1918, poporul român a realizat un vechi vis de secole, Marea Unire. Momentul de la Alba Iulia a reprezentat vârful absolut al istoriei naţionale. Bucovinenii, maramureşenii, bănăţenii, ardelenii, basarabenii, moldovenii şi muntenii şi-au dat mâna în horă şi au întemeiat un stat puternic, dornic să se afirme pe plan continental şi chiar mondial. Din nefericire, la sfârşitul anilor ’30 , nori negri s-au adunat deasupra bătrânului continent, nori care s-au răspândit şi peste România. În 1940, prinsă între două mari puteri a fost obligată să cedeze teritorii din trupul ei. Pământul românesc era din nou înstrăinat. Iar românii cereau răzbunare.
  • În iunie 1941, încă o dată, fiii ţării au fost chemaţi sub drapel. Armata română a primit ordin să treacă Prutul şi să elibereze teritoriile ocupate. După recucerirea celor două provincii, forţele române au fost îndreptate spre Odessa, un punct strategic în linia de apărare a sovieticilor. Printre combatanţi se număra şi un muscelean, sublocotenentul Ilie Cristea, care îşi lăsase acasă, la Câmpulung, iubita lui mamă. De pe frontul din localitatea Delniţcaia, acesta îi scria ultimele sale gânduri şi dorinţe.
  • Destinatar Buduluca Maria. Adresa: strada Muzeul Fundeni, nr.17, Câmpulung Muscel. Scrisoarea eroului muscelean nu a ajuns niciodată la destinaţie. Ea nu a fost expediată la Câmpulung, ci a fost păstrată de sublocotenentul Cristea în porthartul său, până în momentul în care a căzut în bătălie, în fruntea plutonului său, în atacul asupra localităţii Delniţcaia, din 21 septembrie 1941. A fost unul dintre miile de ostaşi căzuţi pe frontul de Est, în cruciada împotriva bolşevismului. Chiar dacă mormântul lui se află departe de ţară, numele lui va fi pomenit şi peste ani în Muscelul natal.

Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!