-4.5 C
Campulung Muscel
17/02/2025

Şlamurile galvanice, ascunse în pământ, în bazine cu fund dublu, „dezgropate” odată cu procesul afaceristului cu otrăvuri de la ARO

În urmă cu 15 ani, Uzina ARO devenea proprietatea companiei Landmark Management, care a cumpărat activul de la Câmpulung prin intermediul unei licitaţii publice organizate pe 4 mai 2007. Procesul verbal de adjudecare a fost întocmit pe 29 iunie 2007. Două luni mai târziu, pe 17 august 2007, era încheiat un act adiţional la cel de adjudecare, prin care cumpărătoarei i s-au transferat şi obligaţiile de mediu care priveau deşeurile de şlam galvanic. Deşeuri estimate la 350 de tone. Mai târziu, Landmark Management a reclamat existenţa unor cantităţi aproape duble, din cauza unei diferenţe care nu era prevăzută în stocurile ARO şi, fireşte, n-a fost luată în calcul de societatea Iprochim, care a întocmit bilanţurile de mediu. Mai mult, bazinele în care erau depozitate aceste reziduuri periculoase depistate ulterior erau îngropate sub cele existente, la o adâncime de aproximativ 5 metri sub pământ. Bazinele cu fund dublu au fost descoperite cu ocazia dezafectării lor.

Două sesizări la Poliţie legate de şlamurile galvanice de la ARO

Una dintre nenumăratele sesizări făcute după incendiul din 2 octombrie 2013 avea ca autor compania Landmark Management. După un an, proprietara ARO sesiza Poliţia Câmpulung că „persoane necunoscute au generat şi ascuns cantităţi de şlam galvanic în două recipiente îngropate în pământ pe raza platformei, care nu au fost menţionate în cele două bilanţuri de mediu.” Bilanţurile de mediu nr.I şi II, în care pe platformă ar fi existat o cantitate apreciată la 350 tone de şlam galvanic. Sesizarea a fost făcută pe 19 septembrie 2014, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung. Pe 14 noiembrie 2014, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem.

În aceeaşi lună, pe 26 septembrie 2014, Poliţia Câmpulung primea altă sesizare legată tot de şlamurile galvanice, de data aceasta, din partea Gărzii Naţionale de Mediu – Comisariatul Judeţean Argeş. Instituţia reclama că, în cursul anilor 2013-2014, Landmark Management „nu a luat şi nu a respectat măsurile obligatorii în desfăşurarea activităţilor de valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase, faptă prevăzută şi pedepsită de art.63, alin. 1, lit. B, din Legea nr. 211/2011, privind regimul deşeurilor”. Companiei i se imputa că n-a respectat măsurile dispuse printr-un raport de inspecţie din 19 februarie 2014, când s-a constatat că „nu au fost predate deşeurile de şlam galvanic depozitate în clădirea C220 (spaţiu neautorizat) către un operator autorizat, în vederea eliminării. Nu au fost predate deşeurile de şlam galvanic depozitate subteran, în spaţiu neautorizat, în recipiente metalice îngropate şi semiîngropate, (…) unui operator autorizat şi nu au fost ecologizate zonele de depozitare a şlamului galvanic.” Această sesizare a fost înregistrată sub nr. 2260/P/2014 la Parchetul Câmpulung. Şi în acest caz, pe 14 octombrie 2014, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem.

În 2013, probele recoltate din apă au indicat depăşiri la cianuri, nichel şi zinc

Raportul de inspecţie al Gărzii de Mediu Argeş, din 19 februarie 2014, punctează existenţa a 204 tone de şlam galvanic, depozitat la subsolul halei C220, cât şi faptul că societatea nu deţine autorizaţie de mediu privind depozitarea deşeurilor. Comisarii Gărzii de Mediu au stabilit măsura „interzicerii desfăşurării activităţii de depozitare de deşeuri periculoase în spaţii neautorizate din punct de vedere al mediului”. La inspecţia din 21 august 2014, a fost constatată prezenţa pe mai departe a celor 204 tone de şlam galvanic în subsolul halei, astfel că, pe 26 septembrie 2014, a fost sesizat Parchetul.

În noiembrie 2013, s-au recoltat probe din canalele pluviale la limita proprietăţii societăţii, precum şi din cele două foraje de observaţie a calităţii pânzei freatice. ABA Argeş Vedea a efectuat analizele de laborator şi a încheiat „rapoartele de încercare nr. 1957/13.11.2013 pentru proba P44 prelevată din forajul II”. Printr-o adresă din 22 noiembrie 2013 a Agenţiei de Mediu Argeş s-au constatat depăşiri la indicatorii „Cianuri totale şi nichel”, la forajul 2, cât şi depăşiri la indicatorul „zinc” la canalul pluvial CP1 faţă de valoarea admisă.
Landmark a reclamat că rezervoarele în care se aflau depozitate 350 tone de şlam galvanic erau duble
În timpul audierilor, directorul Landmark Management, Sergiu Filip, le-a declarat anchetatorilor că, în 2007, societatea a preluat activele ARO şi a deschis punct de lucru la Câmpulung. Şi că „pentru preluarea activelor a fost realizat un bilanţ de mediu privind evidenţa tuturor substanţelor identificate pe platforma ARO”, situaţia identificată fiind acceptată de Landmark Management, care s-a angajat să ia toate măsurile de eliminare a acestor deşeuri, fapt realizat. Însă, ulterior, “cu ocazia ecologizării rezervoarelor, au fost descoperite mai multe rezervoare metalice, ce prezentau rezervoare duble, astfel, cantităţile de deşeuri erau mult mai mari decât cele prevăzute în bilanţul de mediu.”

Ca să fie identificat generatorul lor, Landmark a deschis o acţiune în instanţă, pe 27 iunie 2011, finalizată în 2014. În această perioadă, APM Argeş a transmis că, până la soluţionarea litigiului, „se suspendă activitatea de neutralizare/eliminare a şlamului galvanic, în cantitate de 204 tone.”

În acţiunea introdusă la Tribunalul Specializat Argeş împotriva societăţii ARO, reprezentată la acel moment de lichidatorul judiciar Lichidări Info Consult SPRL, era invocat faptul că, după preluarea activelor ARO, s-a constatat că rezervoarele în care erau cele 350 tone de deşeuri de şlam galvanic erau duble. În realitate, conform susţinerilor celor de la Landmark Management erau depozitate 554 tone de deşeuri şi nu 350 tone, aşa cum reieşea din Bilanţul de mediu. Este vorba despre o diferenţă de 204 tone în plus faţă de ce preluase Landmark, care a solicitat instanţei ca ARO să elimine această cantitate pe cheltuiala sa.

Pe 23 noiembrie 2011, Tribunalul Specializat Argeş a respins acţiunea ca neîntemeiată. Acelaşi verdict s-a consumat şi la Curtea de Apel Piteşti care, pe 29 mai 2013, a respins apelul ca nefondat, motivul fiind că „dreptul la acţiunea privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie”. Cele şase luni s-au calculat începând cu 29 iunie 2008, acţiunea introdusă pe 27 iunie 2011 fiind considerată tardivă. Şi recursul a fost respins, pe 2 aprilie 2014, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţia fiind irevocabilă.

56,26 tone de deşeuri periculoase – şlam galvanic au fost predate în vederea eliminării unui operator din Bucureşti.
Landmark a pierdut şi a doua acţiune în instanţă vizând diferenţa de şlam galvanic
A urmat al doilea proces între Landmark Management şi ARO, deschis pe 27 mai 2015, miza fiind acelaşi litigiu. Judecătoria Câmpulung s-a pronunţat pe 21 martie 2017, respingând cererea. Landmark voia acelaşi lucru: ARO să preia surplusul, în vederea neutralizării, „pe seama şi cheltuiala acesteia”.
„Ulterior neutralizării şi îndeplinirii obligaţiilor de mediu asumate, societatea a identificat deşeuri care au fost abandonate şi ascunse sub terenul proprietatea Landmark Management de către fosta proprietară a terenului, ARO SA. Societatea a identificat în recipiente ascunse sub terenul proprietatea sa, la o adâncime de aproximativ 5 metri, o cantitate de 204 tone deşeuri de tipul şlam galvanic, ce se află în depozitul 2, şi o cantitate încă neevaluată, tot şlam galvanic, ce se află îngropată în depozitul 1.” Reziduuri care, nefigurând în nicio evidenţă, n-au fost cuprinse în Raportul la bilanţul de mediu, nivel I, pentru încetarea activităţii ARO SA, întocmit de societatea Iprochim SA.

Deşeurile descoperite de cumpărătoare proveneau de la Secţia acoperiri galvanice. Şi acest demers al companiei bucureştene a fost respins. Se întâmpla pe 21 martie 2017.

Proprietara ARO avea obligaţia să scape de deşeurile descoperite pe parcurs

Pe 23 februarie 2017, poliţiştii au făcut cercetări pe platforma ARO şi au constatat că, într-adevăr, Landmark Management şi-a onorat obligaţiile vizând cele 350 de tone, însă, la subsolul halei C220, erau depozitate în containere tip IBC, de capacitate o tonă fiecare, în spaţiu închis, securizat, 186,74 tone şlam galvanic. Reprezentanţii societăţii au declarat atunci că au fost găsite ulterior preluării activelor, pe rolul instanţei fiind un proces în vederea identificării generatorului lor.

„La solicitarea organelor de poliţie, APM Argeş a informat faptul că (…) achiziţionarea activelor societăţii ARO SA implică asumarea responsabilă nu numai a drepturilor, ci şi a obligaţiilor, inclusiv a celor de mediu care grevează amplasamentul respectiv, anexând adresa de notificare nr. 8565/11.05.2015, din care reiese faptul că „îndeplinirea obligaţiilor de mediu este prioritară în cazul… încetării activităţii societăţii”. Astfel că a solicitat Landmark Management să procedeze la îndeplinirea în cel mai scurt timp posibil a obligaţiilor de mediu asumate, revenindu-i întreaga responsabilitate pentru gestionarea deşeurilor în cauză.”
Iar din conţinutul Sentinţei civile nr. 745/21.03.2017 a Judecătoriei Câmpulung, în baza căreia s-a hotărât respingerea cererii formulate de Landmark Management faţă de ARO, pentru eliminarea celor 204 tone de şlamuri galvanice, reiese faptul că instanţa a apreciat că „odată cu transmiterea dreptului de proprietate, adjudecatarul a preluat şi stocurile de substanţe chimice, precursori şi deşeuri (şlamuri) rezultate din activitatea firmei în faliment”, transferându-se şi obligaţiile privind mediul.

Din modul de redactare a învoielii părţilor, încheiată ulterior vânzării activului, se înţelege că a privit două aspecte. Primul: preluarea tuturor obligaţiilor privind stocurile de substanţe chimice, inclusiv şlamuri. Al doilea: îndeplinirea obligaţiilor privind protecţia mediului, raportat şi la deşeurile toxice, inclusiv cele de şlam, Landmark Management obligându-se să preia toate deşeurile toxice, inclusiv şlamurile, fără nicio limitare de cantitate sau concentraţie.

Potrivit instanţei, costurile operaţiunilor de gestionare a deşeurilor se suportă de către producătorul de deşeuri sau, după caz, de deţinătorul actual al acestora. Altfel spus, proprietara platformei era cea care avea obligaţii privind neutralizarea deşeurilor, inclusiv obligaţii de a prelua şi neutraliza cantitatea de 204 tone aflate în depozitul 2, plus o cantitate neevaluată încă de şlam galvanic aflat în depozitul 1.
„Pentru lămurirea acestor aspecte, s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor, cu privire la această plângere.”, redăm din hotărârea Curţii de Apel Piteşti care l-a scăpat pe Tofan de executarea pedepsei închisorii.
Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!