-3.2 C
Campulung Muscel
17/01/2022

ADEVĂRUL CREŞTIN

(continuare din numărul trecut)

5.Despre rugăciune
Viaţa de rugăciune
4.Cine întreţine o viaţă de rugăciune?
Un alt ajutor pentru întreţinerea unei vieţi de rugăciune este Duhul Sfânt. Noi, copiii lui Dumnezeu, putem experimenta ce li s-a făgăduit locuitorilor din Ierusalim: „Voi turna peste ei un duh de har şi de rugăciune.” (Zaharia 12.10). O dată cu Duhul înfierii, eu am primit şi duhul rugăciunii. „Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Lui.” (1 Ioan 4.13). Noi n-am primit un duh de frică, ci unul de înfiere prin care strigăm: „Ava, Tată!” (Romani 8.15). „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm, dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi” (Romani 8.26). El nu mijloceşte aşa fel încât să ne aducă darurile duhovniceşti acordate nouă de Dumnezeu; dimpotrivă, El trezeşte în noi capacitatea de a ne ruga. Nu ne dă chiar cuvintele, în chip nemijlocit, nici nu ne călăuzeşte aşa încât să ne spună ce expresii anume să folosim, ci ne luminează mintea astfel încât adevărul să locuiască înăuntrul nostru şi să ne putem ruga aşa cum Îi place lui Dumnezeu.
Făgăduinţele lui Dumnezeu sunt şi ele mari ajutoare pentru întreţinerea unei vieţi de rugăciune. Dumnezeu însuşi a zis: „Cheamă-Mă” şi: „îl voi izbăvi fiindcă Mă iubeşte” (Psalmul 91.14; 145.19). Când ucenicii I-au zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!” (Luca 11.1), El i-a învăţat şi le-a zis: „Care om dintre voi îi va da fiului său o piatră, când îi cere pâine, sau când îi cere un peşte să-i dea un şarpe, sau dacă-i cere un ou, să-i dea o scorpie? Deci, dacă voi care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri, va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer?” (Luca 11.13). Ni se mai pune în faţă pilda cu văduva care se ducea mereu la judecător şi-l ruga stăruitor să-i facă dreptate. În cele din urmă, judecătorul a fost înduplecat şi i-a dat văduvei răspunsul de care avea nevoie. Atunci Domnul a zis: „Auziţi ce spune judecătorul nedrept? Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El?” (Luca 18.6) „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta” (Isaia 65.24). „Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor” (Psalmul 34.16). „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (Ioel 2.32). „Domnul este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.” (Romani 10.12). Există încă sute de asemenea făgăduinţe. Cine se roagă pe temeiul făgăduinţelor lui Dumnezeu, va avea un mare ajutor. Cu făgăduinţele poate străbate până la Dumnezeu pentru a primi mântuire, viaţă şi izbăvire. Ce scumpe ne sunt făgăduinţele lui Dumnezeu!
Apoi, sfinţii Săi ne sunt daţi ca exemplu. Uitându-ne la ei vedem cum ascultă Dumnezeu rugăciunea. Prin aceasta, ei ne sunt de mare ajutor pentru întreţinerea unei vieţi de rugăciune. Să ne amintim cum mijlocea Moise pentru poporul său. Copiii lui Israel păcătuiseră greu făcându-şi viţelul de aur. Dumnezeu deja spusese: „Acum, lasă-Mă; mânia Mea are să se aprindă împotriva lor şi-i voi mistui.” Atunci Moise, alesul Său, s-a aşezat în spărtură cu rugăciune puternică: „Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău pe care l-ai scos din Egipt cu mare putere şi cu mână tare? De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi, şi ca să îi şteargă de pe faţa pământului?” Întoarce-Te din iuţimea mâniei Tale şi lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporului Tău!” (Exod 32.10-12). Şi Domnul S-a lăsat de răul pe care voia să-l facă poporului Său. David a fost, la rândul său, un mare om al rugăciunii. El a mers înaintea Domnului şi a zis: „Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta, căci sunt veşnice.” (Psalmul 23.6). Cu ce strălucite cuvinte mergea proorocul Isaia înaintea lui Dumnezeu! Aducându-I aminte Domnului de harurile de mai înainte, el exclamă: „Unde este Acela, Care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela Care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel Sfânt; Care povăţuia dreapta lui Moise cu braţul Lui slăvit, Care despica apele înaintea lor ca să-Şi facă un Nume veşnic; Care-i călăuzea prin valuri ca un cal pe un loc neted, fără ca ei să se poticnească?”„Ca fiara care se pogoară în vale, aşa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Aşa ai povăţuit Tu pe poporul Tău ca să-Ţi faci un Nume plin de slavă!” „Priveşte din cer şi vezi, din locuinţa Ta cea sfântă şi slăvită: unde sunt râvna şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale şi îndurările Tale nu se mai arată faţă de mine. Totuşi, Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte şi Israel nu ştie cine suntem, dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru şi Tu din veşnicie Te numeşti Mântuitorul nostru.” (Isaia 63.11-16). (continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!