La Câmpulung, toate cutiile poştale sunt invadate, la propriu, de zeci de pliante publicitare, aruncate de multe ori la voia întâmplării de curierii nepăsători, care le lasă la intrarea în scara blocurilor, într-un colţ în interior, câte trei, patru într-o cutie poştală sau teancuri întregi deasupra căsuţelor de corespondenţă. Astfel, scările de bloc ajung adevărate coşuri de gunoi, care oferă o imagine dezolantă şi tipăriturile nu mai sunt băgate în seamă de localnici, care, chipurile, ar trebui să fie informaţi despre oferta comercială şi preţurile produselor diferitelor supermaketuri din municipiu. În afară de cazurile în care locatarii folosesc tipăriturile la împachetat, acoperit rafturile din debara sau beci, că de aprins focul nu sunt bune, acestea zac cu zilele la uşile câmpulungenilor, iar teancurile se măresc, unele magazine mari emiţând astfel de oferte de mai multe ori pe săptămână.
Dacă, la oraş, cetăţenii sunt agasaţi de zecile de reviste aduse la uşă sau în cutii, se pare că lucrurile stau astfel în mediul rural unde, astfel de „poştaşi” omit să ducă ofertele unor localnici. Despre o astfel de situaţie ne-a povestit o rucăreancă. Femeia nu mai este destinatara „revistei” cu ofertele Kaufland de câţiva ani, cea care le împarte în comună, încă de la apariţia ei, evitând să i-o lase în poartă sau cutia poştală.
Nemulţumită că este evitată de distribuitoare, rucăreanca a reclamat-o peste tot
Rucăreanca se simte, astfel, marginalizată şi înjosită şi a ajuns s-o reclame pe „poştăriţă” chiar şi la sediul central al supermaketului, dar în zadar. Când vrea să vadă ce mai e la ofertă, pentru a veni la Câmpulung să-şi facă provizii, nu are pe ce. Femeia care împarte pliantele îşi face datoria pentru care este plătită de Kaufland, dar o ocoleşte pe cea care ne-a reclamat situaţia.
A.I. locuieşte în centrul comunei Rucăr, chiar în zona pieţei, şi se uită cu jind la porţile vecinilor care au revista cu oferte de la supermarket, ori de câte ori este ziua de distribuţie, iar ea nu o are, din motive pe care nu şi le poate explica. M.R., tânăra care se ocupă de distribuţia ei în comună încă de când s-a inventat această metodă de anunţare a scăderii preţurilor, de vreo câţiva ani, omite să-i lase consătencei oferta în cutia de scrisori, atunci când nu este prin curte ca să o ceară personal. Nemulţumita a făcut intervenţie inclusiv la sediul central Kaufland, iar la Câmpulung a sunat de zeci de ori, încât de operatorii de acolo i-au memorat numărul de telefon şi nu-i mai răspund, inclusiv şi-a trecut reclamaţia în caietul special din magazinul câmpulungean. Toate demersurile s-au încheiat cu promisiunea că va primi ofertele supermarketului, inclusiv prin serviciul de Poştă, dar, de vreo jumătate de an, lucrurile sunt neschimbate, în poarta rucărencei n-a apărut pliantul mult dorit. Motiv pentru care femeia nemulţumită a apelat şi la ziar, prin intermediul căruia să-şi declare încă o dată oful.
„Locuiesc central, în zona pieţei. Nu primesc revista cu ofertele Kaufland. Aduce la toţi vecinii şi mie nu. Am vorbit cu distribuitoarea, doamna care se ocupă, numai zâmbeşte şi nu-mi spune niciun motiv pentru care nu-mi aduce revista. Dacă se întâmplă să-mi aducă o dată, următoarea o lasă peste şase, şapte săptămâni, aruncă în curte, aşa… Am luat din pliant numărul şi am sunat la Bucureşti, iar de acolo mi-a promis că o să comunice la Câmpulung, şi o să se rezolve. Nici vorbă! Într-o zi m-am pomenit cu un telefon de la o doamnă din Câmpulung, i-a spus care e situaţia, i-am explicat şi mi-a transmis că o să se rezolve. Acum, nu-mi răspunde nici doamna, nici revistă n-am primit! Mă simt marginalizată şi înjosită! Văd în toate porţile şi la mine nu, dar fără un motiv! Doamna care ar trebui să-mi lase e tot din Rucăr, M.R., şi se ocupă de asta de mulţi ani, de când s-a deschis magazinul la Câmpulung. Pe mine mă evită de vreun an, chiar doi. Mi s-a părut o fată cumsecade şi eu sunt la fel, o femeie serioasă, n-am treabă cu nimeni! Ceva s-a întâmplat, numai zâmbeşte şi nu spune un motiv, parcă vrea să mă irite, să mă jignească. Mă simt discriminată când văd în toate porţile, la cea din dreapta, la cea din stânga şi la mine nu lasă o revistă! Am făcut atâtea intervenţii, la Câmpulung, cel puţin, are un caiet în care să scrie lumea nemulţumirile, am scris de fiecare dată. Urmăresc ofertele, că suntem bătrâni. Sunt 25 de kilometri până la Câmpulung şi când e o ofertă, o promoţie, ceva, să ştim să venim şi noi să facem cumpărături. Suntem pensionari, cu pensii mici. Văd revistele în porţi, că dacă aş vedea-o, i-aş cere. Nu mi-ar luau-o cineva dacă o pune că am cutie de scrisori. Până acum primeam întotdeauna, dar s-a întrerupt din nu ştiu ce motiv. De la alte supermarketuri nu mai ajung la Rucăr, când ne ducem la Penny luăm de acolo. Aici, la noi, de la Profi ne ducem direct la magazin. Au trecut aproape cinci luni de când m-au căutat de la Bucureşti, dar n-au luat nicio măsură. Toată ziua mă duc la poartă să văd dacă a ajuns revista!”, ne-a povestit rucăreanca situaţia, cu speranţa că cea care lasă revista în comună va reveni la gânduri mai bune şi îi va pune şi ei câte una de fiecare dată când e ziua de oferte.
Isabela FILIP