Aşa după cum v-am informat, joi, 2 iulie 2021, amfiteatrul Colegiului Naţional „Dinicu Golescu” a găzduit un eveniment cultural remarcabil: lansarea volumului „Pe urmele lui Neacşu din Câmpulung”, sub amprenta editorilor Claudiu Ion Neagoe, Constantin Augustus Bărbulescu şi Ovidiu Vasile Udrescu. Evenimentul face parte din seria manifestărilor cultural-artistice organizate în acest an de administraţia locală, în colaborare cu diverse instituţii, cu prilejul aniversării a 500 de ani de la cel mai vechi document păstrat, scris în Limba Română: scrisoarea lui Neacşu de la Câmpulung.
Volumul, dedicat jupânului Neacşu
Documentul a fost descoperit în 1894, de Friedrich Wilhelm Stenner, în Arhivele Naţionale ale judeţului Braşov, unde se păstrează şi astăzi, fiind ulterior redescoperit şi valorificat de către marele istoric Nicolae Iorga. Acest text marchează trecerea de la limba slavonă, considerată sacră şi folosită anterior în redactarea documentelor cu caracter oficial sau bisericesc, la Limba Română. Scrisoarea, cu pecete aplicată pe verso, face referire la mişcările militare ale turcilor la Dunăre şi trecerea lui Mohammed-Beg prin Ţara Românească. „În urmă cu 500 de ani, mai precis între 29-30 iunie 1521, un reprezentant de seamă al oraşului Câmpulung, pe nume Neacşu, trimitea o scrisoare lui Hans Benkner, judele Braşovului, la acea vreme. În mod incontestabil, Neacşu de Câmpulung a rămas până astăzi autorul primului document în Limba Română cu slove chirilice din spaţiul românesc. Prin urmare, volumul pe care îl lansăm cu mare bucurie este dedicat acestui înaintaş al nostru, jupânului Neacşu, mai mare printre orăşenii Câmpulungului şi Muscelului şi bine-cunoscut şi cinstit în cetatea Braşovului, în prima jumătate a veacului al XVI-lea.”, a precizat conf. univ. dr. Claudiu Neagoe, amfitrionul întâlnirii de joi şi unul dintre autorii volumului dedicat jupânului Neacşu.
Proiect editorial susţinut de Primăria Câmpulung
Acest proiect editorial, istoric şi cultural a fost susţinut de Primăria Municipiului Câmpulung şi s-a derulat şi finalizat sub patronajul Bibliotecii Municipale „Ion Barbu”, din Câmpulung, şi a Centrului de Cercetare Istorică, Arheologică şi de Patrimoniu „Gheorghe I. Brătianu”, din cadrul Universităţii Piteşti.
„Vorbind şi scriind în limba părinţilor şi bunicilor noştri garantează moştenirea copiilor noştri. Scriind în Limba Română, respectăm România, îi respectăm pe români şi ne respectăm pe noi înşine. Tocmai de aceea, am ţinut să scriu de mână câteva cuvinte în această carte. „Pe urmele lui Neacşu din Câmpulung” este mai mult decât o carte, este cartea. Un proiect cultural, pe care l-am susţinut încă din momentul prezentării de către echipa de cercetare. Sunt fericită că, anul acesta, Câmpulung a redevenit capitala scrisului românesc. Ceea ce mă întristează este că astăzi, după 500 de ani, văd o societate dezbinată, în care “să moară capra vecinului” a devenit un mod de viaţă. Avem de învăţat din trecut, iar scrisoarea lui Neacşu ar trebui să fie o lecţie pentru toţi. În urmă cu 500 de ani, oameni din ţări diferite pe atunci, Transilvania şi Ţara Românească, uniţi prin aceeaşi limbă, credinţă şi conştiinţă, erau solidari în faţa unor pericole care îi ameninţau din exterior, pentru că îşi doreau un lucru foarte simplu, respectiv pace. Cred că solidaritatea, unitatea şi iubirea ne vor salva ca popor; avem deja o Românie dincolo de graniţele ţării, copiii românilor din diaspora vorbesc, scriu şi visează în engleză, franceză, spaniolă şi multe alte limbi. Bunicii rămaşi acasă îşi iubesc nepoţii, dar le este greu să comunice cu ei. Suntem datori faţă de Neacşu, faţă de strămoşii noştri, faţă de eroii noştri, să respectăm, să păstrăm şi să cultivăm Limba Română, să învăţăm să ne iubim aproapele, pentru că doar aşa vom face faţă vremurilor şi oricăror alte încercări, doar aşa vom asigura viitorul pe care îl dorim pentru copiii şi nepoţii noştri. Cred că un prim pas pentru fiecare dintre noi este să ne oprim de la a face rău cu vorba, gândul şi fapta. Un al doilea pas este ca fiecare dintre noi să facem lucruri bune, concrete, în comunitate, la bloc, pe stradă, la şcoală, să nu uităm că singura certitudine este că, într-o zi, nu o să mai fim, dar, prin iubire şi fapte bune, sunt sigură că vom deveni nemuritori, iar, peste 500 de ani, urmaşii noştri vor putea citi, sper şi îmi doresc asta, că de la Câmpulung a început o mare unire a românilor de peste tot din lume, o unire prin credinţă, limbă şi simţire.”, au fost cuvintele de suflet rostite de primarul Elena Lasconi.
S-a lucrat în echipă
Volumul este şi rezultatul unor eforturi depuse de o echipă de cercetători, cadre universitare, cu participarea unor studenţi, masteranzi şi doctoranzi, care propun o colecţie de studii şi articole abordate din perspective captivante. Au mai contribuit la apariţia acestei cărţi-simbol pentru municipiul Câmpulung Toma Cosmin Roman (Muzeul Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu), Ioan Marian Ţiplic (Centrul de Cercetare a Patrimoniului şi Istoriei Socio-Culturale, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu), Diana Grigor (Şcoala Doctorală a Universităţii „Valahia” din Târgovişte), Bogdan Florin Popovici (Arhivele Naţionale ale României, Serviciul Judeţean Braşov), Ioan Andi Piţigoi (Şcoala Doctorală a Universităţii „Valahia” din Târgovişte), Carmen Oprescu (Universitatea Piteşti), Mariana Paula Limbălată (Master Românii şi România în context european, sec. XIV-XX, Facultatea de Teologie, Litere, Istorie şi Arte, Universitatea Piteşti), Marilena Doiniţa Ţîrlescu (Master Românii şi România în context european, sec. XIV-XX, Facultatea de Teologie, Litere, Istorie şi Arte, Universitatea Piteşti) şi Marin Toma (Centrul Cultural Piteşti).
„Drept, eu nu cred că celebrăm doar 500 de ani de românism, de scriere în Limba Română, eu cred că celebrăm un lucru mult mai important, acela amintit mai devreme, al unităţii româneşti, a vorbirii româneşti de pe ambele creste ale Carpaţilor, fie că vorbim de Transilvania, fie că vorbim de Ţara Românească. Mai mult decât atât, cred că vorbim despre ceea ce înseamnă romanitatea orientală, mie îmi place mereu să spun lucrul acesta, suntem o insulă de vorbire latină, însă romanitatea orientală a însemnat mult mai mult, a fost şi dincolo de Dunăre. Că s-a restrâns în acest spaţiu, într-un anumit timp istoric şi cu o anumită realitate politică, este cu totul altceva. Români sunt încă şi acolo şi este importantă această scriere, această scrisoare a lui Neacşu, pentru că subliniază faptul că s-a vorbit de mult mai mult timp româneşte şi probabil că s-a şi scris, chiar dacă n-avem un document oficial.”, este punctul de vedere al conf. univ. dr. Constantin Augustus Bărbulescu, decanul Facultăţii de Teologie, Litere, Istorie şi Arte, Universitatea Piteşti.
Lăcaşurile de cult, importante pentru comunitatea oraşului Câmpulung
Lăcaşurile de cult sunt adevărate mărturii ale evoluţiei teritoriului locuit de câmpulungeni până în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, fapt consemnat de profesorul universitar Carmen Oprescu în volumul „Pe urmele lui Neacşu”: „Am încercat să sintetizez într-un fel preocupările mele de acum doi-trei ani, încercând să refac cadrul teritorial şi atmosfera din comunitatea oraşului Câmpulung în vremea lui Neacşu, respectiv întemeierea Ţării Româneşti, până la moartea lui Neagoe Basarab sau până la mijlocul secolului al XVI-lea. Pe baza unei riguroase selectări a informaţiilor arheologice, pe care le-am găsit despre lăcaşurile de cult din Câmpulung, ideea a fost că oraşul, în Epoca Modernă, nu este altul din privinţa cadrului teritorial decât oraşul din epoca lui Neacşu, doar că, evident, e vorba doar despre centrul istoric al oraşului, despre vatra oraşului, respectiv de la Gară, până în Schei. Tot acest cadru teritorial a fost mobilat, rând pe rând, cu biserici. Se ştie foarte bine cât de importantă era, cât de mare era rolul Bisericii în comunităţile epocii pe care am studiat-o, respectiv Evul Mediu, până în mijlocul secolului al XVI-lea. Domnia stimula prin exemplul personal îngrijirea, refacerea, întemeierea lăcaşurilor de cult şi, evident, ele apăreau acolo unde era o comunitate, căreia îi spunem astăzi parohie, un număr de locuitori ai aşezării respective, care să asigure funcţionarea sau să aibă nevoie de funcţionarea unui lăcaş de cult.”
„Pe urmele lui Neacşu din Câmpulung”, un veritabil material didactic
Apariţia acestei cărţi-simbol este o parte importantă în construcţia unei imagini de brand veritabile, ca o punte solidă peste veacuri pentru municipiul Câmpulung Muscel. Este un lucru benefic, deopotrivă pentru elevi, studenţi şi profesori şi cei care prin acţiunile realizate privilegiază rolul educaţiei pentru un viitor mai bun în România. „Pentru mine, participarea la acest proiect a fost o revenire la o dragoste mai veche. Când am început cariera didactică, am trăit, din punct de vedere ştiinţific, de pe urma unor preocupări legate de aceste legături comerciale, pe care nişte meseriaşi, care produceau arme, le-au avut cu diverse oraşe din zona de Sud a României de astăzi. Am abandonat cu foarte multă vreme în urmă această direcţie, nu m-am gândit vreodată că voi avea ocazia să particip din nou cu un astfel de subiect, dar le mulţumesc organizatorilor că mi-au dat acest prilej. Chiar dacă nu pare, bunica mea spunea că, după ce ajungi aproape de 50 de ani, poţi să fii numit tânăr, dar deja eşti tânăr în categoria a doua. Rememorarea tinereţii este întotdeauna un lucru plăcut şi, ca să închei, închei tot cu o vorbă din zona celor dragi mie. Bunicul meu spunea aşa: înainte a fost mai bine, pentru că toţi eram mai tineri.”, a opinat Ioan Marian Ţiplic.
„Dumnezeu să binecuvânteze Limba Română!”
Cuvântul de încheiere l-a avut tot primarul Elena Lasconi, care a citit câteva rânduri emoţionante din scrisoarea pe care a primit-o de la primarul municipiului Braşov, Allen Coliban, adresată metaforic jupânului Neacşu: „Dragul nostru Neacşu, de la scrisoarea domniei voastre meşteşugit ticluită într-o română atât de cursivă şi frumoasă şi de apropiată graiului actual, te vei bucura să cunoşti că românii au fost binecuvântaţi cu unirea nu doar prin limbă, ci şi ca stat, că fiecare vlăstar al acestui stat studiază în şcoală scrisoarea domniei voastre, alături de operele marilor scriitori ai acestui neam, că identitatea şi literatura română şi-a câştigat locul în universalitate şi că România se bucură de pace, promovându-şi identitate şi valorile în rândul Uniunii Europene. Pentru mărturia Limbii Române şi pentru apărarea ei îţi mulţumim, jupâne Neacşu. Dumnezeu să binecuvânteze Limba Română!” Narcis MANOLE
„Pe urmele lui Neacşu din Câmpulung”, o carte-simbol pentru urbea musceleană
