25.1 C
Campulung Muscel
18/06/2024

Un concesionar de pajişti, executat silit de autorităţile rucărene pentru o sumă de peste 600.000 de lei

Un cetăţean din Rucăr se află în situaţia ingrată a executării silite, declanşată împotriva sa de administraţia publică de la Rucăr, în încercarea de a recupera de la acesta o sumă exorbitantă. Primăria – Comuna Rucăr, în proces – a apelat la Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti „Petroaica şi Asociaţii”, care s-a ocupat de formalităţi la Judecătoria Câmpulung. Şi anume obţinerea de la instanţă a încuviinţării pentru începerea executării debitorului. Pe 17 iunie 2021, magistratul local a autorizat creditoarea să treacă la recuperarea celor peste 600.000 de lei, datorie recunoscută printr-o sentinţă de acum doi ani şi jumătate, pe care datornicul n-a contestat-o. În mod cert, nici cheltuielile de executare nu sunt de neglijat.
Pârâtul a achitat nişte sume, după care Primăria a reţinut garanţia
Procedura pe care executorul judecătoresc o poate demara după obţinerea acordului instanţei – acord obţinut săptămâna trecută – are la bază o sentinţă a Tribunalului Argeş din 29 noiembrie 2019. Primăria Rucăr, de fapt, Unitatea Administrativ Teritorială Rucăr, reprezentată prin primarul Ionel Dulamă, a deschis un proces pentru rezilierea unui contract de concesiune încheiat cu Bogdan Iosif Achim, pe 9 mai 2017. Prin acţiunea deschisă la Piteşti, pe 20 iunie 2019, autorităţile rucărene urmăreau, pe lângă desfacerea contractului, şi obligarea celui chemat în judecată la plata sumei de 616.418 lei, cu titlu de redevenţă şi majorări de întârziere, plus cheltuieli de judecată.
Cu doi ani înaintea procesului de la Tribunalul Argeş, între Primărie şi cetăţean a intervenit o înţelegere materializată prin parafarea unei concesiuni având ca obiect 383,3 hectare de pajişti din domeniul public al comunei Rucăr. „Conform contractului încheiat, plata redevenţei pentru primul an de concesiune, respectiv pentru anul 2017, se făcea în două tranşe şi anume: 30% până la 30 iunie 2017 şi 70% până la 30 septembrie. Pârâtul a achitat suma de 115.500 lei, la 4 iulie 2017, la data de 2 octombrie 2017, suma de 27.885 lei, iar la data de 4 octombrie 2017, a fost reţinută garanţia constituită conform clauzelor contractuale, în cuantum de 134.155 lei.”, extragem un fragment din sentinţa publicată pe portalul rolii.ro.
Debitul total, format din sumele restante şi penalităţi, a ajuns la 616.418 lei, motiv pentru care Primăria Rucăr a depus la Tribunal o cerere de chemare în judecată. Înainte de a se adresa instanţei, problema a fost tranşată şi la nivel local. Consiliul Local Rucăr a adoptat, pe 14 ianuarie 2019, o hotărâre prin care a luat act de rezilierea contractului de concesiune din 9 mai 2017. Norma locală a fost argumentată prin anumite prevederi din contract, potrivit cărora „neplata redevenţei până la încheierea anului calendaristic conduce la rezilierea contractului. Contractul se consideră desfiinţat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere sau vreo altă formalitate prealabilă.”
Rucăreanul n-ar mai fi plătit, pentru că o parte a terenului nu era eligibil pentru subvenţii APIA
Apărarea rucăreanului dat în judecată de autorităţi s-a bazat pe neexecutarea contractului, încheiat la un preţ de 1.000 lei/ha/an, pe o perioadă de şapte ani. Întârzierea la plată a redevenţei era penalizată cu „0,1% din cuantumul redevenţei datorate pentru fiecare zi de întârziere, cuantum ce nu se va modifica pe parcursul derulării contractului.” Excepţia de neexecutare a actului încheiat cu Primăria Rucăr, invocată de Achim, este definită astfel de lege. Atunci când una dintre părţi nu execută sau nu oferă executarea obligaţiei, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligaţii, în afara cazului în care, prin lege, din voinţa părţilor sau din uzanţe, rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi.
Bogdan Iosif Achim s-a apărat susţinând că Primăria Rucăr nu i-a asigurat întreaga suprafaţă de 383,3 hectare de păşune, ce a făcut obiectul contractului de concesiune. Judecătorul de la Tribunal a constatat că, „într-adevăr, pârâtul a formulat o serie de notificări, pe care le-a ataşat la dosarul cauzei, odată cu întâmpinarea către reclamantă, prin care indică neregularităţi asupra terenului concesionat, în sensul diminuării suprafeţei din culpa reclamantei.” Cele invocate de rucărean n-au stat în picioare în faţa magistratului care, pe baza actelor depuse la proces, a constatat că acesta a primit întreaga suprafaţă convenită. Şi că n-a reclamat, în cei doi ani trecuţi de la încheierea contractului, imposibilitatea de folosire a terenului concesionat.
„Pârâtul confundă exerciţiul dreptului de concesiune cu eligibilitatea APIA, care nu este vreo condiţie sau vreo clauză contractuală în contractul de concesiune. Tribunalul apreciază că suprafaţa ce a făcut obiectul contractului încheiat în cauză există, astfel că obiectul contractului a fost respectat. Iar faptul că o parte din teren nu ar fi eligibil, tribunalul apreciază cu nu poate duce la admiterea excepţiei de neexecutare a contractului.”, sunt argumentele judecătorului, care a dat dreptate autorităţilor rucărene.
Magistratul a constatat rezilierea contractului şi l-a obligat pe Achim să plătească cei 616.418 lei datoraţi. Administraţia publică a fost autorizată de instanţă să aplice executarea silită pentru recuperarea sumei importante.
Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!