(continuare din numărul trecut)
Cine are Duhul Sfânt
În aceste ocazii, avem noi prezent în suflete adevărul acesta transcendent că în mijlocul nostru Se află Unul Care e competent pentru orice dificultate, Unul Care are grijă de slava lui Hristos? Da, Unul Care, din cauza dragostei pe care I-o poartă lui Hristos şi a valorii la care îi preţuieşte lucrarea, ne susţine interesele, ne umple de tot felul de bucurii, ne ajută în necazuri, ne întăreşte pentru a rezista atacurilor Diavolului, ne face în stare, prin harul Său, să fim simpli, umili, sinceri şi fideli; în sfârşit, Unul Care Se ocupă de noi pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, când manifestăm lipsuri cu privire la ceea ce I se cuvine Persoanei lui Hristos sau adevărului Cuvântului lui Dumnezeu. Menţionez că, dintre toate adevărurile dumnezeieşti privitoare la Trupul lui Hristos, nici unul nu este mai important şi mai necesar ca acesta.
Dacă noi credem, cu adevărat, că există o Persoană dumnezeiască, trimisă din cer, şi că această Persoană este realmente prezentă cu noi pentru a conduce Adunarea, atunci comportamentul nostru, al credincioşilor, nu va fi unul cu totul diferit? Nu vorbesc despre lucrarea Duhului, căci El poate lucra şi într-o capelă metodistă, şi printr-un slujitor anglican sau printr-un pastor al Bisericii Reformate. Subliniez că, fără lucrarea Duhului Sfânt, nici un suflet nu poate fi convertit, nici nu poate primi vreun adevăr din Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, lucrarea Duhului este tot aşa de diferită ca harul Său suveran şi variat; sau, după comparaţia Domnului Isus, se aseamănă vântului care suflă încotro vrea. Dar aceasta nu are nici o legătură cu recunoaşterea prezenţei Duhului Sfânt şi a acţiunii Sale libere şi suverane în aceia pe care îi place Lui să-i folosească în sânul unei adunări creştine. Cunosc creştinii realitatea acestei prezenţe a Duhului? Sfânta Scriptură vorbeşte despre ea, iar sfinţii sunt chemaţi să o recunoască, pentru ca să-şi găsească în El binecuvântarea. Dar, din nefericire, acest fapt poate fi pe deplin cunoscut, fără să fie şi .crezut. Din nefericire, nu toţi creştinii, luaţi ca indivizi separaţi, au o măsură deplină de credinţă. Nu toţi au ajuns la o plinătate de siguranţă şi de simplitate a încrederii lor în prezenţa Duhului Sfânt, încredere cu atât mai de dorit, cu cât este vorba de unul dintre cele mai înalte şi, în acelaşi timp, cele mai simple, adevăruri biblice. Într-adevăr, adesea, cele mai înalte adevăruri devin cele mai simple, de îndată ce au fost acceptate. Ce ar putea fi mai simplu, de exemplu, ca prezenţa lui Hristos la dreapta lui Dumnezeu în cer? Şi totuşi, nu este acesta tocmai centrul tainei, izvorul tuturor binecuvântărilor spirituale pe care ni le-a dat Dumnezeu în Fiul Său? Ei bine, eu nu cunosc nimic mai simplu şi mai profund totodată, ca prezenţa Duhului Sfânt pe pământ, în concordanţă cu şederea lui Hristos la dreapta lui Dumnezeu.
Vreau să le spun copiilor lui Dumnezeu că, aşa cum au primit pe Hristos prin credinţă, să creadă cu adevărat şi în prezenţa Duhului Sfânt pe pământ. Trebuie să posedăm o cunoştinţă prealabilă şi o credinţă exersată cu privire la prezenţa Duhului Sfânt. Câtă vreme Adunarea este călăuzită de Duhul Sfânt; câtă vreme prezenţa Sa este recunoscută fără piedici fixate sau sancţionate; câtă vreme nu s-a recurs la planuri omeneşti, la reguli şi aranjamente care să deranjeze acţiunea Duhului Sfânt; câtă vreme lucrurile stau aşa, copiii lui Dumnezeu pot fi cu totul fericiţi. Ne putem înşela, se înţelege; toţi suntem expuşi greşelilor, dar, în cazul acesta, mângâierea noastră este că avem pe Cineva alături de noi, Care poate să îndrepte toate greşelile noastre şi Care, în marea Sa îndurare, a coborât din cer cu intenţia expresă de a Se ocupa de sfinţi. De aceea nu trebuie să disperăm niciodată, oricare ar fi dificultăţile noastre. Şi sufletele noastre nu trebuie să părăsească niciodată încrederea aceasta că Duhul Sfânt, prezent cu noi şi în noi, va şti să facă faţă tuturor piedicilor şi tuturor primejdiilor. E destul să avem încredere în El şi să chemăm Numele Domnului Isus. Duhul este aici, nu pentru a onora credinţa noastră, ci cu scopul mult mai slăvit şi mai măreţ de a-L onora pe Hristos. Scena şi natura fericirii noastre sunt cereşti, preaiubitul nostru Mântuitor fiind deja în cer şi binecuvântarea noastră găsindu-se în El.
Ca manifestare a lui Dumnezeu, nu-i nimic mai binecuvântat decât să-L contemplăm pe Domnul Isus în Evanghelii, trăind ca Om aici pe pământ. Dar să nu pierdem din vedere nici poziţia specială care rezultă din unirea noastră cu El, acolo sus. Hristos Şi-a terminat lucrarea care a înlăturat păcatele noastre şi L-a slăvit pe Dumnezeu cu privire la tot ce putea să-L compromită în lumea aceasta. Acum S-a suit la cer, unde S-a descoperit sufletelor noastre şi unde şi noi suntem uniţi cu El. Şi dacă El a trebuit să urce la cer cu acest scop, cu acelaşi scop Duhul Sfânt a trebuit să coboare pe pământ. Prezenţa Duhului Sfânt pe pământ este răspunsul necesar la absenţa Domnului Isus, înălţat la dreapta lui Dumnezeu, după ce a săvârşit lucrarea de răscumpărare. Acestea sunt cele două mari şi necesare adevăruri care stau la temelia creştinismului, şi aşa se explică de ce Domnul o opreşte pe Maria să-L reţină.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424