19.1 C
Campulung Muscel
19/06/2024

ADEVĂRUL CREŞTIN (continuare din numărul trecut)

3.Despre Sfânta Treime

Prezenţa personală a Duhului Sfânt

Dacă există un adevăr neglijat peste măsură de mult este acela al prezenţei personale a Duhului Sfânt. Iată în ce constă creştinismul: Hristos însuşi – ca obiect al credinţei – şi Duhul Sfânt – Persoana Care stabileşte slava lui Hristos în Biserică şi în fiecare creştin. Îndată ce ai luat hotărârea să te porţi cu credincioşie faţă de Hristos, eşti un martor împotriva ta însuţi.

Se roagă Fiul lui Dumnezeu în mine, ori îi fac greutăţi? Îşi îndeplineşte El în mine slujba aşa cum Şi-a făcut-o când a fost pe pământ? Trece Fiul lui Dumnezeu în mine prin suferinţă ca să-Şi împlinească planurile Sale? Cu cât ştim mai multe despre viaţa celor mai de seamă dintre sfinţi, cu atât mai bine vom cunoaşte în ce constă planul lui Dumnezeu: „…în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos” (Coloseni 1.24). Întotdeauna mai este ceva de făcut în sensul acestei împliniri.

Condiţii pentru a fi umplut cu Duhul Sfânt

1.Să laşi totul pentru a-L urma pe Domnul Isus.

2.Să te ataşezi mult de El.

3.Să ajungi la disperare din pricina ta însuţi.

4.Să primeşti făgăduinţa umplerii cu Duhul Sfânt prin credinţă.

5.S-o aştepţi în rugăciune.

Domnul Isus a biruit lumea, şi nu numai lumea în general, ci El a biruit lumea ta, mica ta lume în care te mişti, cu toate dificultăţile care ţin de temperamentul tău, de sentimentele tale, care pot conduce fie la uşurătate, fie la descurajare. Dacă azi ne predăm lui Hristos, supunându-ne chemării de a umbla cu El, contăm nu pe noi înşine, ci pe credincioşia Lui de păstor şi pe faptul că El ne cunoaşte pe nume şi a biruit tot ce ar fi putut să ne învingă pe noi vreodată.

Acelaşi Duh veşnic, prin Care Hristos S-a adus ca jertfă, are putere şi astăzi să ne treacă biruitori prin tot ce ar fi putut să ne vatăme vreodată sau să întrerupă umblarea noastră cu Dumnezeu. În cele din urmă, totul depinde tocmai de măsura în care îi permitem Domnului Isus să ne deschidă ochii pentru a înţelege slava la care suntem chemaţi. Lucrarea aceasta nu se face dintr-o dată, ci treptat.

Când omul ajunge în faţa marii întrebări cu privire la umblarea lui cu Dumnezeu, poate că i se ridică în minte gânduri ca acestea: „Voi putea eu să ies vreodată din împrejurările grele în care mă găsesc? Voi putea eu să-L urmez pretutindeni pe Domnul şi Mântuitorul meu?” Oricât de mare va fi fost stricăciunea din vremea lui Noe, nu se poate compara cu ticăloşia care domneşte acum în lume.  Există deci în firea noastră slabă, în mediul înconjurător şi în tot ceea ce ţine de viaţa noastră, sute de probleme care ne strigă: „Tu nu vei putea să umbli cu Dumnezeu; nu vei putea să te descurci.” Şi, în fond, aşa este. Nu ne putem descurca singuri. Dar dacă nu ne mai bazăm pe un braţ de carne şi dacă ne-am recunoscut neputinţa de a rezista împrejurărilor grele, ştim, pe de altă parte, că toţi cei care se hotărăsc să întoarcă spatele lumii şi deşertăciunii ei şi să-L urmeze pe Domnul Isus pot să conteze pe El pas cu pas. Despărţirea sufletului de duh.

După ce am văzut cum lucrează Marele Preot, dacă primim Crucea, vom vedea imediat partea practică, şi anume cum putem ajunge la despărţirea sufletului de duh, în Domnul Isus:

1.Să recunoaştem necesitatea acestei separări.

2.S-o cerem în rugăciune.

3.Să ne predăm în mod special pe altarul Crucii (trebuie să fim dispuşi a accepta orice consecinţă a operaţiei şi a ne face asemenea morţii Domnului).

4.Să ne bazăm pe Romani 6.11, adoptând zi de zi această atitudine. Să ne amintim că separaţia aceasta este clădită pe faptul că noi am murit faţă de păcat. Totodată trebuie să ne bizuim pe Romani 6.12 şi să nu-i mai permitem păcatului să domnească în trupul nostru muritor. Atitudinea aceasta nu-i va da vieţii fireşti nici o ocazie de a păcătui prin trup.

5.Rugăciunea şi studierea Bibliei. Dacă nu facem ce spune Dumnezeu, viaţa sufletului nu va putea continua. Ne curăţim sufletele prin ascultarea de adevăr (1 Petru 1.22).

6.Să ne luăm crucea în fiecare zi. Pentru că Domnul doreşte să ne despartă sufletul de duh, aranjează crucea aşa încât s-o putem purta în treburile noastre de fiecare zi, să ne tăgăduim pe noi înşine în fiecare moment, să nu ne facem provizii în firea pământească, nici măcar pentru o clipă, şi să putem arăta mereu prin Duhul Sfânt care este activitatea sufletului nostru. Aceasta este viaţa spirituală.  Printr-o ascultare fidelă, vom fi călăuziţi să realizăm separarea sufletului de duh aşa încât să facem experienţa unei umblări cu adevărat duhovniceşti.

7.A trăi prin duh. Aceasta nu este numai o condiţie pentru păstrarea noastră, ci şi pentru o distinctă separare între duh şi suflet. Trebuie să căutăm a umbla prin duhul nostru în toate privinţele, deosebind ce este din duh de ce este din suflet; deci să urmăm pe cel dintâi, respingându-1 pe celălalt.  Să învăţăm a recunoaşte lucrarea Duhului şi a o urma. Acestea sunt condiţiile care se cer din partea noastră. Duhul Sfânt are nevoie de cooperarea noastră. Domnul nu va putea să-Şi facă lucrarea Lui, dacă noi nu ne-o facem pe a noastră. Dar dacă noi ne achităm de responsabilitatea noastră, Marele nostru Preot ne va separa sufletul de duh, cu sabia ascuţită a Duhului Său, în puterea crucii Sale.

   (continuare în numărul viitor) 

Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!