Magda BĂNCESCU
Aidoma pieţarilor batjocoriţi de stat, sub pretextul domolirii pandemiei, fostul primar a rămas pe dinafara şedinţei de Consiliu, produsă la o zi după evacuarea halei. În caz că vă întrebaţi ce mai face Liviu Ţâroiu, fizic, l-am întâlnit marţi, la sediul PSD, unde era aşteptată delegaţia de candidaţi la parlamentare, condusă de deputatul Simona Bucura Oprescu şi un fost ministru mucalit, cam greu de dezlipit de presa din Câmpulung. În ciuda ocheadelor mustrătoare aruncate pe deasupra măştii, din care înţelegeai: hai că mai avem şi altele de făcut! Ministrul Budăi, un fel de „Laura Lavric” masculină, cu accent şi turuială, nu l-a avut în public şi pe Liviu Ţâroiu, care a părăsit sediul PSD cu câteva minute înainte de sosirea musafirilor. Ce-a făcut gazda până la primirea colegilor? A făcut cafeaua şi a comentat apariţia „jegului” în Primăria Câmpulung după plecarea sa, întrucât, zice el, în momentul în care i-a predat biroul Elenei Lasconi – birou căruia îi este „anexată” toaleta reparată zilele trecute -, aceasta n-a cârcotit. N-a cârcotit, ce-i drept, până nu s-a dezmeticit din şocul vederii mobilei slinoase, a vasului de WC îngălbenit, cu relicvele din vremea în care „trăgeai apa”, şi a pardoselii mişcătoare, căreia nu-i trebuia decât nişte adeziv pentru fixare. Ziariştii de la Libertatea au rămas înmărmuriţi sesizând murdăria de pe oglinzile din sala de festivităţi, în care te vezi ca prin fum. Dar ce i-a uluit pe bucureşteni e răul cel mai mic. Covoarele sunt murdare, mobila scrijelită, parchetul jupuit. Deşi, ca să fim corecţi, în timpul lui Ţâroiu, tot s-au mai făcut nişte reparaţii interioare, s-a înnoit sala Consiliului Local, s-au zugrăvit holurile, s-a renovat biroul secretarului, după pensionarea lui Ghinea, şi s-a achiziţionat ceva mobilă nouă. Dar n-a fost suficient. Şi, în plus, nu se menţine, dacă nu se face curăţenie în credinţă.
După contestarea „jegului” găsit de succesoare, Ţâroiu a trecut la scuze. A crezut că, dacă le dă subordonaţilor salariile care au amuţit comunitatea, dublate, triplate, îi scoate din adormire. O recunoaşte, tardiv, că nu s-a întâmplat şi-i spunem noi de ce nu s-a întâmplat. Pentru că a fost un şef slab, dezinteresat să obţină de la îmbuibaţi performanţă şi amabilitate, ca omul să fie mulţumit de Primărie şi primar.
Filozofiile primarului rămas simplu consilier PSD au fost întrerupte de sosirea şefilor de la judeţ, datorită cărora bătrânica înfăşurată în celofan, pe o burniţă rece, prima instalată cu taraba în spatele halei, a ajuns simbolul revoltei pieţarilor din România împotriva guvernanţilor. Vederea bunicii înfofolite, aranjând tacticoasă legumele pe masa din afara Pieţei Mari, ne-a sfâşiat sufletul luni şi ni l-a sfâşiat încă o dată marţi, când de-abia o zăreai de după grămada de marfă, păzită cu străşnicie. Asta este munca ei, asta este viaţa ei, căreia îi dă un sens, în loc să stea acasă şi să-şi aştepte sfârşitul, gândul cu care bătrânii sunt împăcaţi la anii senioarei înlemnită pe trotuar. Peste geacă, pensionara de 84 de ani îşi trăsese o folie groasă, ca să-i protejeze oasele de umezeală. Această fotografie a octogenarei cât un nod, din Piaţa Mare Câmpulung, a ajuns pe pagina de Facebook a lui Ciolacu, devenind, în mod inspirat, imaginea – exploatată electoral – a batjocurii aplicată vânzătorilor din pieţe.
Piaţa noastră, largă şi aerisită, populată de 20 şi un pic de inşi la tarabe, este sub gradul de pericol al supermarketurilor, în special din cartiere, unde găseşti om lângă om, printre rafturi şi la casă. Experimentului jenant cu băbuţe degerate scoase afară, pe vremea câinoasă de toamnă, care a declanşat un scandal de proporţii naţionale, i s-a supus şi Câmpulungul. Unde chiar nu era nevoie de evacuarea negustorilor şi târgoveţilor, pentru a aglomera împrejurimile şi aşa sufocante ale complexului comercial. Plimbatul cu tarabele în jurul Pieţei şi angajarea unor cheltuieli neprevăzute – alte costuri neprevăzute ale pandemiei – pentru o amenajare provizorie, care trebuia să fie şi încălzită, aşadar, căldură care se pierde, fiind vorba despre un spaţiu în aer liber, au fost măsuri înghiţite cu noduri şi de autorităţi, şi de „beneficiari”. Care au de ales între şomaj tehnic şi hipotermie.
Cugetările de peste zi ale fostului primar ar fi trebuit completate cu cele pentru care este plătit cu 10% din salariul primarului. Neîndemânatic cu dispozitivele inteligente, Ţâroiu s-a autoexclus din şedinţa ţinută on-line, la care aleşii au intrat în direct cu Executivul fiecare de pe ce a avut: de pe telefon, de pe laptop, tabletă de la Primărie neavând decât foştii rămaşi actuali: Liviu Ţâroiu, Mărgărin Blidaru, Anca Dumitrescu, Cristi Creţu, Ionel State şi Constantin Ivan. Restul, cu „logistica” lor. Ţâroiu, dacă n-a fost învăţat să pună el mâna, n-a nimerit „ţeava” către sala de festivităţi, deşi informaticianul Primăriei s-a căznit, minute bune, la telefon ca să-l ghideze. Pe unde să intre, cum să intre. Dar bunicul fost primar era în stadiul în care învăţa să tasteze adresa de e-mail. Aşa că au abandonat amândoi, şi consultantul, şi consiliatul, care ţinea pe loc dezbaterea cu nepriceperea lui. Sfatul nostru pentru Liviu Ţâroiu este ca, data viitoare, să împartă ecranul device-ului cu mai tinerii săi colegi, Blidaru sau Mirabela Manea. Chiar cu Ivan, care n-are o problemă cu tehnica. În afara ex-primarului, consemnăm a doua absenţă justificată. Dr.Anca Dumitrescu, de gardă în momentul şedinţei, a aşteptat un moment de linişte într-un spital care se umple de bolnavi COVID, pentru a intra în legătură cu organizatorii. Moment care nu s-a ivit.
Alţi aleşi, alte decoruri. Transmisiunea s-a făcut din sufragerii, birouri de la serviciu, bucătării. După faianţa de pe pereţi, bănuim că Mărgărin Blidaru era, totuşi, în bucătărie, nu în baie. Nu ştim unde se găseau Dorin Mirea şi Constantin Ivan, care aveau gecile pe ei. Şi nici Nicolae Zaharia şi Dan Belu, purtători de mască în faţa tabletei. Probabil, nu erau singuri în încăpere. Pe Alin Vlădău, şedinţa l-a prins la magazin sau la depozit, judecând după marfa din spate. Însă, de departe, în cel mai intrigant decor s-a plasat USR-istul Constantin Ţurţulea, în spatele căruia vedeai cerul albastru, marea de azur, umbrela din stuf, şezlongul şi palmierii. „Nu se mişcă palmierii!”, s-au liniştit ziariştii, un pic ciudoşi că un ales a fugit de COVID şi măzărichea de noiembrie în Madagascar.