Magda BĂNCESCU
Localele din 2020 n-au mai fost alegerile abonaţilor la pomenile Primăriei concentrate, în mandatul păgubos, pe care cu bucurie l-am încheiat, pe prostirea omului fără carte şi fără bani. Duminică, au votat îndârjit câmpulungenii pe care Liviu Ţâroiu nu i-a păcălit cu spălătoarea de şlapi din Piaţa Primăriei, pe care miopia electorală a fostului primar o compara cu splendidele fântâni ale Veneţiei. Ca o Veneţie este doar piaţa, şi când plouă, şi când funcţionează mai cu nerv ţâşnitoarele lui Răuţoiu, o Veneţie în care s-a înecat procentul lui Ţâroiu cel sigur că dă lovitura cu caraghioslâcurile investiţionale. Nişte măscări de sute de miliarde adunate, taxate sever de o comunitate sătulă de batjocura capilor oraşului. Dumneavoastră n-aţi avut ocazia să-l vedeţi şi să-l ascultaţi pe Liviu Ţâroiu cu câtă îngâmfare fonfăia despre câştigarea celui de-al doilea mandat, de parcă ar fi fost o absurditate contrariul. Ultima dată când ne-a împroşcat cu esenţă de fală greţoasă a fost la ultima lui conferinţă de presă, din 25 august, când a anunţat că i-a ordonat lui Răuţoiu să-şi mute calabalâcul din Piaţa Primăriei pe bulevard. Întrebat atunci despre continuatorul proiectelor sale, o tonă de maculatură care va expira până se va găsi finanţarea, Ţâroiu a retezat-o scurt obraznicei, care a insinuat scenariul în care altcineva va conduce Primăria din această toamnă. „Nici nu se pune problema! Nu va fi cazul!”, a sărit ca opărit jupânul, care n-a admis o secundă că pierde.
Vă daţi seama ce şoc trebuie să fi avut seara, în duminica alegerilor, aflând verdictul numărătorii paralele?! El, care ne-a scârbit auzul, patru ani, cu o laudă fără măsură! „N-a avut Câmpulungul primar mai bun ca mine!” Sau „PSD n-are pe altul mai bun decât mine!” A avut, dar n-a avut inspiraţie să se folosească, de pildă, de unul ca Ivan, care n-o fi având popularitatea lui Ţâroiu – cel puţin, aşa se credea, că un candidat mai popular ca Ţâroiu nu s-a inventat -, dar măcar avea o reputaţie bună. Se împrăştiase, mai de mult, în târg zvonul că Ţâroiu, cu călcatul în străchinile înşirate pe şapte cărări, le picase greu la stomac şefilor de la judeţ, dar dacă nu s-a pomenit să renunţi la serviciile primarului în funcţie, în favoarea unui candidat nepătat de scandaluri publice… social-democraţii se uită lung la ce-au avut şi ce-au pierdut.
Lăudăroşenia specifică tovărăşeilor unei epoci pe care actuala generaţie de votanţi pare că o trimite la groapa de gunoi a istoriei, unde îi este locul, a avut şi moţ. Abordarea de prost gust a campaniei, în care PSD-iştii ghidaţi de un sfătuitor la fel de expirat precum consiliaţii, au defilat mitocan cu obârşia non-câmpulungeană a contracandidatei. Cică criteriul de eligibilitate ar fi gena musceleană, de parcă restul românilor sunt minorităţi naţionale. Şi un minoritar neamţ, maghiar, ţigan, turc, tătar de-ar fi condus oraşul, dacă era gospodar şi autoritar, dacă nu fura, dacă nu minţea, dacă nu se făcea de râs şi nu ne făcea de râs în faţa ţării întregi, putea să fie primar cum sunt cei de la comune, de la 20 de ani în sus.
Pe câmpulungean îl doare în cot ce sânge curge prin venele primarului, atâta timp cât nu e contaminat cu gradele şpriţului nelipsit din tabieturile zilnice ale consumatorului. Ce-a întâmplat pe 27 septembrie a fost, fără îndoială, un vot emoţional, cum a anticipat liberalul Zaharia înainte de alegeri, când le-a cerut alegătorilor să nu se lase copleşiţi de emoţii atunci când votează. Ce nu înţelege domnul profesor, care este nou în politică şi în administraţia locală, este că oamenilor le-a trecut sila de PSD şi PNL dincolo de creştetul capului, din cauza distrugerilor lăsate în urmă. PNL a nenorocit două parcuri monument, cu complicitatea PSD, căci Călin Andrei l-a avut, două mandate, alături de el pe Liviu Ţâroiu. Nemaivorbind despre marionetele servile din Consiliu. Iar PSD, cu votul PNL, a batjocorit centrul istoric al Câmpulungului, transformând într-un kitsch oribil Piaţa Primăriei şi demolând bulevardul, cu intenţia de a-l mărgini cu zăbrele metalice!
Cu tot dragul de Lasconi al câmpulungenilor de toate vârstele, votul n-avea cum să nu fie cu emoţie, cu patimă, cu revoltă la adresa PNL şi PSD care au lăsat oraşul fără identitate. Cu parcurile, cu bulevardul, cu piaţa şi cu clădirile care trebuiau să fie „boboc” până acum, ne-am păstrat renumele de „oraşul cu cel mai bine conservat centru istoric din Ţara Românească”. Asta până să apară „gresia” chinezească în vecinătatea Primăriei, aplicată unui monument cu cel mai înalt rang în clasificarea zonelor protejate prin lege. Inculţii de la partide au scuipat pe reputaţia recunoscută de istorici de marcă ai României, arând electoral trecutul Câmpulungului.
Din păcate, cu toate urările câmpulungenilor de a mai ajunge la conducerea oraşului când s-o lăsa de băutură şi bâlbâit – sau de a merge singur, nu împreună, în direcţia bună a cârciumilor din oraş -, de Ţâroiu vom mai avea parte încă patru ani, în Consiliul Local. Unde ce va face? Probabil că, alături de vechi amici din Consiliu, îi va hărţui iniţiativele primăriţei, căci, la a sabota, rămăşiţele fostelor administraţii sunt maestre.
Acum că s-a mai domolit exuberanţa din noaptea votării, ne gândeam cu ce pleacă Lasconi la drum. Cu teşchereaua raşchetată de ultimele leţcăi ale economiilor lui Andrei, de care s-au ales praful şi pulberea. Lasconi n-are norocul celor aproape 40 de milioane de lei, pe care Liviu Ţâroiu, conform devizei de la început de mandat, s-a concentrat să le cheltuiască. Singurul obiectiv îndeplinit cu succes. Prin urmare, ne place, nu ne place, trebuie să fim răbdători cu noua conducere, care este obligată să aducă bani, dacă vrea să aibă de lucru.
Înţelegând handicapul acestui mandat falit de precedenta echipă, ne permitem o sugestie aşa, ca de la nişte amatori, care analizează de pe margine mişcările din administraţia publică locală: aşteptaţi măcar să depună jurământul de primar înainte să săriţi pe ea că n-a făcut nimic.