20.2 C
Campulung Muscel
25/06/2024

Mina a preferat să-şi vadă distrus sediul administrativ decât să-l transfere Primăriei în contul datoriilor

Decor de film de groază la Valea Îndărăt 

Pe un platou situat deasupra satului Valea Îndărăt străjuiesc ruinele fostei Întreprinderi Miniere, lăsate de birocraţi fără cap să se dărâme, în loc să fie transferate comunităţilor pe ale căror teritorii au fost ridicate. Un faliment de durată a împiedicat valorificarea unei impresionante averi imobiliare a cărei vedere îţi sfârtecă sufletul: s-a ales praful de o construcţie enormă, concepută a fi sediul administrativ al Minei Poienarii de Muscel, care grupa trei sectoare, Jugur, Valea Îndărăt şi Poie-nari. Imobilul cu două etaje, impunător aidoma construcţiilor realizate în vremuri în care industria duduia, nu mai are acoperiş, nu mai are geamuri şi probabil că nici rezistenţă, la cât a plouat în el. Şi la cât s-a furat din el, în anii trecuţi de când a fost lăsat în părăsire. Primarul localităţii priveşte cu regret spre clădirea părăginită, pe a cărei terasă au crescut tufişuri, pentru preluarea căreia a negociat fără succes cu proprietarul, în vremurile în care era în stare bună. Exploatarea Minieră n-a vrut să audă de oferta administraţiei locale, preferând s-o vadă distrusă decât să aibă satisfacţia de a o şti utilă pe mai departe. 

Birourile Exploatării Miniere de la Câmpulung trebuiau mutate în clădirea de la Valea Îndărăt 

La intrare pe platoul pe care Mina şi-a amenajat „centrul de comandă”, format dintr-un ansamblu de construcţii, destinate fie personalului, fie utilităţilor, se află singura construcţie salvată din avuţia de altădată. Familia care a cumpărat-o a tratat direct cu proprietarii şi aşa s-a ales cu imobilul de birouri programate a fi mutate în sediul administrativ, ridicat în apropiere. Sediu care n-a apucat să servească destinaţiei pentru care s-a făcut investiţia colosală din Valea Îndărăt. Oamenii care s-au mutat în imobilul trainic, asemenea tuturor proiectelor realizate în comunism, când se construia în credinţă, au o vecinătate sinistră. În loc să se bucure de albastrul cerului şi verdele pădurii, au înaintea ochilor zidurile părăsite, printre care vuieşte lugubru vântul. Şi bate vântul aici, la înălţime, unde şi-a cocoţat Întreprinderea Minieră logistica lăsată să se prăpădească, sub pretextul că bunurile vor fi vândute în cadrul procedurii de faliment. La finalul căruia, la Valea Îndărăt, nu va mai fi mare lucru de vândut, căci „piesa de rezistenţă” a ajuns decor de filme de groază.

„SNC Ploieşti n-a închis procedura definitiv. Se judecă încă. Trebuie să facă un proiect de lichidare. Uitaţi-vă ce construcţie bună! Aici erau birourile administrative, cantina, în care intenţionau să aducă aici, cu totul, ce aveau în clădirea de la Câmpulung, de peste drum de „Dinicu Golescu”. N-au funcţionat decât câţiva ani şi i-au închis. Păcat! Să fi făcut aici un cămin de bătrâni, dacă tot era construcţia făcută.”, spunea cu mâhnire primarul Ion Banzea, care s-a simţit îndreptăţit să revendice o parte din „moştenirea” abandonată de Mină pe teritoriul comunei. Şi asta pentru că Exploatarea Minieră datorează bugetului local peste 7 mi-liarde de lei vechi. „Nu ne gândim să le mai recuperăm vreodată. Suntem la masa credală, dar nu putem primi nimic până nu se împarte tot. Noi le-am propus de atunci să ne lase construcţia asta nouă, dar ei au zis: „Nu. Ne daţi 20 de miliarde (n.r. lei vechi).” De unde era să le dăm 20 de miliarde? Ei voiau să-şi achite datoriile şi să ia şi ceva în plus! Nu aveam buget ca să facem faţă şi apoi ne trebuiau bani de investiţii, ca s-o luăm şi s-o întreţinem. Asta e.”, a adăugat şeful Executivului.                

Faţă de sătenii rămaşi fără apă, Exploatarea Minieră şi-a asigurat utilitatea, săpând un puţ la 400 de metri  

Mina a fructificat bogăţia zonei, afectând relieful în tot Muscelul unde au existat cariere, nu numai la Poienarii de Muscel. Dar când a fost vorba să ajute administraţia, transfe-rându-i clădirile nefuncţionale la un preţ mai mic, primarul Banzea s-a lovit de un refuz ca-tegoric. V-am povestit data trecută că extragerea cărbunelui a afectat pânza freatică a satului, rămas fără apă prin dispariţia rezervei de suprafaţă. Întreprinderea Minieră n-a avut aceeaşi problemă, căci posibilităţile tehnice ale societăţii au permis forarea unui puţ până la o adâncime de 400 de metri. Jumătate este plin cu apă şi astăzi. În vale, altă ruină, cea a silozului de cărbune, o construcţie masivă în formă de puţ. 

Cărbunele de la Jugur era transportat cu funicularul, care trecea dealul peste izlazul comunei, îşi continua traseul peste Muscelul Schitului şi se ducea până la Gara Schitu Goleşti. În schimb, la Valea Îndărăt, cărbunele scos din mină era încărcat în silozul sub care erau băgate maşinile, care îl preluau şi-l transportau mai departe. Din acest motiv, s-a şi realizat drumul betonat, ca să reziste la tonaj ridicat. 

Terenul predat Minei trebuie restituit vechilor proprietari 

Chiar dacă clădirea este pierdută, căci Primăria nu se poate servi de o dărăpănătură cu arbori pe ea, trebuie să-şi primească înapoi terenul. Sunt aproximativ 2 hectare, de sub pădure, până la stradă. „Pământul pe care îl ocupă Mina este terenul comunei, dat în folosinţă Întreprinderii Miniere. Odată ce s-a desfiinţat, trebuie să ni-l predea, iar noi să-i punem în posesie pe vechii proprietari. Sunt investiţii mari, au canalizări, staţie trafo… s-au gândit că asta va funcţiona sute de ani.” Asta pentru că minereu există la Poienarii de Muscel pentru câteva sute de ani de acum înainte. 

Pentru staţia trafo a Minei a fost realizată o construcţie din cărămidă, care şi acum se prezintă în condiţii acceptabile. E şi spaţioasă, spunea primarul, fapt care permite amenajarea unei locuinţe în interiorul ei. Ion Banzea s-ar mulţumi să primească şi acest imobil, care i-ar fi necesar în cazul în care, Doamne, fereşte!, un incendiu sau o alunecare de teren lasă nişte cetăţeni fără un acoperiş deasupra capului. „Acea construcţie ne este predată de cei de la Electrica. Eu nu pot să aduc o familie, s-o cazez acolo, pentru că nu este lămurită situaţia juridică a terenului. E păcat să n-o foloseşti. Decât să iei o casă de la zero… pe asta doar o desparţi pe interior, căci este ditamai spaţiul în interior.”, are planuri primarul pentru construcţia care l-ar ajuta într-o situaţie de urgenţă. 

Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!