Tronsonul de drum judeţean Jugur – Drăghici, o uliţă îngustă şi ciuruită, de care şoferii îşi feresc maşinile, preferând ocolul pe la Pescăreasa, nu este singura dovadă a lipsei de respect a autorităţilor judeţene pentru teritoriul muscelean. Avem o grămadă de exemple în zona de Nord, majoritatea căi de acces administrate de judeţ, care consumă banii pe serate cultu-rale în loc să se aplece mai mult către nevoia cetăţenilor de a circula în siguranţă. Între Jugur şi Drăghici, când nu plouă, aerul este irespirabil din cauza prafului ridicat de pe artera pietruită la fiecare trecere a unui vehicul. Cel mai adesea, maşini de marfă, la integritatea cărora şoferii nu ţin prea mult, fiind ale firmelor, nu ale lor. Discutând despre cei trei kilometri de chin asigurat de gropi, bolovani şi atmosfera ceţoasă, cauzată de pulberea agitată de roţi, primarul Ion Banzea mărturisea că aşa a arătat „colaborarea” cu judeţul în cea mai mare parte a mandatelor sale.
Primarul le-a asigurat apă şi cetăţenilor care nu mai sunt ai săi
Culoarea politică a primarului de la Poienarii de Muscel, un liberal înconjurat de PSD-işti, la conducerea localităţilor învecinate, Mioarele, Mihăeşti şi Câmpulung, n-a contat când s-a ivit ocazia de a le fi de ajutor membrilor unei comunităţi modeste, aflate mai aproape de Drăghici. Valea Itului, populată de rudari, a fost dislocată teritorial, conform actelor deţinute de judeţ, de la Poienarii de Muscel la Mihăeşti. Satul, repetăm, este în „buza” Drăghiciului şi, pro-babil, dacă întreaga aşezare era trecută, administrativ, pe „tarlaua” Mihăeştiului, autorităţile de la Poienari scăpau de o povară. Rudarii, potrivit primarului Ion Banzea, încasau ajutorul social de la Primăria Poienarii de Muscel. Şi în contul venitului minim garantat au prestat muncă în folosul comunităţii la introducerea conductei de apă.
„Trebuia să mă duc să le opresc apa oamenilor, că erau de altă culoare?”, se întreba primarul după ruperea satului între Poienari şi Mihăeşti. „Nu. Au fost oamenii noştri, îi respectăm. Că acum sunt la Mihăeşti şi au buletine de Mihăeşti, aşa a fost conjunctura. Dar eu le dau apă în continuare, ei o plătesc, căci, dacă nu plătesc, rămân fără apă. Oamenii îşi fac treaba, nu-mi fac probleme cu ei. Mai am câteva familii către Mina Poie-nari, care aparţin de Schitu Goleşti. N-are cum să-i alimenteze Schitu Goleşti cu apă. Cum să treacă cu apa peste Muscel, încoace, la noi?! Şi-atunci sunt legaţi la noi. Noi le dăm apă, noi le luăm gunoiul, le creăm toate facilităţile. Asta nu înseamnă că, dacă ţii de Schitu, nu te ajut. Trebuie să ai un pic de omenie.”, este principiul după care se ghidează administraţia lui Ion Banzea, care ţine cu oamenii trecuţi din pix în localităţi care nu-i ajută cu nimic. În cazul celor de la Schitu, nici nu este posibil, geografic vorbind, să creezi infrastructura de utilităţi peste deal, în comuna altuia.
Până s-au urnit cei de la CJ să pună la punct drumul, a oprit şi primarul lucrul la pod
Comportament total diferit al capilor judeţului, atunci când autorităţile locale aveau probleme şi nevoie de ajutorul admi-nistratorului principalei şosele, care străbate localitatea. „Pe Valea Jugurului am avut câteva alunecări de teren, care ameninţau drumul judeţean. S-au dus trei sferturi din el, se circula foarte puţin. A durat foarte mult… până au făcut proiectele… Eu eram în lucru cu podul de la Jugur. A trebuit să staţionez o lună şi ceva, pentru că nu puteam să aduc grinzile, căci nu puteam trece pe drum. Până s-au gândit ei să facă o umplutură… Înţeleg că le este teamă. Nu pot lua o decizie până n-au hârtiile semnate, ca să poţi să plăteşti. Dar când sunt situaţii de urgenţă, trebuie rezolvate de urgenţă. Căci, de aceea, i se spune „situaţie de urgenţă”. Vin de la ISU, Consiliul Judeţean, Drumurile Judeţene, Apele Române, etc., vin cu câte două maşini, fac constatare, fac procese-verbale şi după aceea pleacă. Mai vin peste doi-trei ani. Ce situaţie de urgenţă este aceea? Am prins şi altă perioadă, în primul meu mandat: erai prins pe lista de situaţii de urgenţă, erai chemat imediat la Consiliul Judeţean, luai contact cu specialiştii lor, veneau la faţa locului şi, într-o lună-două, se rezolva. Acum, nu. Uită dacă au trecut pe la tine. Nu se poate aşa ceva. Şi pe oamenii aceia de ce îi mai trimiţi pe teren?! Pentru ce?”, relata primarul despre lentoarea sinonimă cu dezinteresul Consiliului Judeţean şi instituţiilor sale pentru „teritoriu”.
Utilaj bun şi la deszăpezire, şi la tăiatul vegetaţiei, şi la stingerea incendiilor
Fiindcă a adus vorba despre situaţiile de urgenţă, Ion Banzea a depus, la GAL Muscel, un proiect pentru dotarea cu un utilaj multifuncţional. Data de 14 august coincidea cu finalizarea procedurii de înscriere, după care solicitările intrau în analiza comisiei de selecţie. „Eu cred că este ca şi rezolvată, căci avem punctaj bun şi ne încadrăm.”, este încrezător primarul că va avea, în curând, acest tractor cu multiple funcţiuni. „Va avea lamă de deszăpezire, o cisternă dotată cu pompă pentru stingerea incendiilor, o maşină de tocat vegetaţie, ca să putem curăţa marginile drumului. În prezent, noi cosim cu motocositoarele, dar mai dăm de bolovani, sticle şi altele. Nici cu acesta nu vom putea face chiar totul, dar măcar marginile drumului, iar cu motocositoarele vom intra unde este terenul denivelat. Ne uşurează munca foarte mult. Stadioanele le vom face tot cu el, la fel, curţile şcolilor. Unde avem spaţiu, vom intra cu acest utilaj”, care se va dovedi util şi la incendiile izbucnite pe pantele strâmte şi abrupte, unde autospeciala de pompieri nu are acces.
„Este mare lucru să ai un utilaj ca acesta în comună. Doamne, fereşte!, se întâmplă un incendiu. El va staţiona în punctul „Pietriş”, unde ţinem utilajele. Acolo avem sursă de apă, hidrant, în câteva minute, l-au încărcat şi au şi plecat. Până vin pompierii de la Câmpulung, cu cisternele încărcate, durează. Aşa… intervenim noi şi ţinem focul sub control. Am avut foarte multe incendii de vegetaţie şi a trebuit să ne ducem pe câmp. Veneau pompierii, săracii, cu câte un rucsac în spate, cu pompă. Nu poate urca nicio maşină în vârful dealului. Însă, noi, având acest utilaj, mergem până acolo şi măcar alimentează de la noi. N-o să putem băga nici noi peste tot, dar e lucru mare că le transportăm apa mai aproape.”
Din serviciul de pompieri voluntari fac parte angajaţi de la Gospodărirea Locală. „Ca să nu fiu obligat să aştept după un voluntar.”, a explicat primarul de ce a ales să se bazeze pe angajaţii săi. „Noi avem patru angajaţi pe tractoare, plus şoferul microbuzului şcolar. Toţi formează o echipă. Cu primar şi viceprimar, s-au făcut şapte inşi şi putem pleca la treabă.”, a adăugat primarul Banzea.
Acesta îşi aminteşte că, în urmă cu câţiva ani, pe când făcea echipă cu viceprimarul Petcu, era pe teren la fel de des ca pompierii. „A luat foc pe Muscel, a luat foc pe Pleaşa, a luat foc pe colo, pe dincolo. Trebuia să te duci. Pe Pleaşa, unde am avut şi acum, au dat foc de sus în jos. Au zis că focul va arde către partea de sus, cum bat curenţii, şi că va arde uşor. Dar când s-a încins focul, s-a dus…” După ce aprind vegetaţia, incendiatorii fug în pădure. Chiar neprinşi, primarul bănuieşte cine sunt autorii, căci interesul de a curăţa uscăturile aparţine proprietarilor de grădini.
Magda BĂNCESCU