La mai bine de o săptămână de la trecerea în nefiinţă a părintelui Serafim Caiea, vineri, un alt monah argeşean a fost chemat la Ceruri. Este vorba despre părintele Vichentie Punguţă, duhovnic al măicuţelor de la Mănăstirea Robaia, vreme de 25 de ani, şi fost stareţ al Mănăstirii “Negru Vodă”, în perioada aprilie 1989 – octombrie 2002. Slujba de înmormântare a avut loc duminică, în curtea aşezământului monahal din comuna Muşăteşti, o vatră de sihăstrie atestată documentar încă din secolul al XIV-lea.
Măcinat de diabet şi probleme cardiace
Părintele Vichentie s-a stins la vârsta de 65 de ani din cauza unor probleme de sănătate. Diabetul l-a măcinat temeinic mai mulţi ani, provocându-i şi probleme cardio-vasculare. Cu toate acestea, a fost aplecat spre îngrijirea cunoscutei mănăstiri din judeţ, unde vieţuiesc 27 de măicuţe, fiind părinte spiritual, prin bunătatea şi vorbele sale înţelepte, pentru mulţi dintre cei care călcau pragul sfântului locaş. „Părintele Vichentie a fost şi a rămas un model în ceea ce priveşte dragostea pe care o avea pentru slujirea lui Dumnezeu. Era mereu de găsit în biserică, la rugăciune. Era un bun părinte pentru toţi, dispus să ierte şi să povăţuiască pe toţi cei care-i căutau sprijinul”, a declarat, pentru Pro Media TV, Arhimandritul Caliopie Cristian Ichim. Înainte să plece la cele veşnice, părintele Vichentie a vorbit la un post de televiziune despre stareţul de la Mănăstirea “Negru Vodă”, Serafim Caiea, cu care era bun prieten şi care a fost îngropat pe 13 iunie. „Dumnezeu a hotărât să îl cheme, să slujească în ceruri, la El. Nu ştim judecăţile lui Dumnezeu care sunt. Or fi vremuri mai grele, o fi mai bine pentru el, acolo… La noi lasă o lipsă şi un gol.”, spunea părintele Vichentie la moartea lui Serafim Caiea. Slujba de înhumare a stareţului Mănăstirii Robaia a avut loc duminică, la ora prânzului, iar cei care au venit la sfântul locaş au fost rugaţi să respecte toate măsurile de siguranţă privind prevenirea COVID-19.
Părintele Vichentie, forţat să plece de la Mănăstirea “Negru Vodă”?
Părintele Vichentie Punguţă a ajuns în peisajul lumii monahale din Argeş pe 23 aprilie 1989, când a fost „uns” stareţ al reînfiinţatei, în acelaşi an, Mănăstiri “Negru Vodă” din Câmpulung. În anul 2003, chiar în Săptămâna Luminată de după Sărbătorile Pascale, în plină noapte, în locaşul de cult au descins mascaţii, pentru a-i lua pe cei 12 călugări, în frunte cu preotul arhimandrit Vichentie Punguţă. Un lucru neelucidat nici în prezent şi despre care nimeni nu mai vorbeşte, nici chiar pe şoptite. Pe atunci, cel mai ciudat a fost faptul că, a doua zi după dispariţia călugărilor, la mănăstire au apărut măicuţe, care susţineau cu mâna pe inimă că acolo au fost de când se ştiu. Puţin mai târziu, au început să apară şi călugării dispăruţi, ei fiind localizaţi pe alte mănăstiri din judeţ, inclusiv la Curtea de Argeş. Părintele stareţ Vichentie Punguţă a reapărut în 2004, într-un locaş de cult creştin ortodox din Middletown – New York, existând, la vremea respectivă, informaţii cum că ar fi plecat în pelerinaj în America. După ceva timp, el ajunge preot la Mănăstirea Robaia, sub jurământul tăcerii asupra celor întâmplate în noaptea din 2003.
Fostul stareţ a cerut în zadar explicaţii
Îndepărtat de la Mănăstirea „Negru Vodă”, fostul stareţ Vichentie Punguţă reuşeşte să publice pe internet, din „exil”, un material şocant despre descinderea mascaţilor din primăvara lui 2003. „La cererea noastră de a face cunoscută părerea avizată a oficialilor episcopali în legătură cu dispariţia nocturnă a obştii de la “Negru Vodă”, am fost respinşi cu cuvintele: «Nu avem nimic de declarat». Asemenea fapte sunt de netolerat, de neînchipuit, de netrecut sub tăcere! Este clar un abuz, o încălcare flagrantă a drepturilor de vieţuire într-o ţară ortodoxă, dar de cine îngăduită? De cine pusă la cale? Cine şade în spatele întregii regii, căci actorii îi cunoaştem? Să fi fost acolo sălaşul vreunui cuib terorist ce pregătea atentate la adresa Ortodoxiei şi care doar cu trupe super-specializate a putut fi anihilat? Greu de închipuit! Nu vrem să ne lansăm în afirmaţii neîntemeiate, dar, ca o coincidenţă, descinderea a avut loc cam la o săptămână după lansarea Proclamaţiei Mişcării Ortodoxe de Reînviere Monahală. Dacă mercenarii au crezut că în “Negru Vodă” este centrul Mişcării s-au înşelat amarnic. Ceea ce ne stârneşte pricini de nelinişte este tocmai modul comunisto-securist de operare ce aminteşte întrucâtva de sinistrul an ‘59, când călugării şi monahii au fost evacuaţi „legal“ din mănăstiri prin decretul 410 (ce, luaţi aminte, nu a fost încă abrogat!) semnat de liftele roşii în acordul şi sprijinul cât disimulat, cât manipulat al prelaţilor vremii”, mărturisea fostul stareţ de la „Negru Vodă”. Acum, la trecerea a 17 ani de la „miracolul” dispariţiei unei întregi obşti bisericeşti, nimeni nu mai pomeneşte măcar de ceea ce s-a întâmplat atunci. Un mister cunoscut poate numai de înaltele feţe bisericeşti.
Călugării, înlocuiţi de măicuţe pentru curăţenie
Pe marginea controversatei probleme a mutării călugărilor de la Mânăstirea “Negru Vodă” şi a aducerii maicilor de la Nămăeşti, Prea Sfinţitul Calinic, Episcop al Argeşului şi Muscelului, pe vremea aceea, preciza următoarele în luna februarie 2003: „Dorim să se ştie, pentru cine este interesat cu adevărat, că Mănăstirea “Negru Vodă” este un aşezământ monahal foarte vechi, de aproape o mie de ani. Aici odihnesc întru aşteptarea învierii primilor domnitori români: Basarab I şi Nicolae Alexandru Basarab. Mănăstirea a funcţionat până în anul 1956, când, din lipsă de personal monahal şi, mai ales, pentru faptul că regimul ateist nu putea admite ca o mănăstire să fie chiar în buricul târgului, a devenit biserică de mir, după cum ştiu foarte bine muscelenii iubitori de biserică. Gândul nostru a fost de a se reînfiinţa această veche mănăstire de îndată ce a intrat în administrarea fostei Eparhii a Râmnicului şi Argeşului. Îmi aduc aminte de gestul făcut de fostul protoiereu al Câmpulungului, Emilian Stănescu, care a îmbrăţişat ideea de a fi reînfiinţată mănăstirea, deşi era preot de mir şi locuia chiar în incinta mănăstirii, dimpreună cu familia sa. Gestul l-a onorat, desigur, şi m-am bucurat nu numai că a sprijinit ideea noastră, dar chiar preoţimea câmpulungeană a primit cu inimă bună această refacere a istoricului aşezământ monahal. Mare ne-a fost bucuria când, în anul 1989, la 23 aprilie, am instalat ca stareţ al mănăstirii pe Arhimandritul Vichentie Punguţă, fiind o mare biruinţă duhovnicească şi se cuvine să-i mulţumesc Domnului Petre Crăciunescu, omul cu inimă de aur din Departamentul Cultelor, fără de care nu se putea reînfiinţa mănăstirea. Fiind în lucrări de restaurare a monumentelor istorice în cele patru judeţe: Vâlcea, Teleorman, Olt şi Argeş, nu am reuşit să mă ocup mai îndeaproape de acest aşezământ important, cei încredinţaţi de noi neavând posibilitatea de a fi în pas cu vremea. Când eram pe cale să începem restaurările la Mănăstirea “Negru Vodă” (chiar s-au întocmit proiectul şi devizul de consolidare a turnului clopotniţă), Părintele Vichentie Punguţă a cerut plecarea în America, după cum se vede din cererea personală. S-a trimis o comisie pentru a face constatările ce se impun cu propuneri pentru începerea de urgenţă a restaurărilor şi reamenajărilor în întreg complexul monahal. Pentru aceasta a trebuit să fie eliberat spaţiul de personalul existent, ca să se poată face curăţenie exemplară şi pornirea la lucru, de data aceasta, încredinţându-i Maicii Lucia, stareţa de la Nămăeşti, responsabilitatea şantierului de la Mănăstirea “Negru Vodă”, care va lucra sub directivele Sectorului Patrimoniu şi Construcţii al Episcopiei Argeşului şi Muscelului. În istoria monahismului românesc se cunosc cazuri dese când mănăstiri de călugări erau transformate în mânăstiri de călugăriţe şi invers. Putem da câteva exemple: celebra Mănăstire Tismana din călugări şi călugăriţe. La fel, mănăstirile Polovraci, Hurezu, Văleni, Cotmeana, Bascoavele, Robaia, Aninoasa, etc. Cel mai important este să lucrăm rapid şi eficient pentru a consolida turnul clopotniţă al lui Matei Basarab, reamenajarea Casei Voievodale, pentru putea fi vizitată (a fost închisă permanent!), înlocuirea instalaţiilor de apă, curent electric, refacerea instalaţiilor de încălzit, amenajarea curţii interioare, definitivarea săpăturilor arheologice şi alte lucrări ce se impun.
Doresc să pun la inima muscelenilor că Mănăstirea “Negru Vodă” îşi va continua activitatea ca mănăstire, aşa cum a statornicit Matei Basarab, indiferent că va fi mănăstire de călugări sau călugăriţe. Acum, lucrăm cu albinele de la Nămăeşti şi facem apel la toate inimile pline de căldura dragostei creştine să sprijine această operă de restaurare a Mănăstirii “Negru Vodă”.”
Episcopia: Stareţul Punguţă a plecat de bună voie
Într-un răspuns al Episcopiei Argeşului şi Muscelului adresat ziarului Evenimentul Muscelean, se specifică faptul că stareţul Vichentie Punguţă a plecat de bună voie, contrazicând zvonurile cum că ar fi fost izgonit. Drept dovadă, ne-a fost prezentată cererea de transfer a stareţului, datată 29 octombrie 2002, în care se menţiona: „Subsemnatul Arhimandrit Vichentie Punguţă, stareţ al Mănăstirii “Negru Vodă” din Câmpulung Muscel, Eparhia Argeşului şi Muscelului, cu adâncă smerenie, vă rog să-mi aprobaţi transferul din Eparhia Argeşului şi Muscelului în Arhiepiscopia Ortodoxă a Americii şi Canadei, pentru parohia ortodoxă „Învierea Domnului” din Sacramento – California, începând cu data de 1 noiembrie 2002”. Cererea a fost aprobată de către Prea Sfinţitul Calinic, la data de 30 octombrie 2002, cu menţiunea că inventarul şi toată gestiunea se încredinţează provizoriu stareţului Teofil de la Mănăstirea Ciocanu.
Credincioşii, revoltaţi de mutarea călugărilor
Înlocuirea călugărilor de la Mănăstirea “Negru Vodă” cu măicuţele de la Nămăieşti nu a fost, în primă fază, pe placul credincioşilor musceleni. Atât de mult s-au identificat aceştia cu mănăstirea, care este un simbol al oraşului, o tradiţie de suflet, un prilej de mândrie pentru oamenii acestor locuri, încât orice atingere adusă în sensul scoaterii lucrurilor din mersul lor de secole este considerată o impietate. Oamenii s-au simţit atât de frustraţi de hotărârea de schimbare a tradiţiei slujbelor ţinute de părintele Vichentie, ajutat de călugări, încât s-au adresat celui dintâi dintre ierarhii Argeşului şi Muscelului, Prea Sfinţitul Episcop Calinic. „Suntem un grup de enoriaşi şi credincioşi care mergeam, până săptămâna trecută, la Mănăstirea “Negru Vodă”. Vrem să depunem o plângere pioasă împotriva crudei hotărâri de a exila preoţii-călugări de la amintitul locaş de rugăciune, întocmai oilor Domnului. Apelăm la înţelepciunea Prea Sfinţiei Voastre pentru îndreptarea situaţiei actuale. Nu avem nimic împotriva cucernicelor măicuţe, dar slujbele părinţilor-călugări, coroborate cu virtuozitatea corului de călugări, ascultate ani de-a rândul, de câte ori am simţit nevoia hrănirii spirituale şi liniştirii minţii, ne-au făcut să simţim siguranţa şi harul lui Dumnezeu coborând asupră-ne. Este o mare dezolare să vezi cum o obişnuinţă de ani de zile, care se transformase în tradiţie pentru generaţii întregi, s-a spulberat într-o noapte, aşa cum se sparge un balon de săpun. Suntem adânc mâhniţi de faptul că s-au adus grave injurii părintelui stareţ Vichente, de faptul că alte feţe bisericeşti „bârfesc” acest preot de o integritate şi verticalitate desăvârşite. Vă rugăm să luaţi în considerare şi aceste aspecte de neiertat prezente în Casa Domnului. Dacă aceştia care poartă straie bisericeşti au astfel de comportamente, ei care ar trebui să dea un exemplu nouă, credincioşilor, cum să mai urmăm sfaturile propovăduite de aceştia? Aşadar, noi, enoriaşii, credincioşi din municipiul Câmpulung Muscel, vă rugăm cu mare umilinţă şi pioşenie creştinească să amelioraţi starea de fapt. Avem deplină încredere în marea înţelepciune de care daţi întotdeauna dovadă, Prea Sfinţia Voastră, Părinte Calinic, în speranţa că veţi remedia nedreapta hotărâre a exilării părinţilor-călugări, mulţumim pentru atenţia pe care aţi acordat-o cu bunăvoinţa gândurilor noastre scrise şi aşteptăm un semn bun din partea Sfinţiei Voastre în săptămâna care urmează, fapt ce ne linişteşte şi ne va convinge că această plângere a ajuns la sufletul Sfinţiei Voastre.”, se arată în plângerea înaintată Episcopului Calinic. După câteva luni, oamenii s-au obişnuit cu ideea schimbării şi, lăsând deoparte prejudecăţile unui trecut nu foarte îndepărtat, au revenit la slujbele oficiate la Mănăstirea “Negru Vodă”.
Blestemele lui Matei Basarab
În 1638, Matei Basarab a terminat de zidit Mănăstirea “Negru Vodă” din Câmpulung, având ca hram „Adormirea Maicii Domnului”. Avea de ce să fie mândru. Sfântul locaş arăta bine, fiind zidit din temelie din piatră cioplită, având ziduri puternice şi un turn mare peste poarta de intrare. S-au făcut şi casă domnească, şi chilii pentru călugării care trebuiau să locuiască aici şi să slujească sfântul locaş. A fost înzestrată mănăstirea cu moşii şi alte venituri, să nu ducă lipsă de nimic, pentru pomana sufletului său şi a celorlalţi ctitori. Şi i-a pus şi pravile după care să se conducă şi care „necălcate şi nepărăsite şi mai vârstos neclătite trebuesc a se păzi în mânăstire pănă când va fi”. Preocupat de ce s-ar putea întâmpla în viitor cu mănăstirea ctitorită de el, Matei Basarab a pus un blestem împotriva celor care vor fi ispitiţi „a strica şi a lua şi a sparge mila care a fost tocmită de noi” şi cu binecuvântarea celor care vor „păzi neclintită această milă”: „Asemenea împotrivă cine se va ispiti a lua această puţină miluire a noastră ce este mai sus zisă, de la mănăstire, ca şi cum nu ne-ar băga pe noi şi lucrul nostru în seamă şi le-ar socoti de nimic, lucru care s-ar putea întâmpla, iar dintre acei domni care-i va alege Domnul Dumnezeu după moartea noastră, sau dintre vlădici şi episcopi sau dintre boierii mari şi puternici sau orice alt boier, de la mic până la mare, sau dintre egumeni şi preoţi sau dintre judeţi (primari) şi orăşeni sau oricare alt om care se va ispiti vreodată pentru mită sau pentru rugăciunile şi silniciile călugărilor străini sau cu îndemânarea cuiva din străini sau din ţară, să strice sau să ia şi să spargă mila pe care am tocmit-o noi în biserică, pe care am făcut-o noi mănăstire (obştejitie), acel om, împreună cu cei care l-au îndemnat, să moştenească blestemul soborului arhiereilor, egumenilor şi preoţilor ţării”. După ce a întocmit cu atâta înţelepciune rânduiala mânăstirii, Matei Vodă a pus şi un blestem mare asupra acelora care ar îndrăzni „să strice această rânduială”. Ama IVAN, Alex BARBU