Ministerul Apărării Naționale a rememorat sâmbătă, 20 iunie 2006, 14 ani de la tragicul accident din Afganistan, când, în timpul unei misiuni de patrulare, transportorul în care se aflau cinci militari români a trecut peste un dispozitiv explozibil improvizat. Un caporal și-a pierdut viața, un sublocotenent, un plutonier și un sergent au ajuns în stare stabilă în spitalul bazei din Kandahar, iar al cincilea, un sergent din Câmpulung a fost transferat într-un spital militar american din Germania. Este vorba de Costinel Valerică Slăniceanu, care atunci avea 28 de ani, și, în urma accidentului a pierdut jumătate din piciorul stâng, ochiul stâng, la piciorul drept a avut arsură de gradul 4, dublă fractură de os sacru, traumatisme la coloana vertebrală, a stat șase luni în spital și a suferit 14 operații. Cu credință în Dumnezeu, acesta și-a întemeiat o familie și a reprezentat România la Jocurile Invictus de la Toronto, din 2017.
”20 iunie 2006, Afganistan. Costi Slăniceanu pornește transportorul și pleacă spre bază. 6 luni petrecute în arșița Kandaharului. Aceasta este una dintre ultimele misiuni. După o noapte lungă, se uită la echipaj, la băieții ce i-au fost familie în ultima jumătate de an. Știe că deși toți sunt la fel de concentrați și atenți ca în prima zi de misiune, zâmbetul lor ce apare uneori este oglinda gândului către cei de acasă. Zâmbește și Costi. Se gândește la Simona, fata care îl așteaptă în țară. Mai sunt câteva zile.
E la fel de cald ca în fiecare zi. Motorul are aceeași muzică de șase luni, în transportor se simte același miros de muniție și motorină. E totul la fel, doar zilele ce au mai rămas până la întoarcere sunt mai puține și zâmbetul acela misterios apare din ce în ce mai des. O secundă durează totul: muzica monotonă a transportorului este acoperită de un tunet îngrozitor, simte cum se năruiește totul, o lumină înfiorătoare îl orbește și… nimic!
În România comunicatul de presă este înfiorător: ”Un militar român a fost ucis și alți patru au fost răniți, în cursul nopții de luni spre marți, în urma unui incident petrecut în sudul Afganistanului, în apropierea bazei militare din Kandahar. Militarul căzut la datorie este caporalul Ionel Gheorghiță Drăguşanu, de 38 de ani, încadrat la Batalionul 341 Infanterie din Topraisar din anul 2001. Era căsătorit și avea un copil.
Militarii răniți în incident sunt sublocotenentul Dinu Răzvan Manoilă, 25 de ani, plutonierul Iosif Adrian Luca Micu, 37 de ani, sergentul Costinel Valerică Slăniceanu, 28 de ani și sergentul Laurențiu Șerban, 27 de ani, transmite Ministerul Apărării Naționale. Trei dintre răniți sunt în stare stabilă în spitalul bazei din Kandahar, iar al patrulea, sergentul Slăniceanu este în stare foarte gravă.”
După o lună, sergentul Slăniceanu s-a trezit din comă în spitalul militar american din localitatea Landstuhl din Germania. Pierduse un camarad, pierduse piciorul drept din încheietura genunchiului, dar o avea lângă el pe cea căreia îi zâmbise de la mii de kilometri distanță înainte ca transportorul să treacă peste acel dispozitiv exploziv improvizat.
Simona era acolo, lângă patul lui, în Germania! Pierduse serviciul din România, dar avea lângă ea ceea ce iubea mai mult pe lumea aceasta.
Au urmat șase luni petrecute în spital, șase luni ce pot părea incredibil de îndurat pentru orice alt om, șase luni și 14 operații! Costi era un tânăr ca bradul în dimineața zilei de 20 iunie 2006!
În următoarele luni fișa medicală a lui Costi a fost completată: amputarea piciorului stâng, piciorul drept arsură de gradul 4 de la gleznă până sus la coapsă cu transplant de piele luată de pe spate, antebrațul drept, abdomen și de pe bontul amputat, dublă fractură deschisă de os sacru, traumatisme la coloana vertebrală, dezlipire totală de retină la ochiul stâng, multiple schije în corp, embolie pulmonară de două ori.
27 aprilie 2017, Câmpulung Muscel. Am fost în vizită la cea mai frumoasă și fericită familie din lume, familia Slăniceanu.
Bărbatul, cu proteză în locul piciorului stâng, cu retina dezlipită la ochiul stâng, cu multiple schije în corp, mi-a povestit în bucătărie cum a fost scos din TAB-ul în flăcări de camarazii săi, mi-a povestit și de piciorul drept, de arsura de gradul 4 de la glezna acestuia până sus la coapsă, de dubla fractură deschisă de os sacru, de traumatismele la coloana vertebrală, de embolia pulmonară ce l-a afectat de două ori din cauza comei prelungite.
Mi-a povestit de durerea pe care o simțea atunci gândindu-se la cei dragi, mi-a povestit de zilele în care, în comă fiind, nu știa că lângă patul lui veneau oameni ce îl iubeau.
În timp ce noi vorbeam despre fatidica zi de 20 iunie 2006, din sufrageria apartamentului se auzeau râsete și jocuri de copii și mustrările prefăcute ale unei mame.
Era acolo și se juca împreună cu copiii femeia ce îi era prietenă acum 11 ani, femeia care a mers atunci în Germania să stea lângă capul lui, femeia ce i-a dăruit apoi doi băieți minunați, Simona.
Iar muzica râsetelor de copii acompaniată de glasul ce se chinuia să pară mustrător al femeii mi s-a părut cea mai frumoasă muzică pe care am ascultat-o până atunci.
Peste câteva luni, urma să plec și eu în Afganistan.
În mod straniu, povestea lui Costi mă încărca de energie pozitivă.
20 iunie 2020, România.
Sunt 14 ani de când Slăniceanu a pierdut un camarad, a pierdut jumătate din piciorul stâng, a pierdut câțiva ani prin spitale… dar are TOTUL: Simona, destinatarul ultimului său zâmbet înainte de explozie, este mama celor doi băieți ce le umplu zilnic viața de fericire amândurora. Nimic nu a putut să îl înfrângă pe Costi Slăniceanu: nici dispozitivul exploziv improvizat din dimineața zilei de 20 iunie 2006, nici durerea fizică sau sufletească din anii ce au urmat.
În 2017 a reprezentat țara la Jocurile INVICTUS de la Toronto. Costi, te aștept la Craiova, să le vorbești vladimireștilor noștri despre uniformă, camaraderie, sacrificiu.”, a scris pe Facebook fostul camarad al lui Costinel Slăniceanu de la Batalionul 30 Vânători de Munte ”Dragoslavele”, maiorul Florin Jianu, acum cadru didactic la Colegiul Național Militar ”Tudor Vladimirescu” Craiova.